Nedesavarsiti cum suntem, facem greseli pe care apoi le numim experiente si care foarte adevarat te ajuta pe potecile necunoasterii si a nestiintei, dar este foarte prevazator ca la timpul la care nu recunosti si nu cunosti oamenii sa nu te aventurezi a-ti darui lor, unora tot ce ai vrea si simtii la timpul acela. Caci vine vremea ca acel lup in piele de oaie cum se mai spune, sa te inhate si atunci cand tu ai constientizat in ce ai intrat a scapa nu este cu putinta caci tu cu draga inima si din tot sufletul i te-ai daruit candva si..daruit ai ramas.Asa i-au facut si Domnului nostru Iisus Hristos,dar El stia si putea Totul. Si noi putem tot asa, in Iisus Hristos le putem toate, dar neatenti suntem uneori.
Da, sunt pericole, suntem toti fii ai lui Dumnezeu, suntem toti frati, suntem de multe ori de acord a ne purta sarcinile unii altora, suntem acolo unul pentru celalalt, dar jumate sau mai putin de adevar din ceea ce esti cand celalalt iti pune sufletul pe tava duce multe suflete si inimi in neputinta de a putea avansa sau chiar a se misca in taramul acesta al iubirii si cunoasterii profunde a lui Dumnezeu.
De ce este asa si de ce ne lasam inselati de unele suflete in goana lor in turbulentele lumii aceasta? De ce mereu vom crede si vom fi inselati de cei carora le place a pune pe umerii altora greul lor? De ce? De ce? Pentru a dovedi asemanarea noastra cu Dumnezeul nostru, cu Dumnezeu tatal nostru, cu Scumpul nostru Mantuitor.
Asa cum Traian Calistru spune in textul urmator, mereu si mereu va fi asa:
Înmuguri-vor în sufletele noastre primăverile… primăverile sunt albe, chip al florilor de decembrie… flori de iris alb și picuri de soare…
Psalmii se conturează în inima noastră ca o poveste nespus de fină, delicată….
Înmuguri-vor în sufletele noastre speranțele, credința, dragostea…. Dincolo de cuvinte, dincolo de tăceri… albe doruri, albe dorinți, nestinse iubiri, îmbrățișări celeste amintind de un fel de a fi romantic , prin dăruire și culme …
Iubi-ne-vom ca un curcubeu , ca un colț de cer, ca un vis…
Atingeri neîndoielnice a unui colț de infinit, atingere a unei vibrații a pământului, vibrație caldă și binefăcătoare asemenea unui cântec…
Înmuguri-vor în sufletele noastre surâsuri… gesturi, zboruri…
Și ne vom preface în pâine …
Psalmii se conturează în inima noastră ca o poveste nespus de fină, delicată….
Înmuguri-vor în sufletele noastre speranțele, credința, dragostea…. Dincolo de cuvinte, dincolo de tăceri… albe doruri, albe dorinți, nestinse iubiri, îmbrățișări celeste amintind de un fel de a fi romantic , prin dăruire și culme …
Iubi-ne-vom ca un curcubeu , ca un colț de cer, ca un vis…
Atingeri neîndoielnice a unui colț de infinit, atingere a unei vibrații a pământului, vibrație caldă și binefăcătoare asemenea unui cântec…
Înmuguri-vor în sufletele noastre surâsuri… gesturi, zboruri…
Și ne vom preface în pâine …
Traian Calistru
Bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletele noastre, sa ne daruiasca drum drept si cale desavarsita!
