La multi ani maicuta mea draga! Bunul Dumnezeu sa te intareasca in greaua ta suferinta, sa iti daruiasca ce stie ca ai nevoie! Eu iti doresc sanatate si toate cele de folos sufletului si trupului!

La multi ani!

*Fiecare om are felul lui de Rai. *

Hristos s-a inaltat! Doamne ce dar ne-a facut Dumnezeu, pe El intrupat salvandu-ne de la moartea cea vesnica. Doamne Iisuse ajuta-ne sa te putem urma!

Doamne...!

Doamne...!

Doamne!

Doamne, vino și poposește la fântâna ființei mele și vorbește-i inimii mele celei pătimașe și încurcată în păcatele dezmierdărilor, dar care Te caută!

Doamne, spune-i sufletului meu cum să se închine Ție în Duh și Adevăr!

Doamne, dă făpturii mele atât de însetate Apa Ta cea Vie ca să nu mai înseteze niciodată!

Doamne, ajută-mă să las povara grijilor lumești și să mă dăruiesc slujirii Tale, devenind apostolul Tău, lucrând la devenirea fiilor Tăi care strigă către Tine ziua și noaptea!

Doamne, cu toți „ibovnicii” mei, eu pe Tine Te-am iubit dintotdeauna, pe Tine Te iubesc și Ție mă dărui pentru veșnicie! Amin!


D.C.

,,Cum poate reuşi omul să se nege pe sine şi să se pună sub ascultarea Aceluia care ne-a vindecat de toate rănile noastre cele sufleteşti? Sufletul, atunci când se primejduieşte de a fi cucerit de păcat, se îmbolnăveşte şi suferă. În acest sens, un bun exemplu, care arată cum poate fi vindecat sufletul bolnav, este vindecarea paraliticului din Capernaum (Marcu 2, 1-12). Acolo se dovedeşte că bolile sufleteşti sunt urmările păcatelor noastre. Comentând acest episod, Sfântul Grigorie Palama spune că boala paraliticului arată că sufletul este bolnav, iar cei patru oameni care l-au coborât prin acoperişul casei sunt virtuţile omului care se pocăieşte: pocăinţa, mărturisirea păcatelor, dorinţa de a te îndepărta de păcat, şi rugăciunea fierbinte. Acoperişul prin care este coborât paraliticul reprezintă raţiunea care, cuprinsă de egoism, nu îi permite omului să se pocăiască. De aceea, după ce paraliticul (sufletul) este vindecat, îşi ia singur patul (trupul său) pe care zăcuse atâţia ani. Dacă păcatul este o rană în sufletul nostru, pocăinţa este medicamentul lui. Astfel, atunci când omul Îl descoperă pe Hristos, se pocăieşte pentru păcatele lui şi este renăscut duhovniceşte.,,