La multi ani copiilor!

La multi ani, tuturor copiilor!

Domnul IISUS sa va calauzeasca pasii si sa va daruiasca tot ce aveti nevoie pe potecile vietii!

Sfantul Ioan Rusul

''Dar dupa ce fratii Sai s-au dus la sarbatoare, atunci s-a  suit si El, dar nu pe fata, ci pe ascuns.''(Ioan 7-1o)
Asa a fost atunci asa este si azi, asa cum atunci a fost intre noi cei de atunci, asa si azi este cu noi la fiecare pas.
Ne iubeste, ne ocroteste, ne muta pasii spre ce Sufletul nostru strans legat de cer doreste.
Incercarile sunt constientizari ale greselilor, pacatelor sau pasilor facuti inafara Lui.
Toate i le datoram, toate i le consacram, toate i le daruim, Lui celui care din iubire pentru noi s-a daruit a face voia Tatalui spre curatirea noastra.


Sfantul Ioan Rusul un sfant cu mult folos sufletelor noastre

Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intr-un sat din Rusia, in jurul anului 1690. Sfantul Ioan Rusul a participat ca soldat in razboiul rusilor impotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului si vandut unui ofiter superior turc.

Tinerii luati prizonieri in acea zona, au ales sa renunte la credinta in Hristos si s-au facut musulmani. Sfantul Ioan Rusul a refuzat sa urmeze exemplul prietenilor sai si a rabdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.

Ca prizonier a fost randuit sa ingrijeasca de vite. Grajdul vitelor ii devine si locul de odihna. Desi i se ofera in timp o camera apropiata de graj, refuza si continua sa doarma alaturi de animale. Ii multumea lui Dumnezeu ca l-a invrednicit sa se faca urmator al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naste intr-o iesle saraca, langa Bethleem.

Prin rugaciunile Sfantului Ioan Rusul, grajdul se umplea de buna mireasma. Dormea putin, se ruga mult si se hranea cu putina paine si apa. In fiecare sambata mergea la o biserica inchinata Sfantului Gheorghe si se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului.

A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaste momentul trecerii sale la cele vesnice. Preotul care l-a impartasit inainte de moarte, i-a adus Sfanta Impartasanie intr-un mar, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. Dupa ce s-a impartasit, a trecut la cele vesnice, in anul 1730.

Mai tarziu, in anul 1773, Sfantul Ioan Rusul s-a aratat in vis preotului care il impartasise in fiecare sambata, si i-a descoperit ca trupul sau este intreg si neputrezit. Preotul, calauzit in chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaste aleSfantului Ioan Rusul si le-a asezat in biserica "Sfantul Gheorghe”.

Amintim ca in 1832, Osman Pasa a jefuit biserica "Sfantul Gheorghe” si a aruncat in foc moastele Sfantului Ioan Rusul, dorind prin acest gest sa se razbune pe crestini. Trupul sfantului s-a miscat, in mijlocul flacarilor, ca si cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care se pastreaza si astazi ca marturie a intamplarii de atunci.

Dupa anul 1922, moastele Sfantului Ioan au ajuns in insula Evvia, in actualul oras Procopie.

TROPARUL (IMNUL) SF. IOAN RUSUL

“Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după moarte, neschimbat, trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.”

Dupa tine IISUSE!

Trecem multi prin viata fara sa intelegem mai nimic, sau atunci cand intelegem ceva credem ca noi am facut lumea, sau ca noi o stapanim, ce sa mai spunem de cei ce chiar o stapanesc dupa bunul lor plac.
Da, am mai inteles zilele acestea ca asta chiar se poate, aici toate le putem face dupa bunul nostru plac, dupa cum ne este vointa si puterea data, data de cine?
Data de situatii, imprejurari, dupa cum ne stim folosii de oameni, dupa cum sti oamenii de langa noi folosi in anumite situatii si scopuri.
Cam asa se prezinta lumea, fara sa mai vorbim de cei ce folosesc fortele raului pentru a-si atinge scopurile.
Grea si urata imagine, si nu este vorba doar de politic, ei sunt ca noi si dintre noi, de aici au plecat si aici se intorc, vesnic ne invartim in propria mocirla din care la putini ne este dat a iesi.
Dumnezeu nu ne-a parasit, nu ne va parasi niciodata, doar ne-a creat pentru El, dar ne lasa sa alegem, sa alegem cui servim.
Servim binelui si semenului necajit ori ne alaturam bogatiei si impovararea lumii ca si cum nu ar fi ea destul.
De multe ori nu ni se da dreptul de a alege, sau noi nu stim a iesii din chingile ce ne tin prizonieri de atat de mult timp, si El, Tatal sta deasupra noastra urmarindu-ne pasii si aratandu-ne bratele ce ne-au salvat si ajutat pe drum.
Sigur ce spun eu acum este valabil pentru multi, dar nu pentru cei ce sunt oarecum cu pasul mai apasat si au iesit afara din acest lant urmandu-si chemarea spre inaltimi, nici pentru cei ce stiu ca doar mancarea, imbracaminte, cheltuieli inseamna a exista.
Suntem noi cei care din dorinta de mai bine am schimba lumea, din dragoste pentru oameni suferim mult, si din iubire pentru Dumnezeu speram in fiecare zi una mai insorita(in inimi), una mai in comuniune noi unii cu altii si toti impreuna cu Dumnezeu.
Speram si vrem dar nu facem niciodata destul.
De ce? te intrebi mereu.
Multumim lui Dumnezeu pentru tot , multumim lui Iisus pentru iubire, exemplu si ajutor, Duhului Sfant pentru intarire, Maicutii Sfinte pentru ocrotire si ajutor, ingerilor, sfintilor si tuturor puterilor ceresti pentru ocrotire si tuturor celor sfinti de pe pamant ce tin si sustin acest pamant dupa iubirea si placerea lui Dumnezeu.
Noua cerem puterea de a merge mai departe ca in vietile noastre sa se faca Voia lui Dumnezeu.

