Au trecut ani si cu ani timpuri si anotimpuri, oameni care i-am lasat si oameni care i-am reintalnit, drumul meu a fost asa cum a vrut Dumnezeu, eu nu il vad ca un drum al urcusului dar ce stim bii cand se urca si cand se coboara, dar constat cu multa smerenie si compatimire pentru noi oamenii, ca starea actuala a lumii ne-a adus-o nesinceritatea.
O nesinceritate cu noi insine si apoi cu cei din jur..., este foarte adevarat ca sunt lucruri care nu iti fac bine sa le afli despre tine, poti sa te chiar razboiesti cu asta..., cu cel ce ti-a spus, cu ideea ca ai fi asa dar intr-o zi ai sa intelegi ca e adevarat.
Cat de mult doare nesinceritatea o stie doar cel ce o viata a fost sincer, cat de mult doare nesinceriatea se simte la nivel de umanitate..., cat de mult doare nesinceritatea noastra o stie doar Cerul, doar El poarta nesinceritatea umana dusa azi la extrema.
Crunt oarecum, sincer si adevarat altfel..., exista o speranta de indreptare? Da... caci indusi Domnul v-a lucra aici in inimile noastre spre a le duce la sinceritate care abia apoi v-or putea fi duse la iubire..., altfel cum ai putea iubi.. nesincer fiind..., Domnul nostru o sa indrepte asta in lume... si o sa ne ajute pe fiecare a ne vedea si a nu confunda doua lucruri atat de importante Sinceritatea si Iubirea.
Sinceritate nu dulcegarii si compromisuri si sperante false si mai stiu eu ce inlocuitori... Sinceritate cu Tatal si apoi noi unu cu altu..., totul de dragul sinceritatii sincere...😀
Cu speranta in El, in Maicuta si in Sfintii Lui si ai nostri drumurile se v-or curat!!!
