Caietele postului meu

CAIETELE POSTULUI MEU (II)

SĂ UITĂM DE CEI GOI LA SUFLETE, SĂ NE AMINTIM DOAR DE CEI BUNI...

 Măcar noi creştinii să mai uităm răul. E post şi avem nevoie de lacrimi, nu de contabilizarea celor "diferiţi". Nu de cultură, nu de ştiinţă, nu de vicii sau de cei "luminaţi". Avem nevoie de inimi bogate în iertare, de singurii creştini care mai există pe pământ: cei buni la suflet. Să ieşim dintre cei absurzi în răutate şi să ne deosebim de cei ce smintesc. Să uităm de viciile care frapează pe cei neştiutori şi începători în credinţă. De cei ce nu-l vor iubi niciodată sincer pe Hristos.

Cer ieratare supravieţuitorilor de "serviciu" care cred că dreapta credinţă este doar un fel de colac de salvare pentru eşecurile vieţii lor. De cei ce sunt practicanţi ai "magiilor" în credinţă,  mare amatori de minuni, poate chiar de "masluri" şi prea puţin de iertare. Celor care-şi fac idoli din propria părere de sine şi îşi caută îndreptăţire navigând printre aşa-zisele "valori" ale civilizaţiei şi istoriei religiilor. Celor care, de fapt, nu au nicio treabă cu creştinismul şi nu fac nicio deosebire între Mahomed şi Hristos, între lacrimi şi ironii. 

Noi creştinii însă trebuie să avem un cu totul şi cu totul alt destin. Acela de a fi buni, dar şi acela de a ne separa definitv de cei răi. Acela de ne solidariza cu eticişti mincinoşi ai propriilor morale, ci doar acela dea fi împreună cu "marii îndrăgostiţi de Hristos". Prea ne-am făcut fraţi cu dracul în ideea de a trece puntea vieţii. Prea ne împrietenim cu minciuna, cu impostura şi cu cei fără de caracter. Prea ne amestecăm cu oameni cărora niciodată nu le-a plăcut să facă un gest "elementar" pentru Hristos. Şi în care, de fapt ne recunoaştem chiar propriile vicii. Pentru că, doar cine se seamănă se adună. Altă explicaţie nu este şi nu va fi nicodată...

Mi-e dor de sfinţi. De oameni buni şi iertători. De cei care ştiu să-şi îmbrăţişeze aproapele fără reticenţe şi fără ezitări. De cei care te privesc în faţă cu lacrimi şi se bucură de vederea ta. De cei care se trezesc noaptea şi îl caută pe Hristos lângă candela arzândă. De cei care sunt gata să moară pentru orotdoxie şi pentru neamul lor. De buni, de cei buni, de cei mai buni... Şi care sunt mulţi, foarte şi foarte mulţi...

Colind-Stefan Husca

O, Maicuta Sfanta

Femeia, in viziunea Parintelui Papacioc

“Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!”

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci - pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.

Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea… Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

/sfaturiortodoxe.ro/

,,Imparatia Mea nu este din lumea aceasta,,

''Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile iudeilor, dar acum, Imparatia Mea nu este de aici.''
''Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu.''
Au fost cuvintele Mantuitorului in fata lui Pilat, cand s-a dus sa-l judece, Cuvantul Sau da intelegere a  tainelor celor ce erau pregatiti sa-l primeasca. El stia ca Pilat vroia sa afle adevarul, si ca acceptarea adevarului i-ar fi scos sufletul din ruina.
El vroia sa afle adevarul, dar multimea era mai puternica decat el, lumea era mai puternica decat el, stia ca Iisus este nevinovat si totusi la insistentele multimii, era dispus sa-l lase biciuit. La rugaciunile lui Iisus, sotia lui Pilat primeste un vis de la Dumnezeu in care ii este aratat cine este Iisus Hristos, si totusi la insistentele multiumii il lasa la tot calvarul la care a fost supus.
La fel ni se intampla si azi de al parasi pentru lumea asta pe cel ce ne-a daruit vesnicia, pe Cel ce ne poate darui vesnicia Cereasca.
Sagetile celui rau lucreaza atat de mult, si noi nu intelegem intotdeauna otrava ce ne e adusa cu acele sageti, nu stim a lua hotarari care trebuie luate, si le intelegem invers rostul intamplarilor ce ni se perinda prin viata noastra, caci viclenia celui rau nu are margini.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne legam la Adevarul si Dreptatea Sa, caci greu  va fi atunci cand vom spune muntilor: ,,Cadeti peste noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?'' (Apocalipsa 6, 16-17).

