Frumoasele mele viziuni

Care ati citit la mine de la inceput stiti ca mie Dumnezeu imi da sau imi trimite viziuni pe care nu stiu sa le descifrez, nu stiu nimic despre ele, doar traiesc o bucurie de nedescris.

Nu prea le-am mai scris in ultima vreme si asta nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca m-am gandit caci sunt ale sufletului meu.

Am avut tot ce-ti poate transmite cerul, Iisus de foarte multe ori, Fecioara Maria, cer splendid, minunat cu ingeri in mijlocul carora era Iisus, maini care imi intindeau trandafiri, alb de cele mai multe ori, dar si in combinatie cu rosu, roz, violet, albastru inchis, chiar si galben uneori, trandafirul fiind floarea preferata, de cateva ori bijuterii de a caror semnificatie nu stiu nimic, eu nepurtand nimic inafara de verigheta si rozariu.

Una foarte frumoasa, carte veche, candela si un porumbel trecea pe deasupra lor, de multe ori aveam si poze cu hindusi, cer cu porumbei albi perfect aranjati si cuprinzand tot cerul in mijloc aparand scris ce nu am reusit sa citesc, stiu din cat am citit ca Dumnezeu o sa ma lase sa citesc cand o sa am cunoasterea necesara..., as vrea sa fie acum dar..., de fapt chiar acum in ultimele zile, despre care o sa scriu mai incolo am reusit sa citesc un pic, dar despre viziunile din zilele acestea o sa scriu mai incolo, caci sunt un pic schimbate sa vad ce sens mai iau, ceas rotindu-se repede, lumina mare de multe ori sau alteori mai mica.

Imi aparea de multe ori pamantul vazut de sus cu lumina razlet asa pe el, scara care urca de pe pamant care avea la baza foc, pasari si ingeri care urcau spre cer, cucurbeu de multe ori care eu cred de fiecare data caci sunt Arhanghelii mei dragi si ai nostri ai tuturor.

Si multe alte viziuni frumoase care iti transmit o iubire de sus, si o bucurie de nedescris omeneste.

Imi mai raman si mesaje:'' Adevarata lumina coboara din cer'', nu ca eu as crede altceva dar cu siguranta ceva gresisem in faptele sau gandurile mele, sau ''rabdare toate la timpul lor'', ''Imparatia de la Ierusalim v-a cobora dupa faptele voastre'', si acum ultimul'' ve-ti sau vei putea face si mai multe decat el''.

Cam asa cumva sunt ele exprimate si date in timp nu v-as putea spune in functie de ce, numai scumpul Dumnezeu stie, eu stiu putin la timpul asta, sper ca intr-un timp apropiat asta sa se schimbe.

Si acum pentru ce m-am gandit sa scriu, mie de multe ori mi-a aparut crucea, dar niciodata alba, pana in data de de 20 iunie, mi-a aparut o cruce alba, de lumina..., oricat am incercat sa aflu ceva nu am reusit sa aflu nimic, erau asa in tara cruci si albe dar nu intelegeam semnificatia ei.

Am citit azi pe ''din imaginatie'', si am aflat ca in muntele Sinai din Liban s-a construit Crucea Tuturor Popoarelor, o cruce pentru toti copii Sai, o cruce in care cei care ne vrem copii Tatalui, ne unim sub imboldul iubirii si dragostei Lui.

Cum ar trebui sa-i multumesc Tatalui ca vroia sa ma anunte si pe mine de ea, si de multe alte lucruri despre care sigur voi afla pana la sfarsitul vietii.

Dumnezeu stie cat de mult eu si sigur voi care cititi, credem aceasta unire a poporului lui Dumnezeu ''sa fie o turma si un pastor'', cu siguranta asa suntem cei care credem in totalitate in El, din toata lumea, din toate religiile, fara sa tinem cont de culoare, religie, etnie, nimic, nimic doar de Iubire, Dragoste, Ascultare a invataturilor Imparatiei lui Dumnezeu.Urmarea cailor Sale, fara sa stim sau sa ne intereseze fratele de langa mine din ce biserica vine.

Aveti aici adresa bloguluihttp://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/08/cea-mai-inalta-cruce-de-lumina-din-lume.html#comment-form, pentru a citii mai mult de aceasta cruce, sub care Dumnezeu vrea sa ne uneasca pe toti.

