duminică, 19 noiembrie 2017

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

“Când invitați pe cineva la voi să petreacă câteva zile, îi pregătiți un loc. Nu vă mulțumiți să spuneți: „Veniți, veniți” fără să știți cum îl veți instala. Și cu atât mai mult, când invitați un oaspete important! Înainte de a-i trimite o invitație, vă gândiți la cea mai bună modalitate de a-l primi.
Închipuiți-vă că ați primi vizita unui prinț: îi veți prezenta o sală murdară și în dezordine?…Ei bine, să mă ierte credincioșii dacă eu le spun că ei vor să procedeze cu Domnul ceea ce nu ar îndrăzni să facă nici măcar cu vecinii lor. Ei Îl roagă: „Vino, Doamne”. Oare Îi pregătesc un loc potrivit în ei înșiși, un loc sfânt? Nu, ei Îl invită într-o magazie, ei Îl invită pe o grămadă de gunoi. Apoi, ei se miră că nu a venit Domnul, ci unii diavoli care se simt bine în mijlocul murdăriilor.”
Fotografia postată de Maria Bodea.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Doamne Iisuse Hristoase ajuta la toate sufletele fara protectie umana, ajuta-i tu in marea ta dragoste ca schimbarile sa nu-i afecteze in nici un fel si fa-i Doamne constienti ca doar Tu le esti scut si aparare si in cele lumesti, binecuvanteaza-i Doamne ca pasii lor sa fie pe cararea nadejdii si sigurantei si dac ar trece ei pe langa gropile leilor si a serpilor sa nu fie afectati de ei ca Manuta Ta sa le fie arma impotriva a tot ce-i rau pe pamant Te rog Doamne! Te rog Maicuta Sfanta!

Fotografia postată de Θεόδωρος πιαγκος.

luni, 13 noiembrie 2017

Tu, Doamne, știi prea bine... Totdeauna
Din cât îmi e trecutul amintire,
M-am încrezut nu-n gânduri, ci-n simțire,
Știind că mult prea rar ne sunt totuna.
Și nu m-am plâns de soarta-mi vitregită
Cum unii îmi ziceau că-mi este viața,
Chiar dacă mă luptam mereu cu gheața
Să nu o las cumva prea mărginită.
Chiar de am zis că datul nu pot duce,
N-am plâns și nici nu m-am aprins ca para,
Mi-am acceptat, fără cârteli, povara
Ducând, înspre Golgota, sfânta-mi cruce.
N-am spus nicicând că-i fără de măsură
Trăirea ce părea sfâșietoare,
Sau că durerea poate să omoare
Iubirea neatinsă de vreo ură.
Așa, de-ai vrut, tristețea să m-apese,
Văzând în jur enorma suferință,
Am fost convins, în vorbă și conștiință,
Că vrei să-mi fie toate înțelese.
De mi-ai fi dat paharul cu otravă,
L-aș fi băut încet și pe-ndelete,
Ca să nu las regretul să mă-mbete
Ci să mai scriu, iubirii, imn de slavă.
Să-ți cer, știi bine, nu îmi stă în fire,
Nici să te mint, nici să mă pot preface,
O rugăminte însă am a-ți face,
Să nu mă vindeci, Doamne, de iubire. 

Daniel-Dumitru Darie

Fotografia postată de Ioan Cadari.