Sfantul Dumitru-rugaciune

Altfel: Rugăciune pentru oameni

Altfel: Rugăciune pentru oameni: Eu, Cel ce sunt, eu, cel trimis de tine aici de unde acum vin, din lumea în care viaţa s-a pustiit prin necredinţă şi nedemnitatea trăir...

Toate ale omului pornesc de la gandul omului

*Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Nu se face nimic din viaţa omului care nu trece prin gând. De aceea toată grija celui care vrea să-şi aibă sufletul trebuie să fie grija de a-şi curăţi mintea de gândurile cele rele şi de toate înfăţişările răului ce le poate aduna în gand. Aici este toata cheia vieţii sufleteşti, toată cheia curăţirii sufleteşti: să-ţi faci rânduială în minte. Cine îşi face rânduiala în minte îşi face rânduială în viaţă.

Daniel Dumitru Darie

Acatistul Sfantului Erem Sirul

Rugaciune catre Dumnezeu

O, Tu Cel ce esti insusi Infinitul! Eternitatea! Nemurire! Elibereaza-ma de toate tristetile, iluziile, slabiciunile si defectele! Ajuta-ma sa dobandesc o viziune de ansamblu asupra intregii manifestari, o minte echilibrata de virtuti divine : curaj, toleranta, supunere, umilinta si multa, multa iubire!

Acatistul Sfintei Paraschiva

Apostolul-Octavian Goga

Ca o vecernie domoala

Se stinge zvonul din dumbravă,
Pleoapa soarele-şi închide
Sus, pe-o căpiţă de otavă.
Norodul a cuprins podmolul
Lângă frăgarul din uliţă -
De cârjă sprijinit răsare
Bătrânul preot la portiţă.

Moşneag albit de zile negre,
Aşa îl pomenise satul,
Pe pieptărelul lui de lână
Purtând un ban de la-mpăratul.
Domol, în mijloc se aşază,
Şi sprijinind încet toiagul,
Clipind din genele cărunte,
Începe-a povesti moşneagul.

Întreg poporul ia aminte,
Ascultă jalnica poveste,
Şi fusul se opreşte-n mâna
Înduioşatelor neveste.
Moşnegii toţi fărâmă lacrimi
Cu genele tremurătoare,
Aprinşi, feciorii strâng prăseaua
Cuţitului din cingătoare.

Atâtea patimi plâng în glasul
Cuvântatorului părinte,
Şi-atâta dor aprind în inimi
De clipa răzbunării sfinte.
Bătrânul mag înalţă fruntea,
Ce sfânt e graiul gurii sale:
Din el va lumina norocul
Acestui neam sfârşit de jale!

Acelaşi dor tresare-n piepturi,
Când glasul strigător răsună,
Şi gemăt înfioară firea
Prelung şi greu, ca o furtună.
Frăgarul îşi îndoaie coapsa,
Iar de prin văi purcede vântul,
Prin largul albelor văzduhuri,
Să ducă cerului cuvântul.

Din cetăţuia strălucirii
Coboară razele de lună,
Pe-argintul frunţii lui boltite
Din aur împletesc cunună.
Cuvine-se hirotonirea
Cu harul cerurilor ţie,
Drept-vestitorule apostol
Al unei vremi ce va să vie! 

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov

Paraclisul Maicii Domnului