Multumesc lui Dumnezeu si autoarei blogului ca am aflat lucrurile astea, si multe alte lucruri aflate de acolo, si tuturor blogurilor care ne dau invataturi, cel putin mie personal, Dumnezeu calauzindu-ne mereu.

Multumind lui Dumnezeu pentru tot, va doresc ca Dumnezeu sa vina si ramana alaturi de noi in lungul, greul si frumosul drum catre El!

Parintele Porfirie

Ca a oricarui crestin viata mea spre Dumnezeu, a pornit pe urmele unui preot din religia mea, chiar la inceput, abia mai tarziu viata mi-a fost puternic marcata de, Ingerul-A doua venire a lui Iisus.

Sigur ca in viata crestineasca incerci sa iei de la toti preotii ce-i intalnesti in cale, invataturi, povete, ca din ele sa gasesti si tu drumul catre Dumnezeu, si Dumnezeu mi-a scos in cale cartile Parintelui Porfirie-Grecia, plecat la Domnul in anul 1991, un om a lui Dumnezeu de o smerenie deosebita, si cu deosebite haruri primite de la Dumnezeu.

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Părintele Porfirie Kavsokalivitul

Părintele Porfirie, în lume Evanghelos Bairaktaris, se trăgea din Evvia. S-a născut în anul 1906, în satul Sfântul Ioan din Karystia, din părinţi săraci. De la vârsta de zece ani a fost nevoit să lucreze la o băcănie din Piure. Pe când avea doisprezece-paisprezece ani, a citit cu mare atenţie viaţa Sfântului Ioan Kalivitul şi, fiind atras de învăţăturile sale, a încercat să le urmeze în viaţă. Astfel s-a încredinţat iubirii lui Hristos şi, părăsindu-şi pe ascuns satul, s-a dus în Kafsokalivia la Sfântul Munte, pentru a-şi pune în aplicare înaltele idealuri.

Bătrânul Porfirie a fost părintele duhovnicesc al tinerilor şi sfătuitorul familiilor într-o vreme care, aşa cum vom vedea, excelează, conform specialiştilor, prin caracterul său antipedagogic şi patologic. Părintele Porfirie a fost un om ce a trăit în spaţiul minunii, exprimându-se prin „nebunia întru Hristos”...Părintele Porfirie era cu adevărat un om simplu. Era slab trupeşte şi bolnăvicios. Era un om umil în privinţa originii sale, fiind totodată „un prunc” şi un om „smerit” în lume. Era un om ce se ferea să iasă în faţă. Aşa cum însuşi povesteşte, mic fiind – adolescent, poate – a călătorit cu corabia spre Sfântul Munte. Cea mai mare parte a călătoriei şi-a petrecut-o pe punte, privind nesfârşita mare albastră şi pescăruşii ce se scufundau în valuri pentru ca, mai apoi, să se piardă în depărtare. În jurul lui, pe punte, călătorii mâncau aşezaţi în grupuri şi stăteau de vorbă. Era ceasul prânzului. La un moment dat, o doamnă de lângă el s-a oprit din mâncat, l-a privit cu milă pe bietul ţărănuş îmbrăcat în haine şifonate ce stătea pe copastia corabiei, şi apoi a spus: „Iată un cerşetor. Sărmanul de el… Să-i dăm ceva de mâncare”. Mâncau peştişori prăjiţi. De atunci Părintele Porfirie îşi aducea aminte mereu cu mare emoţie acea clipă însemnată din viaţa sa, spunând: „M-au luat drept cerşetor. Mi-au spus cerşetor! Într-adevăr sunt cerşetor, un cerşetor de-al lui Hristos”!. Însă tocmai acestui om umil şi neînsemnat Dumnezeu i-a descoperit unicele şi cele mai înalte adevăruri, „căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Sa” (Matei 11, 26). Dumnezeu i-a dat Părintelui Porfirie harul înălţării spre alte lumi duhovniceşti, dincolo de stricăciunea şi de zădărnicia celor lumeşti, acolo unde, aşa cum el însuşi spunea într-o convorbire înregistrată, trăia stări ca acelea de pe Tabor, văzând „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea nu a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (i Corinteni 2, 9).