VISUL-CATALIN DUMITREAN

VISUL 

Visul care vine, visul care pleacă,

Mi-a fost frate dulce, poate și destin,

Soră mi-este noaptea, care o să treacă,

Poate ca mireasă, poate ca suspin.

Dar, mai greu mi-e mâine, dis de dimineață,

Când o să se uite tot ce am trăit,

Nimeni nu o să știe, dorul cu verdeață,

Cum mi-a fost durerea și cum am iubit.

Zilele trec repezi, zilele sunt scurte,

Nu mai știu calendul ultimei dorinți,

Căile spre ceruri sunt tot mai înguste,

Lacrimile milei sunt și mai fierbinți,

De va fi un zâmbet, pune-l în pereche,

Suflete de aur, nu mai aștepta,

Dumnezeu șoptește simplu la ureche,

Nu mai sta de-o parte dacă poți cânta.

Ochii mei sunt ageri, ochii mei adună,

Din puținul lumii tot ce e frumos,

Și dacă iubirea ar putea să spună,

Imnul bucuriei, el ar fi duios.

Deci, adu-ți aminte că mai e și mâine,

Vine veșnicia, cine poate ști,

Rupe  o speranță sau un colț de pâine,

Poate la pomană Dumnenezeu va fi. 

Trenul vietii-Traian Dorz

Fie ca toate planurile lui Dumnezeu cu acest pamant sa fie duse la indeplinire si noi ca niste fiinte iubitoare si primitoare de iubire sa ajutam la indeplinirea lui.

Nimic din ce-i pe pamant sa nu afecteze bunul mers al progresului Universului.

LUNA MAI-CATALIN DUMITREAN

LUNA MAI

Și nici nu mai știu ce mai este,

Mă simt și în jale și-n rai,

Aceeași mirată poveste,

Că iar a venit luna mai.

Și unii îmi spun că e pace,

Dar parcă nu am niciun grai,

Și lacrima veche îmi tace,

Și iată că suntem în mai.

Dorit-am lumina și noaptea,

Să-mi spună: Copile mai stai,

 Aceasta ți-e dorul și partea,

Măcar să fi vesel în mai.

Că tot ce e muzică lină,

Și tot ce-ai cântat la un nai,

E operă blândă, divină,

Din cerul născut într-un mai.

Acum, liliacul mă cheamă,

Cu el să mai stau la un ceai,

Vorbind de speranță și teamă,

Că iar a sosit luna mai.

CATALIN DUMITREAN

Doar tu si Dumnezeu

              

              [...] Inaintea tuturor lucrurilor este Dumnezeu,

     Cel care pe toate le-a infaptuit, pe care noi il numim Binele.

                Dumnezeu creaza mai intai Mintea Angelica;

 apoi Sufletul Lumii, cum sustine Platon ; in sfarsit Corpul Universului.

               Acest Dumnezeu suprem nu se cheama Lume,

 deoarece Lumea inseamna podoaba alcatuita din multe lucruri compuse;

           iar el trebuie inteles drept ceea ce este cu totul simplu.

 Dar afirmam ca acest Dumnezeu este inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor.

         Mintea Angelica este cea dintai lume facuta de Dumnezeu;

                           a doua este Sufletul Universului;

               a treia este intreg acest edificiu pe care il vedem.

(blogul-HeartSaped)



  Am fost o fire incapatanata de cand ma stiu, sunt in continuare asa, desii am descoperit multe in ultimul timp, nu am descoperit a scapa de incapatanare. Nu-i o calitate, chiar dupa dragul meu Parinte Porfirie, de unde am inceput eu calatoria, este chiar ceva venit de la cel rau, dar, nu usor se lasa firea asta omeneasca
Am dedus unele lucruri in ultima vreme, sau mai bine spus unul, caci nimeni nu te cunoaste pe tine, inafara de tine, am auzit-o de atat de multe ori, dar pana o traiesti pe pielea ta, nu poti crede.
Orice tezaur ai pastra in tine sau din contra orice rau, inafara de tine si Dumnezeu nimeni nu stie, nimeni nu-l poate face sa straluceasca si nimeni nu-l poate face sa dispara, nimeni inafara de tine si Dumnezeu.
Ti se pot prezenta o mie de cai, care niciuna sa nu-ti fie buna,  dar poti sa o gasesti singur tu pe cea potrivita.
Stiu ca asistenta cerului este cu noi in fiecare clipa, si ca dorintele folositoare sufletului nu raman neindeplinite,  dar parca e ciudat cateodata cum cel de langa tine nu intelege nimic din dorintele tale.
Da, ciudat, ciudat e si faptul ca mereu ajung la parintele Porfirie, si ciudat este la mine ca mi-e mult mai dor de cei de dincolo decat de cei de aici, poate pentru ca lucrez cu oameni si nu le simt lipsa, poate... .
Sa va spun o intamplare de azi, am avut un client foarte dragut de nationalitate araba. Glumind cu una, cu alta l-am intrebat de unde este, imi raspunde din Rasca. Stam in fata lui, stiam ca glumeste, doar vorba, culoarea vorbeau de la sine, dar imi spunea comuna de unde sunt eu.
Era din Iordania, de ce a spus localitatea  mea?  Multe lucruri ciudate zilele acestea.
Trec, si vin altele mai asezate.
Sa ne predam zilele lui Dumnezeu ca  Dumnezeu sa ne ocroteasca  prin mesagerii Sai.