joi, 20 iulie 2017

Învaţă...
Învaţă să baţi drumul... Nu-i fi doar mergător,
Şi lasă-l să se vadă vederii tuturor.
Învaţă întâmplării să-i dai un sens firesc,
Că-ţi e de trebuinţă în traiu-ţi omenesc.
Învaţă-te pe tine, să fii ceea ce eşti,
Să nu apleci urechea la cei ce-ţi spun poveşti...
Învaţă să faci bine şi să nu ceri nimic,
Ca, peste timp, vreodată, să nu te simţi prea mic.
Învaţă să mergi drumul... Pe loc nu bate paşi
Şi nici nu te întoarce să vezi ce urme laşi.
Învaţă să laşi viaţa să-ţi dea, să poţi să dai,
Că va veni şi vremea să dai ceea ce ai...
Învaţă să fii sigur nu doar să presupui,
Să nu faci adevărul ceva ce, în fapt, nu-i.
Învaţă că trecutul e chiar de neschimbat,
Ca să nu-ţi ai îndemnul de a-l mai voi urmat.
Învaţă să mergi drumul... Nu-l tot dori schimbat,
Şi nici nu-i sta pe margini că înspre mers ţi-i dat.
Învaţă că prin fapte, poţi să cobori prea jos,
Că după o cădere nu te mai simţi frumos.
Învaţă că-ncercarea nu-i joc la nesfârşit,
Să poţi să-ţi fie somnul tihnit şi liniştit.
Învaţă că-n războaie doar morţii sunt eroi,
Ca lupta pentru viaţă să nu-ţi fie război.
Învaţă să baţi drumul... Nu-i căuta cusur,
Nu-l pune la-ndoială când ţi-e urcuşul dur.
Învaţă, întrebării, să-i cauţi un răspuns,
Că cel ce-l dai din ştiinţa-ţi, nu este-ndeajuns.
Învaţă să-ţi laşi ochii să vadă ce privesc,
Să nu vrei să se-nchidă când ceva-i nefiresc.
Învaţă să vezi totul şi-atunci când mergi grăbit,
Ca să nu-ţi dai motive să fii dezamăgit...
Învaţă să baţi drumul... Când eşti cu capu-n nori,
Priveşte către Ceruri să vezi de nu cobori.
Învaţă că nu-i răul cum tu îl vezi că-i rău,
Că pentru altu-i altfel, de-ar fi în locul tău.
Învaţă să vezi norii când cerul e senin,
Să nu te mai surprindă furtunile când vin.
Învaţă să pui pasul, de-a dreptul, apăsat,
Ca să nu uiţi de-a pururi pe unde ai călcat.
Învaţă să baţi drumul... Să nu te plângi că-i greu,
Şi du-l până la capat, ţi-i dat de Dumnezeu...
07.07.14
DANIEL-DUMITRU DARIE
Fotografia postată de Omraam Mikhaël Aïvanhov -  De Universele Witte Broederschap.

marți, 18 iulie 2017

duminică, 16 iulie 2017

E trist ca nimeni sa te stie-Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - E Trist Ca Nimeni Sa Te Stie

Bookmark and Share

E trist ca nimeni sa te stie,
Dar si mai trist sa-ti zici mereu
Ca te-a patruns nimicnicie
Desi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteti, iubiri desarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce ma-ngâni cu fata ta?

În vita lumii acestie,
Ce-i fara capat si-nceput,
În toata neagra vecinicie
O clipa numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Si amintirea ta dezmierd
Pân-ce rasai… un vis himeric,
Abia rasai… si iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea tin, mereu ascult…
Tot mai putina armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Si din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Si-n mângâieri de tot sarac.
 

sâmbătă, 15 iulie 2017

E greu azi dar nu imposibil...

E greu si e din ce in ce mai greu azi, o mare parte a greului eu il vad pornit de la daruirea puterii de catre cei care o au si o pot face sufletelor si oamenilor vicleni, oamenilor fatarnici care prin tot felul de invartituri, intorsaturi ajung a cuceri oameni puri ei de altfel dar care nu vad aceste fete viclene nici chiar cand sunt in fapte caci le fac jocul lor si azi nu se mai gandeste nimeni la situatia colectiva cu atat mai putin la mersul pamantului. E o incercare foarte grea de a trai cu si in mijlocul la astfel de oameni, dar desigur ca nu imposibila, e destul ca Dumnezeu sa iti arate, tu sa constientizezi, sa te rogi si in sinea ta sa te desparti de ei caci restul il face Dumnezeu dar e greu pentru cei care nu vad si nu pot face nimic..., dar pot si aceea, sa isi puna viata in mana lui Iisus si totul se rezolva.
Pace si bucurie va doresc si calauzire inafara oamenilor vicleni!




Fotografia postată de ‎كلي لك يا مريم‎.

joi, 13 iulie 2017