Părintele Porfirie (1906-1991) este una dintre cale mai marcante personalităţi duhovniceşti ale secolului nostru. Arareori prezenţe ca a sa apar în spaţiul teologiei, al Bisericii şi al societăţii, în general. Aşa cum vom vedea mai departe, personalitatea sa este împodobită de nenumărate harisme. Asemenea cazuri de oameni harismatici sunt rare în multiseculara istorie a Sfinţilor Bisericii, Cuviosul Bătrân Porfirie era o personalitate sfântă ce a trăit mereu în spaţiul minunii, unde se află şi acum."

( mai multe detalii aici)

„Iubiţi-L pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vieţii. Toate cele frumoase sălăşluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristeţea, melancolia, mânia, supărarea, amintirea rănilor ce le-am primit în viaţă, a greutăţilor şi a ceasurilor de agonie”.

„Astfel trebuie să-L vedem pe Hristos. Ca pe un prieten şi un frate al nostru, fiindcă El este tot ce e mai bun şi mai frumos. El este totul. Ne este prieten şi o proclamă: „Voi sunteţi prietenii Mei. Nu înţelegeţi? Suntem fraţi. Eu nu ţin iadul în mână şi nu vă înspăimânt, ci vă iubesc. Şi voiesc să vă bucuraţi de viaţă împreună cu Mine”. Acesta este Hristos. Nu este nici mâhnire, nici tristeţe, nici introvertire. Hristos este viaţa… este totul. El este bucuria, este Lumina cea adevărată care îl face pe om să se bucure, să zboare, să priceapă toate lucrurile, să îi înţeleagă pe toţi oamenii, să sufere pentru toţi, să vrea să fie toţi cu el şi alături de el."

Iubiţi-l pe Hristos şi să nu vreţi nimic în locul iubirii Sale”

„De mic copil am făcut multe păcate care până astăzi s-au înmulţit foarte mult. Lumea însă m-a socotit bun, iar acum toţi spun că sunt sfânt. Eu însă, simt că sunt cel mai păcătos om din lume. Acum că mă îndrept spre cer, cred că Dumnezeu mă va întreba: „Ce cauţi tu aici?”. Iar eu îi voi spune: „Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, să mi se facă mie”

" Nu priviţi la ceea ce vi se întâmplă, ci la lumină, la Hristos, aşa precum pruncul priveşte către mama atunci când i se întâmplă ceva. Să le vedeţi pe toate fără frământare, fără strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă străduiţi şi să vă forţaţi. Întreaga voastră strădanie să fie să priviţi spre lumină, să cuceriţi lumina. Astfel, în loc să vă predaţi strâmtorării, care nu este a Duhului lui Dumnezeu, vă veţi preda slavoslovirii lui Dumnezeu."

"Niciodată să nu ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu zicând: „Am virtuţi”. Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră. Întotdeauna să te înfăţişezi lui Dumnezeu ca păcătos, însă fără deznădejde, ci „îndrăznind la mila milostivirii Sale”. Ajunge să aflăm secretul.

Secretul este iubirea lui Hristos şi smerenia. Hristos ne va da smerenia. Noi, cu neputinţele noastre, nu-L putem iubi. Să ne iubească El. Să-L rugăm mult să ne iubească El şi să ne dea râvnă să-L iubim şi noi."

"Să nu stai în spaţii închise, ci să ieşi în mijlocul naturii."

"Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu."

"Eu, chiar când voi fi plecat, voi continua să vă vorbesc.

Oare voi mă veţi auzi?"

"Mama să nu se mărginească la mângaierea simţită, ci să dăruiască în acelaşi timp şi mângâierea rugăciunii. Copilul simte în adâncul sufletului său mângâierea duhovnicească pe care i-o trimite mama lui şi este atras către ea. Simte paza şi ocrotire atunci când mama îl îmbrăţişează în taină pe copilul ei prin neîncetata, stăruitoarea şi fierbintea ei rugăciune, şi-l eliberează de tot ce-l apasă."

“Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seara înainte de culcare, să faci rugăciunile de seară.”

“Când cânţi, să cânţi smerit, fără să faci grimase, fără să faci mişcări dezordonate şi fără să tot salţi psaltirea. Să priveşti mereu spre analog şi să nu discuţi cu cel de lângă tine. Să trăieşti ceea ce cânţi, fiindcă doar astfel cele cântate se transmit celor adunaţi în biserică la slujbă.”

"Dacă n există temeiuri pentru a se sălăşlui Hristos înlăuntrul nostru, pocăinţa nu vine. Temeiurile sunt smerenia, iubirea, rugăciunea, metaniile, oseneala pentru Hristos. Dacă simţământul nu este curat, dacă nu este simplitate, dacă sufletul are un interes viclean, atunci nu vine harul dumnezeiesc. Se întâmplă atunci să mergem să ne spovedim, şi să nu simţim uşurare.

