E trist ca nimeni sa te stie-Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - E Trist Ca Nimeni Sa Te Stie

E trist ca nimeni sa te stie,
Dar si mai trist sa-ti zici mereu
Ca te-a patruns nimicnicie
Desi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteti, iubiri desarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce ma-ngâni cu fata ta?

În vita lumii acestie,
Ce-i fara capat si-nceput,
În toata neagra vecinicie
O clipa numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Si amintirea ta dezmierd
Pân-ce rasai… un vis himeric,
Abia rasai… si iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea tin, mereu ascult…
Tot mai putina armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Si din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Si-n mângâieri de tot sarac. 

E greu azi dar nu imposibil...

E greu si e din ce in ce mai greu azi, o mare parte a greului eu il vad pornit de la daruirea puterii de catre cei care o au si o pot face sufletelor si oamenilor vicleni, oamenilor fatarnici care prin tot felul de invartituri, intorsaturi ajung a cuceri oameni puri ei de altfel dar care nu vad aceste fete viclene nici chiar cand sunt in fapte caci le fac jocul lor si azi nu se mai gandeste nimeni la situatia colectiva cu atat mai putin la mersul pamantului. E o incercare foarte grea de a trai cu si in mijlocul la astfel de oameni, dar desigur ca nu imposibila, e destul ca Dumnezeu sa iti arate, tu sa constientizezi, sa te rogi si in sinea ta sa te desparti de ei caci restul il face Dumnezeu dar e greu pentru cei care nu vad si nu pot face nimic..., dar pot si aceea, sa isi puna viata in mana lui Iisus si totul se rezolva.
Pace si bucurie va doresc si calauzire inafara oamenilor vicleni!

"Smerenia este o floare rară ce creste pe mormantul lepadării de sine..