Bine v-am regasit dupa o lunga perioada de timp, si asta din cauza nedefinirii a ceva constant in viata mea. Acum am vizitat pentru prima data Moldova, Bucovina de fapt, Suceava, si desigur cum banuiti vizitarea catorva Manastiri ortodoxe. Dar nu neaparat despre Manastiri as vrea sa scriu, ele sunt o binecuvantare pentru pamant, dar dupa umila, mult prea umila mea parere, sunt o binecuvantare pamantului chiar daca esti la distanta de ele si deci si binecuvantarea ta, atata timp cat crezi in salasluirea Duhului Sfant in ele, si de acolo raspandindu-se pe pamant. Nu pot si nu stiu eu spune cum se intampla, doar asta simt eu, binecuvantarea vine din cer de la Tatal, noi trebuie sa fim doar vrednici pentru a-l inmagazina in frumosul nostru templu, dar acolo salasluieste mult Duh Sfant.
Dar acolo in Moldova totul este binecuvantat si ramas sub amprenta scumpa a lui Dumnezeu. Te miri vazand atata curatenie, fiecare varf de deal, de munte cosit, curatat si pregatit pentru noile daruri ale cerului. Pentru mine a fost doar o reamintire a ceea ce pastram in mine din anii cresterii mele, am crescut intr-o astfel de zona, in care salasluia mana lui Dumnezeu. Daca cred ca o face si acum? Desigur, dar nu ii mai face omul atat cinste, de cosit se coseste cu greu(nu prea are cine), cand se coseste si se face fanul i se da de multe ori foc, caci ori nu are omul ce face cu el, ori nu l-a uscat cum trebuie, ierbicidele sunt la ordinea zilei, parca le-ai da apa la recolte, pana si straturile cu legume se ierbicideaza, si multe altele ale noastre avansari ale tehnologiei in lume, si a lumii in tehnologie.
Da, apoi aici in Moldova, de o frumusete aparte mi s-au parut gardurile joase, nu vrea omul a se ascunde dupa un gard, ascunzandu-se de fapt de el insusi.
Muntii, lucrarea formidabila a lui Dumnezeu, te uiti si nu iti vine sa crezi,, doar cunoscandu-l pe Dumnezeu te dezmeticesti si te opresti in a te intreba.
Apoi a vorbi despre Manastiri mai mult de cat am spus nu isi are rostul, sa vorbesti de Stefan Cel Mare, cum se simte atotputernicia lui la Putna, cum si acum iti da un ghiont spre a merge mai departe, a incerca urcarea muntelui vietii.
Da, asa este, care a-ti fost stiti asta. Manastirile de maicute sunt mai mangaietoare, Voronetul, Sucevita, Moldovita, acolo simti totul mai bland, mai incet, timpul parca se opreste in loc si vrea sa te retina si pe tine in loc, spre incetinirea zborului spre a lumestilor lucruri. Da, frumoasa tara noastra! Se spune mult prea des asta, dar asa este, acolo chiar iti vine sa repeti asta la nesfarsit, si iti mai vine sa spui,,Binecuvantata si Sfanta tara ce-ti facura-m!''
Dumnezeu sa ne ajute a merge spre Imparatia Sa, si legaturile ce ni le punem singuri ca piedici in calea catre cer sa ni le desfaca, caci slabi suntem si neputinciosi!
Doamne ajuta!