Pocăinţa este un lucru foarte subţire. Pocăinţa adevărată va aduce sfinţirea. Pocăinţa ne sfinţeşte."

"Lucrurile sunt simple şi uşoare în viaţa duhovnicească, în viaţa în Hristos, ajunge să aveţi discernământ. "

"Să fii bun şi ascultător. Să ai rabdare cu ceilalţi, să nu te necăjeşti, să nu fii prea sensibil, să fii destoinic în munca ta. Să nu vorbeşti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti întrebat. Să fii un exemplu demn de urmat, în drumul spre Hristos "

"Să nu încerci să arunci relele din tine în exterior ci, mai bine, deschide-ţi poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, şi-atunci se vor risipi şi negurile ce s-au înstăpânit în tine".

"Când citeşti să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima literă a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânţi la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte."

"Te-ai gândit vreodată, fiule, să vorbeşti, fie şi o singură dată, cu vreo unul din conducătorii patriei noastre şi să ţi se împlinească dorinţa? Dacă nu, te sfătuiesc să îndrăzneşti. Vei constata că dorinţa ta va rămâne o simplă dorinţă! Nu vor primi nicicând să vorbească cu tine. În cel mai bun caz te vor trimite la altul, ca să scape de tine- Dimpotrivă, Domnul nostru, Care este Împăratul Împăraţilor, niciodată nu te va trimite la altcineva, şi nicicând nu va refuza să vorbească cu tine, prin rugăciune."

„când Îl găsim pe Hristos, chiar dacă ne-am afla într-o peşteră, rămânem acolo şi ne temem a o părăsi, ca să nu Îl pierdem pe Hristos”

„Când vine Hristos la noi şi ni se sălăşluieşte în suflet, acesta se schimbă. Vieţuieşte liber peste tot, în stele, dar şi în lumea duhovnicească şi în tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunându-i câte se întâmplă în casa aceluia, ce îi fac rudele şi familia, deşi se află aici”.

„Atunci când vine Hristos şi se sălăşluieşte în noi, ne aflăm pretutindeni, împreună cu Hristos”.

Preluat- DE VORBA CU MINE

Sa privim cerul

Faptele si vorbele noastre vor vorbi pentru noi de-a pururi, recunoasterea darurilor primite de noi de la Dumnezeu, recunoasterea darului primit de noi ca omenire de la Dumnezeu, pe Fiul Sau Iisus Hristos, ne vor ridica deasupra faptelor noastre rele si eliminarea lor cat mai repede.

Fiecare avem un drum de facut de pamant si pentru fiecare descoperirea adevaratului drum ce ar trebui facut ni-l poate descoperi Dumnezeu doar in credinta si in puritatea sufletului nostru.

Multumesc lui Dumnezeu atat de mult pentru ca ma lasa sa vad cerul, privitul cerului iti da atata satisfactie si placere ca si cum ai vedea urma pasilor Sai.

Mare mi-a fost bucuria cand ieri la un moment dat l-am privit aparu-se o cruce din intersectia a doua avioane care tocmai trecuse-ra, cateva clipe si s-a risipit.

Fiecare suflet primeste un har de la Dumnezeu, descoperirea, recunoasterea multumirea pentru el este ca o gradina udata care infloreste in fiecare zi, care in fiecare zi creste si se inalta spre Cetatea lui Dumnezeu.

Sigur ca drumu-i lung si nu stim ce vom reusi sa facem in aceasta viata, dar Dumnezeu sa ne vada vointa si straduinta noastra, nu mai spun de constiinta ca am inteles ca se poate confunda foarte usor cu vointa, sigur ca vointa noastra de a-l urma este puternica dar da, poate o confundam cu constiinta la care credem noi cei mai mici ca am ajuns, sau cu siguranta ca am vrea sa ajungem.

Orice suferinte am avea trebuie sa avem in minte suferintele Mantuitorului, si iubirea lui cum crestea, daruirea Lui pentru noi era din ce in ce mai mare, si am vrea si noi sa ne asemanam cu El, si in noi creste lumina in fiecare clipa inlocuind intunericul fiintei noastre.

