Rugaciune catre Sfantul Nicolae

Rugaciunea unui tanar

Multa rugaciune

credinta ti-e slaba!

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite , o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui DUMNEZEU , asa ca tot ce se vede n-a fost fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui DUMNEZEU o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este de neprihanit , caci DUMNEZEU a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca , macar ca este mort.
Isus Hristos este acelasi de ieri si azi si in veci!!!
Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine... caci este bine ca inima sa fie intarita prin har , nu prin mancari , cari n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.
Noi n-avem nici o cetate statatoare ,ci santem in cautarea celei viitoare.Prin El sa aducem intotdeauna lui DUMNEZEU o jertfa de lauda, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui.
Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia caci lui DUMNEZEU jerfe de acestea ii plac. rugati-va , rugati-va mult.

Cantecul meu

Cântecul meu

Cândva eram o harpă în mâna bucuriei,

Şi au cântat cu mine doar degete firave,

Eram chezaşul milei şi osul mărturiei,

Pe dorurile crunte, pe frunţile bolnave.

Dar mâinile asprite, prădat-au voioşia,

M-au strâns în palme grele şi mi-au rănit fiorul,

Se rupseră şi coarde, şi lacrimi, şi iubirea,

Iar cântecul de suflet îşi poticnise zborul.

Un an, doi ani, o sută, pătruns de cuie grele,

Pe crucea legii aspre mi-am întrebat fiinţa,

De ce nu pleci în ape,de ce nu pleci în stele,

Căci omul nu cunoaşte ce e recunoştinţa.

Şi mi-am răspuns cu jale şi plin de neputinţă,

O moarte e mai lungă, decât o veşnicie,

Cerând ce nu se poate, jertfiri, recunoştinţă,

La lumea ce nu crede în fie ce-o să fie.

O, nimeni nu se îndură să-şi răscolească visul,

Şi nimeni nu se riscă pe propria trăire,

În egoism se-adună plinirea şi abisul,

Iar cei ce fac acestea, o fac spre mântuire.

Dar cântă, fără coarde şi cântă cum şti bine,

Uitaţi să fie pururi acei ce nu au soartă,

Şi cântecul iubirii, plecat spre ceruri line,

Îl vei găsi odată, când vei bătea la poartă.

IISUS-LUMINA LUMII

'Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza mie nu va umbla in intuneric ci va avea lumina vietii.''

Destin

Destin

Un dor nespus de absolut,
Mi-a insetat privirea,
Un demiurg privea la mine mut

Si nu-i puteam vedea privirea.

Un haos imi cuprinde gandul
Si-un dor nespus de infinit,
As vrea sa imi gasesc menirea
Si rostul ce-mi e pregatit.

Un tel precis in viata
Asezat la locul lui,
Se ascunde dupa ceata,
Neaccesibil fiind oricui.

In neant privesc acum
Harazit imi e destinul,
Rostul meu e sa ma inchin
Si sa slujesc divinul.

Slujirea ce-mi e pregatita
Destinul meu il va schimba
Si viata ce-mi e sortita
Divinului se va inchina!

sursa:http://rodeanradu.blogspot.ro/

Un cantec pentru tara mea