IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim:

Simbolurile României

Românii din această sfântă ţară

Prin veacuri demnitatea și-au păstrat,

Cântând în fiecare primăvară,

Cu îngerii: Hristos a înviat.

Noi am păstrat valorile străbune 

Purtând în inimi sfânt simbolul lor

Și, orișiunde ne-am aflat în lume,

Mândri am fost de-al nostru brav popor.

Tricolorul, Stema țării și cu imnul, 

Credința, limba noastră și cu glia

Sunt semne ce păstrează tot românul 

Ca simboluri ale țării, România

Sub sceptrul sfânt al biruinței

Și sub drapelul nostru tricolor,

Cu toții, în numele dreptei credinței,

Vom stăvili dușmani cuceritori. 

Având simbol aceste semne sfinte 

Și-n cer pe nevăzutul Dumnezeu,

Români! Hai, toți,  să luam aminte:

Doar întru El vom dainui mereu!

 Pomeneste-ne pe noi Diamne, cand v-ei venii intru Imparatia Ta!!!

Foto: Oana Nechifor

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
precum i-e rădăcinii însetate
a ierbii rătăcită în pustiu
cu frunzele uscate şi crăpate...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
cum orbului i-e sete de lumină;
bătrânului lepros, de trupul său
şi sfântului, să n-aibă nici o vină...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
ca dorul unui osândit la moarte
ce tânăr zace prins în lanţul greu
al plânsului din ultima lui noapte...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
ca fiului risipitor, de pâine;
ca muribundului, de tot ce-i viu:
parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
în orice gând şi orice respirare;
spre El tânjeşte inima mereu
cu orice bucurie şi-ntristare...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu
precum întregii Firi, de mântuire;
precum lui Dumnezeu, de Dumnezeu;
precum copilăriei, de iubire...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu,
dor dureros, mistuitor, ascuns...
un dor ce-L face om pe Dumnezeu,
când inima Îl strigă pe Iisus!

mi-e dor... dar nu mi-e dor de-ajuns!
zilnic îl sting cu pofte şi păcate...
dar, iar l-aprinde dulcele Iisus
când Se pogoară după mine-n moarte...

Căci doru-acesta-i chiar durerea Vieţii
rănită-n mine de păcatul meu...
Ea-şi poartă Crucea-n inima tristeţii,
ca să îmi fie mie dor de Dumnezeu...

mi-e dor de Tatăl sufletului meu...

(Marius Iordăchioaia, Cineva mă caută prin viața mea, Editura Doxologia, Iași, 2013)

 Prin Duhul Sfant totul viaza, si cu puterea Lui se va scula spre Invierea  cea de obste toata zidurea, in ceasul de pe urma al ceacului acesta si cel dintai al veacului ce va sa vie. Ridica-ne atunci din griaoa Oreabunule, Mangaietorule, nu spre isanda, ci spre a ne impartasi de fericire, intru Dumnezeuasca lumina, cu Sfintii toti, cu rudele si aoropiatii nostri. 

Acatistul Sfantului Duh

 Mult prea usor atingem alte suflete, apoi judecarea lor, punerea lor in anumite granite stabilite de noi..., uitand ca Nivi Fiul nu stia toate ale Tatalui cand era pe pamant... noi ce am putea sti de alt suflet..., doar El cu fiecare in parte spre Slava Lui si bucuria oticarui sufletel care-i si mai amarat si mai insingurat!!!

 Iartă-te, iartă-i, crede în tine și mergi mai departe.

Dacă am greșit !?

Oh, da... și încă cât!

Am greșit atunci când am permis cuvintelor ascuțite să-mi felieze sufletul în bucăți.

Am greșit atunci când am acceptat să fiu “micșorată” în fața unor “înălțimi”.

Am greșit atunci când am tăcut și m-am prefăcut că nu văd nedreptatea doar “ca să fie bine”...

Am greșit atunci când mi-am strâns lacrimile în pumni și le-am lăsat să-mi intre, picătură cu picătură, în sânge.

Am greșit atunci când am dat prea multă importanță vorbelor crezând încontinuu că vor veni și faptele…

Am greșit atunci când am dat voie să mi se ascundă visurile după ziduri înalte și reci.

Am greșit atunci când am oferit a en-a șansă celor care, s-au văzut mereu în oglindă, fără de greșeală.

Am greșit atunci când mi-am astupat gura inimii ca să aud doar ce-i în jurul meu...

Am greșit!

Știu că om fără de greșeală nu există. Iar eu sunt unul dintre ei. Mă accept și mă iubesc așa cum sunt căutând să învăț din toate!Până la urmă, cine-i perfect?!!

Viața nu ne pune în buzunarele inimii numai bilețele de dragoste. Astăzi poți fi iubit de oameni, mâine, hulit și îmbrâncit. Nu cere socoteală lor! Cere-ți ție! Apoi, iartă-te, iartă-i, crede în tine și mergi mai departe!"

Vali Serban

 Doamne, Cel Care cu multa Ta bu­nă­tate și cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopții acesteia fără ispită de toată răutatea pizmașului, Tu Însuți, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învrednicește-mă cu ade­vărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă lu­mi­na­tă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 Doamne la Tine am venit, invata-ma sa fac Voia Ta, ca la Tine este Izvorul Vietii, intru Lumina Ta, v-oi vedea Lumina!!!🙏🏼🙏🏼🙏🏼🌷

 Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe nou!!!❤️❤️❤️