Siluan Athonitul

Sunt mahnit ca nu traiesc drept, dar nu pot mai mult. Stiu ca sunt sarac la minte, ca am putina carte si sunt si pacatos, dar Domnul iubeste si pe unii ca acestia, si de aceea sufletul meu e atras din tyoate puterile lui sa lucrezepentru El.
 O, cat de mare este mila lui Dumnezeu! Sunt un om atat de ticalos si rau, dar Domnul ma iubeste atat de mult. El este Insasi Iubirea si pe toti ii iubeste asa si-i cheama cu milostivire la El: ''Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi''(Matei11-28). Aceasta odihna in Duhul Sfant sufletul o primeste cu pocainta.
 Suntem acum ultimii monahi. Dar chiar si acum sunt inca multi asceti pe care Domnul i-a ascuns, pentru ca ei nu fac minuni aratate, dar in sufletul lor se savarsesc in fiecare zi adevarate minuni, numai ca oamenii nu le pot vedea. Iata o minune: cand sufletul inclina spre mandrie, el se cufunda in intuneric si deznadejde, dar cand se smereste, atunci vin bucuria, strapungerea inimiisi lumina.
 Cine nu se nevoieste, cine nu se caieste sincer, acela nu cunoaste, nu simte harul. Dar Domnul a dat cu milostivire oamenilor pocainta si cei ce se pocaiesc se mantuiesc toti fara exceptie.
Cuviosul SILUAN ATHONITUL

Chinurile vietii, plata Cerului

Ne confruntam in viata asta deseori cu probleme greu de depasit, cu chinurile vietii cateodata greu de suportat.
Fiecare ne ducem pe umerii nostri consecinta propriilor pacate, propriilor greseli, unele facute constient, altele greseli, necunoastere, neascultare.
 E greu pentru fiecare om sa-si lase propriile convingeri pentru cele  primite de la Dumnezeu,   sa-si lase viata sa pentru viata primita si daruita de Dumnezeu, in Legile Lui.
Greu de inteles de multe ori, greu de aflat pentru ca ceata ceata este prea deasa pe ochii nostri, ca surzenia urechilor noastre este prea mare, caci toate simturile noastre sunt prea ocupate cu auzul melodiei vietii pe Pamant.
Cum am intelege noi viata Mantuitorului care a platit toate pacatele omenirii, toate greselile noastre, care s-a sacrificat pentru pentru toate nedreptatile si nelegiuirile noastre, si totusi razele iubirii Sale razbat prin negura greselilor noastre.
Viata traita cu Lumina lui Dumnezeu in tine,  este o asa beatitudine ce greu ti-e dat sa poti sa o intelegi, ce greu tie dat sa crezi ca meriti asa ceva, si atunci toata lumea asta grea dispare, simtirile tale nu poti  percepe altceva din lumea asta.
Spun aceste lucruri nu citite, nu imitate de la altii, daruite de Dumnezeu si traite de mine.
Sunt multe vise si dorinte pe Pamant ce sunt indeplinite in viata dar asta este un vis ce nu ai indrazneala a ti-l dori, si totusi Dumnezeu in iubirea Sa ti le daruieste pentru a-ti face cunostinta cu Cerul, iti face cunostinta cu Viata tu fiind prea preocupat cu viata asta.
Apoi viata traita fara Lumina LUI este mai grea, este o pierdere de identitate, o pierdere de a sti cine esti.
Iisus cat a umblat pe Pamant a umblat in Lumina prezentei lui Dumnezeu, El raspundea oamenilor inspirati de Satana care il atacau, ''Si CEL ce m-a trimis este cu Mine; nu m-a lasat singur, fiindca Eu fac pururea cele placute Lui. IOAN cap 8''.
Dar atunci cand Mantuitorul se indrepta spre Gradina Ghetsimani, si El era singur, era fara prezenta Luminii TATALUI, era pentru prima oara, si pentru El era o situatie noua si grea.
El acum mergea sa plateasca greselile neamului omenesc, si pentru El pacatele lumii erau asa de grele si de intunecate incat cu greu facea fata nelegiuirilor si acuzatiilor omenesti.

38. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul MEU pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine.
39.Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la Pamant, rugandu-se si zicand: Parintele MEU, de este cu putinta, treaca de la mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.
Matei cap 26

El, FIUL LUI DUMNEZEU, le spune ucenicilor sa se roage pentru El, cu atat mai mult trebuie sa o facem noi unii pentru altii.
Tot Cerul a fost alaturi de Iisus in acele suferinte.
Tatal i-a alinat suferinta, chiar daca Pamantul intreg l-a lasat singur.
Predarea LUI in bratele  LUI DUMNEZEU i-a dat pacea cereasca.
Se intampla multor oameni pe Pamant care desii sunt parasiti de semenii lor in mijlocul carora traisera sa simta aceasta pace atunci cand se abandoneaza lui Dumnezeu.
''ca vine ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui; si pe Mine Ma ve-ti lasa singur, dar nu sunt singur, caci Tatal Meu este cu Mine''
Ioan 26-32
Plata celor chinuiti, parasiti, si platitori ale pacatelor altora isi va afla locul in Cer.
Dumnezeu sa ne dea linistea si pacea Sa cereasca, abandonarea in bratele Sale sa ne cuprinda fiinta si identitatea noastra, fortele raului sa-si piarda puterea asupra noastra, si prezenta TATALUI nostru iubit sa ne copleseasca inimile.