Doamne ajuta!
M-am obisnuit a scrie doar durerile sufletesti aici. De ce oare? Nu stiu nici eu de ce. Este locul unde sunt indemnata cel mai mult a-mi spune durerea.
Durerea ce o simt acum este cam aceiasi din ultima perioada, durerea folosirii omului in folosul celui care stie, care cunoaste anumite cai, anumite lucruri mai avansate in care omul poate fi folosit.
Nu avem libertatea de a fi noi, noi cei creati de Dumnezeu, dupa scopul venirii fiecaruia, in unele cazuri datorita necunoasteri a toate metodele zilei de azi iar in cea mai mare masura a necredintei noastre.
In mare parte societatea de azi functioneaza dupa folosirea omului in necesitatea ta zilnica si a clipei fara a mai tine cont de ce si de cine treci, fara a tine cont de celalalt, daruirea si necesitatea lui.
Apoi vin urmarile, sunt destule si in familii dar cele mai grave sunt cele folosite pe oamenii de conducere a tarii, a lumii chiar, multe, multe cazuri le vedem fiecare in jurul nostru sau ni se intampla chiar noua, dar esti neputincios in fata lor.
Daca o sa fiti atenti la cazuri mici din jurul vostru, o sa reusiti apoi a le trranspune in cele mari, si mai mari si tot asa si vei intelege perfect ''bunul, rau mers al lumii''. Apoi urmam a da vina pe unul pe altul, pe ingerul cazut cel mai mult care este adevarat ca ne incearca la tot pasul dar in mare parte acest plan la autodistrugere a calitatii umane o are ''omul atotstiutor'', ambitia acestei lumi.
Dar nu avem o scuza perfecta caci daca ne-am inchide sufletul total lumii si ne-am deschide sufletul total rugaciunii si daruirii noastre si actiunilor noastre lui Dumnezeru toate acestea ar fi inexistene in lumea din jur.
Da... sa ne ajute Dumnezeu a ne darui cat mai mult Lui, Maicutii Lui a ne intari si indruma si noua puterea de a intelege si razbi in toate ce ni-s date!
Bucurie, intelepciune si multa credinta in calea noastra sa aduca Dumnezeu!
