Venim in lumea asta cu darul vietii. Plecam incet, incet in viata luindu-le rand pe rand, constientizandu-le unii si mai putin altii. Asta nu depinde de noi, depinde de Dumnezeu la care cat ne da a sti.
Suntem norocosi unii si mai putin norocosi altii, ai spune, pentru lumea asta. Nu asa a spus si spune Tatal cand ne trimite in lume, cand ne sta alaturi la fiecare pas care il facem. Sunt pasii Sai pusi alaturi de ai nostri pe calea vietii spre Calea spre Cer.
Greu de evaluat darurile si necazurile altora, cateodata si ale tale, de aceea trebuie lasate in grija lui Iisus, El a venit spre a le duce toate, spre a le cara in locul nostru, greu de vazut si asta, o citire atenta a Bibliei, luind Vechiul Testament si apoi Noul Testament te va duce undeva unde intelegerea iti va fi deplina, care-i diferenta intre a ajunge la Dumnezeu acum fata de cum era inainte de Hristos.Si atunci intelegi perfect de ce este Calea, Adevarul si Viata.
Si cu darurile, depinde de fiecare ce considera a fi dar, pentru unii inseamna, sanatate, loc de munca, copii, case, bogatii, toate astea sunt daruri de la Dumnezeu daca tu esti constient si stii a le chivernisii dupa placul lui Dumnezeu. Cel mai frumos dar care il poate primii un om este aceea de a sti ca este fiu de Dumnezeu, acela de a intelege voia Tatalui Sau, de a cauta mereu poarta catre Imparatia Cereasca.
Ni sa aratat, ni s-a dat Calea, trebuie doar sa mergem, trebuie doar sa urmam ce ni s-a dat.
Greu de vazut ca aceasta cale este pentru noi toti.
Acum eu va daruiesc un sfat din partea dragului meu Parinte Porfirie cu cuvintele caruia am pasit incet acum multi ani spre aceasta Cale, la care intr-o zi stiu ca voi ajunge.
De atunci pasii mi-au trecut prin multe locuri, Dumnezeu mi i-a trimis in cale si la care Dumnezeu le va plati lor pentru asta, eu le multumesc din suflet dar plata sa le-o faca Tatal nostru ceresc.
Rugăciunea pentru ceilalţi, atunci când este făcută lin şi cu iubire adâncă, este dezinteresată şi aduce un mare folos duhovnicesc.
Când avem vreo problemă oarecare, noi sau altcineva, să cerem şi de la alţii rugăciune şi să-L rugăm toţi pe Dumnezeu cu credinţă şi iubire. Să fiţi încredinţaţi că lui Dumnezeu îi sunt bineplăcute aceste rugăciuni şi intervine, făcând minuni. Asta n-am înţeles-o noi bine. Am luat-o aşa, simplu, şi zicem: „Fă o rugăciune pentru mine”. Să vă rugaţi mai mult pentru ceilalţi decât pentru voi. O să ziceţi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-m㔺i o să-i aveţi totdeauna înlăuntrul vostru şi pe ceilalţi. Toţi suntem fiii aceluiaşi Tată, suntem toţi una; pentru aceasta, când ne rugăm pentru ceilalţi, putem zice „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, şi nu „miluieşte-i”. Astfel, îi facem una cu noi înşine.
Rugăciunea pentru ceilalţi, atunci când este făcută lin şi cu iubire adâncă, este dezinteresată şi aduce un mare folos duhovnicesc. Aduce har şi celui ce se roagă, şi celui pentru care se roagă. Când aveţi o iubire mare, iar această iubire vă mişcă spre rugăciune, atunci valurile iubirii voastre merg şi-l influenţează pe cel pentru care vă rugaţi; creaţi în jurul lui un scut de apărare şi-l înrâuriţi, îl călăuziţi spre bine. Văzând strădania voastră, Dumnezeu vă dă har bogat şi vouă, şi aceluia. Dar trebuie să murim pentru noi înşine. Aţi înţeles?
Voi sunteţi necăjiţi atunci când ceilalţi nu sunt buni, în vreme ce ar trebui să vă dăruiţi rugăciunii, ca să se împlinească ceea ce dorim prin harul lui Dumnezeu. Voi vă faceţi cunoscuţi prin înţelepciunea voastră, dar asta nu-i chiar aşa de bine. Taina este alta, nu ce vom spune sau ce vom arăta celorlalţi. Taina este dăruirea noastră, rugăciunea către Dumnezeu, pentru ca fraţii noştri să aibă parte de ceea ce trebuie, prin harul lui Dumnezeu. Asta este. Ceea ce noi nu putem face, o va face harul lui Dumnezeu. În viaţa mea, locul cel dintâi îl are rugăciunea. Nu mă tem de iad şi nu mă gândesc la Rai. Cer numai lui Dumnezeu să miluiască întreaga lume şi pe mine.
(Părintele Porfirie, Ne vorbeste Parintele Porfirie, Editura Egumenita
sursa Doxologia-Cuvinte duhovnicesti