Credinta noastra este o recunoastere totala a Mantuitorului, o recunoastere a Lui asupra vietii noastre, o recunoastere a lui ca Mantuitor personal, o crestere a vigorii, o incredere deplina in Tatal nostru Creator.

Sa recunoastem harul Sau asa cum o faceau si o fac sfintii, dar ceea ce ne v-a conduce mai mult si mai mult spre El v-a fi marturia propriei experiente.

Suntem martori cerului, suntem martori pentru Dumnezeu cand descoperim in noi scanteia mica Dumnezeiasca, si apoi incet, incet si cu rabdare sa o aprindem ca crescand incet sa ne aprinda propria fiinta de dor, de drag de Dumnezeu, si apoi puritatea fiintei noastre v-a putea lucra alaturi de Iisus la curatirea lumii noastre.

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne binecuvanteze cu mila si iubirea Sa!

1.Laudati pe Domnul, toate neamurile; laudati-l pe El toate popoarele;

2.Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.

Psalmul 116

Intelesul prin vis

Samariteanul zilelor noastre

Scriam ieri miscata fiind de cazul femeii cu fiica grav bolnava, ceea ce nu am completat a fost si mai mare mirarea ca desii in vremea lui IISUS preotul si levitul trecea pe alaturi aici avem cazul ca in drumul sau pe la biserici femeia intalneste chiar Mitropolitul zonei noastre, care aplecandu-se si ascultandu-i durerea, si totusi se apleaca si o asculta desi poate multi la fel sau mai pecatosi decat ea multi dintre noi nu o fac(aici nu-i singurul caz), si-i promite ca o primeste la dansul cu fetita si problema lor.

Iisus ne-a dat in vremea sederii pe pamant ca exemplificare cum oamenii pusi in slujba lui Dumnezeu nu s-au aplecat la omul cazut intre talhari (Luca cap 10. 30-33), avem aici totusi un caz in care vedem ca oamenii bisericilor noastre, indrumatorii nostri sunt dintre alesii DOMNULUI, desii mitropolitul nostru a fost mult contestat de credinciosi, dar poate nu neaparat din cauza ca il cunosteau ci mai mult dintr-o loialitate pentru cel care pleca, eu ii cunosteam predicile si se simtea prezenta lui Dumnezeu, smerenia si ascultarea Sa de Dumnezeu.

Bucuria noastra este foarte mare cand vedem ca mergem dupa invataturile Mantuitorului si mai ales aici la porunca de a-ti iubi aproapele, aici mai este ,mult de lucru pentru ca la fel ca in vremea lui Iisus noi credem ca aproapele nostru inseamna oameni de langa noi, si mult mai mult oamenii din biserica ta, ceea ce nu-i adevarat deloc, toate bisericile noastre sunt ale lui Dumnezeu, si asa cum toti avem nevoie de iubirea si mangaierea lui Dumnezeu, asa avem nevoie si de iubirea si mangaierea noastra unii la alti.

Iisus ne arata ca nu putem calca o lege crezand ca este rea si tinand-o pe alta care credem noi ca este buna,.

Legea Lui este un tot divin, viitorul nostru ca omenire v-a fi determinat de ascultarea a toata legea Sa.

Iubire totala pentru Dumnezeu, si iubirea nepartinitoare a noastra unii pentru altii, din micuta mea experienta mai putin dispusi in acceptare sunt catolicii si baptistii, poate si ortodocsi dar mai usor vedem'' ciobul decat barna'', ba mai mult in noaptea de Sfanta Maria la Manastirea noastra preotul la rugaciune a spus''ajuta Doamne toti ortodocsi'', m-am mirat un pic, si cu toata responsabilitatea m-am rugat''Doamne te rugam pentru toata omenirea'', si asa parca un val de bucurie m-a invadat.

Sigur catolicii sunt cei mai multi si poate se gandesc ca religia lor v-a conduce lumea si ca restul ar trebui sa aderam la invataturile si credintele lor, si sigur ca o facem cu mult drag, dar toate religiile sunt ingaduite si iubite de Dumnezeu in masura in care facem Voia Sa.

Descoperirea iubirii lui Dumnezeu face sa iasa la iveala pacatosenia inimilor noastre egoiste, de multe ori Dumnezeu ne scoate in cale oameni suferinzi care au nevoie de noi, si atunci tot cerul asteapta sa vada daca inima noastra e miscata la nevoia altora, si cand noi avem nevoie de ajutor il vom primi exact care l-am dat la timpul de nevoie a aproapelui nostru.

