Povestea mea spirituala incepea aici, pe vremea aceea tot ce scriam aici se implinea, era ca si cum vorbeam cu Dumnezeu.
Apoi intr-o zi am simtit ca locul unde ingerii au aripi incepe sa ma manance, nu intelegeam nimic, nici acum nu stiu, au urmat apoi stari frumoase de care credeam ca le merit, smerenia traita o viata acum se dusese, credeam ca ma pot bucura iar in marea mea bucurie uitam sa-mi pastrez ceea ce primeam.
Nu uitam o clipa de Dumnezeu, nici o clipa dar poate il puneam in planul doi al vietii mele.
Intr-o zi acele aripi am simtit ca mi-s smulse, in locul lor acum simt durere de o parte sau cealalta, nu as putea spune de la cine, nici in ce conjunctura, nu am o stare anume, nu cand sunt in preajma oamenilor nepotriviti, nu cand fac sau gandesc ceva rau, ci pur si simplu simt asta.
As putea crede multe, prefer sa nu mai cred nimic, as putea sa-l intreb pe Tatal, nu o fac caci nici atunci cand simteam doar zbor nu o faceam, simteam, ma bucuram si mergeam mai departe.
Daca mi-e teama? Nu! Daca scriu din cauza deceptiei? Nu! Daca vreau ceva sa se schimbe cu asta ca sriu aici? Nu din cauza asta scriu! Scriu pur si simplu pentru a ramane aici si aceasta experienta a vietii mele, pentru a afla cei carora li se mai intampla asta ca nu sunt singurii.
Imi doresc doar ca Bunul Dumnezeu sa nu ma paraseasca si sa nu ma lase din bratele Sale iar eu sa nu uit nici o clipa acele brate care ne tin pe toti atunci cand cele umane ne parasesc, sau intelegem noi asta.
Cei care, poate imi stiti povestea sa stiti ca, altfel viata mea este aceeasi.
Eu personal sunt putin ingrijorata din cauza a tot ceea ce a cuprins umanitatea, si rog mereu pe Bunul Dumnezeu pentru ajutor si putere celor folositi nevinovati in jocurile unora.
Va doresc tuturor Brate Dumnezeiesti in jurul vostru, aripi cu care sa zburati in fericirea lui Dumnezeu si multa, multa dragoste pentru a depasi obstacolele puse intentionat sau spre binele vostru in cale!
Acum reactia ta Ingere o stiu si o inteleg perfect, datorita tie si nu numai am avut sansa de a sti mai mult decat normal. Dar nu uit o clipa caci aceea sansa mi-a dat-o Dumnezeu,ii multumesc tot timpul dar realitatea trairii mele azi este aceasta. Sper sa pot scrie cat de repede caci realitatea mea s-a schimbat!
Sunt ascultata si iubita in orice clipa, simt asta secunda de secunda dar cateodata parca, desi nu ar trebui sa conteze si in mare parte nu le bag in seama, simtim si cele ale trupului.
Doamne ajuta!
Iubiti si primiti iubirea!
Primiti si rabdati crucea!