Niciodata sa nu trecem pe langa un om suferind sa nu-l imbarbatam cu o vorba buna, cu o mangaiere primita in dar de la iubitul nostru Dumnezeu, sa-l imbarbatam cu cuvinte de credinta si curaj ca inima lui sa primeasca curajul de la bunul Dumnezeu.

Toate acestea de fapt sunt scrise in legile Universului, in legile predate de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, abaterea de la ele incalca regulile scrise pentru noi ca omenire.

Lumina, Pacea lui Dumnezeu sa fie cu noi, si urmarea caii lui Hristos sa ne fie calea vietii!

''Eu nu strivesc corola de minuni a lumii''

Zile binecuvantate

Este cate o zi asa binecuvantata de Dumnezeu(spun eu), nu stiu daca este asa, si poate nici nu as avea de unde sti adevarul, in care noi primim si dam binecuvantari , primite si date de la bunul Dumnezeu, in continuu, este asa de mare bucurie, atat de mare dorinta in interiorul nostru de a da ceva, de a darui celor care ii intalnesti tot ce tu contii mai de seama si mai luminos de la Dumnezeu.

Nu stii daca reusesti sa faci asta sau este doar vointa fiintei tale, auzeam o vorba de la Dragos Argesanu, nu vom sti nimic ce am facut rau sau bine decat atunci cand vom ajunge la Tatal, si este perfect adevarat, exceptie facand doar cei care sunt intr-o continua legatura cu Dumnezeu.

Dar stim ca Dumnezeu ne asculta si ne este alaturi in fiecare clipa a vietii noastre pamantesti, si nadajduim sa-i fim alaturi in Imparatia Cereasca.

Azi a fost una din acele zile in care toti am cautat un zambet, o mangaiere, o binecuvantare, sau si un salut calduros din inima aproapelui.

Macar atat putem face unul pentru altul, macar cu atat ne putem sustine si ajuta reciproc, o vorba buna, o binecuvantare de multe ori si in gand, un sfat, si o indrumare din inima noastra catre cele ale bunului Dumnezeu.

Un caz destul de grav am intalnit, care isi gasi-se alinare, cel putin pentru moment, un caz destul de compatimit , si de al trimite la bunul Dumnezeu(ce am facut eu nu de putine ori), si probabil toti cui se adresa-se, desi vedeam multe persoane intorcandu-se si dezicandu-se cumva de ea atunci cand ea mi se destainuia, dureros pentru o mama cu un copil cu probleme destul de grave, si care azi cu lacrimi in ochi nu ii ajungeau cuvintele a-mi spune bucuria ei, in rezolvarea lor in Dumnezeu, cel putin de moment.

Ce ai putea sa faci in continuare, sa-ti rada sufletul, sa multumesti in continuare in gandul tau Creatorului pentru indrumarea pe calea catre El a unor suflete ratacite, sa cauti indrumarea pentru sufletul tau mereu si mereu pe calea catre El.

Bunul Dumnezeu are leacuri pentru noi, pentru fiecare suferinta trupeasca si mai mult pentru orice suferinta sufleteasca, cand te increzi total in Dumnezeu rugaciunea ta nu poate ramane fara raspuns.

Si mare este bucuria noastra cand vedem pe frati nostri gasindu-si rezolvarea in Dumnezeu, gasindu-si rezolvarea in rugaciuni, in speranta ca Ascultatorul rugaciunii noastre este de-a pururi de veghe si nu ne paraseste niciodata, si iubirea noastra unii pentru altii ii bucura inima Lui.

11. Deci, fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace, si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu noi.

12.Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Sfintii toti va imbratiseaza.

2Corinteni cap 13

La Dumnezeu sunt toate faptele noastre, la Dumnezeu este toata puterea noastra de a ne intoarce, si tot la Dumnezeu suntem si noi fiecare cu binecuvantarile, cu suferintele si bucuriile noastre.

23.Stiu Doamne, ca nu este in voia omului calea lui, nici in voia celui ce merge, putinta sa-si indrepte pasii sai.

Ieremia cap 10

Asa a fost, asa v-a ramane, Iubirea si Dragostea lui Dumnezeu schimba viata noastra, aduce bucurie sufletelor noastre, desteapta soldatii credintei noastre spre rasaritul noii lumi.

Dumnezeu sa ne binecuvanteze si ne asculte rugaciunile noastre.