Iubeste, iubeste, iubeste...

Te preamaresc,ceresc Parinte,ca ne-ai iubit dintru-nceput,si pentru noi cu bunatate,tot universul l-ai facut.Noi iti aducem multumire ca ai voit sa-ti fim copii Osana tie-n vesnicie de-a pururi laudat sa fii.

Te preamaresc Hristoase Doamne,ca firea noastra ai luat,si patimind pe Sfanta Cruce,cu mila ne-ai rascumparat Marire-ti canta omenirea,ca vina ei ai ispasit,Osana tie Domnul vietii ,Mantuitorule iubit.

Te preamarim ,o Duh preasfinte,tu vii in noi sa locuiesti,ne luminezi ne dai putere,belsug de haruri ne-mpartesti,marire,cinste,inchinare,iti canta azi al tau popor,Osana tie,Duh preasfinte,intaritorul tuturor.

Poveste...

As vrea sa va spun povestea unor  icoane care au o semnificatie aparte caci reiese de aici puterea interioara a celor ce se opun prezentei lui Iisus pe pamant si mai degraba in vietile celor ce ii inconjoara pe ei.
Lucrez intr-o firma de patiserie unde patronul punea  mult accent pe religie, as spune caci credinta e semanata in suflet nu are neaparat totala legatura cu religia. Dar se inconjura de foarte multe icoane, din anumite manastiri cu binecuvantarile cuvenite aducea icoane de peste tot in firma impartind si in magazinele apartinatoare, eu lucrand in unul dintre ele.
Avem una cu cina cea de taina care o tineam in fata, nu va puteati imagina fetele copiilor mici caci era la nivelul lor, ei erau preocupati doar de Doamne Doamne, nu-si puteau dezlipi ochii de ea, eu aveam o bucurie imensa vazand acel putin ce il poti face aducandu-l pe Iisus chiar pentru o clipa in inimiorele oamenilor.
In ciuda acestor trairi, restul lumii interne il criticau pentru prezenta icoanelor, cei care nu respecta nici minim din credinta noastra.
 Lucram la un moment dat cu trei colege, doua le iubeam pe icoane, doua nu, dar aveau atitudinea de acceptare si comportament frumos. A trecut vremea si doua dintre colege au plecat locul lor luandu-l doua femei a caror credinta desi ortodoxa dar mai mult decat atee. Intrucat le gasise-ra acolo si putere reala nu aveau asupra lor caci eu raspund de magazin, nu se puteau exterioriza dar ca putere interioara vreau sa va explic cum a functionat.
Aveam la un moment dat un fel de sef care de la intrare isi batea joc de ele, eu intelegand prin asta ca ii creau un disconfort sufletesc vederea lor si arunca sageti veninoase asupra lor si desigur asupra noastra a caror le sustineam, bineinteles acum era momentul si pentru colege a se exterioriza, a face bascalie de ele si de intreg ce inseamna asta. Initial ma rugam la Iisus si la Fecioara sa le apere si sa nu le lase de batjocura dar vedeti puterea celui rau pe pamant sa stiti caci este foarte puternica si incet la prima renovare una cu Iisus si una cu Fecioara au trebuit sa dispara, le-am luat si le-am pus pe micul meu birou, desi mai aveam doua.Domnul acela a plecat din firma dar actiunea lui inceputa si continuata prin colege... a continuat, acum la ultima renovare a taiat cuiul si de la  Acoperamantul Maicii si Cina categoric nu avea loc.  Sa vedeti in primele zile copiii cum cautau cu privirea si cum isi intrebau parintii unde-i Icoana... . Manipularea sefului de catre toti am vazut-o in timp, nu a fost afectat de lipsa lor, eu mi le-am inghesuit pe birou, si parca cu ultimele puteri am gasit un cuiut mic dupa usa in care am agatat icoana lui Iisus, m-am bucurat enorm ca si copilasii caci in lumea asta grea iti luminezi fata vazandu-i chipul, in ficare dimineata la ora 4 jumate cand ma duc la lucru zambesc si spun ,,bine ca inca mai esti aici,, , pana cand, nu se stie, la prima lucrare se taie si acel cuiut, nu o sa mai aiba loc simbolic vorbind nici dupa usa.
Acum cu asta nu vreau sa expun atat de mult  problema icoanelor, cat a mecanismului cum se reuseste aceasta indepartare de Imparatia lui Dumnezeu, chiar asa micuta, fragila cum incearca sa si-o construiasca fiecare. Nu intelegeti caci sunt habotnica cu religia, cu icoane sau altceva, nu , nu sunt dar stiu ca asta se incearca prin lucruri marunte aparent sa ne indeparteze de Dumnezeu, incet cel rau se strecoara creidu-si imparatia lui aici pe pamant si ce-i mai grav ca si reuseste caci omul neatent la amanunte la suflete viclene se increde in puterea lui crezand ca nimic exterior nu il poate afecta, aici parerea mea ca incet se lucreaza, ca totul e interior, ca exteriorul nu area cum te afecta, ori daca o sa fiti atenti nu este adevarat caci Isus a  fost real pe pamant, lucrarea Lui a fost una reala, pe cruce a fost EL, nu doar ca ar fi facut asta pentru noi si era destul nu sa se si crucifice, noua ne transmite caci cine in lume il va marturisi si El va marturisi in fata Tatalui pentru noi, vorbeste de real nu ce pastram in inimi, desigur ca inima, sufletul e locul unde trebuie sa il pastram, dar realul, exteriorul din viata noastra are un rol foarte important, nu va lasati inselati caci din pacate asata-i lucrarea vicleanului pe pamant si sunt destule suflete cu voie sau in nestire care ii slujesc.
 Deci toata atentia noastra sa ne fie si pe exterior caci altfel nu poti cuprinde interiorul, si cu ultimele puteri aparati-va ce reprezinta Cerul pentru voi in locul in care va aflati, icoane, rugaciuni sau alte lucruri, nu va lasati dusi de vantul incercarilor si cu ultimele puteri smulgeti-va icoanele vietii dumnezeiesti si pastrati-le si aratati-le si la altii, si aratati-i Tatalui ce copii frumosi are!
Doamne ajuta!

Deseori in viata...

Deseori in viata mea am vrut sa cred ca suntem un popor de intelepti si de inteligenti, am vrut de multe ori sa trec peste nume, sa trec peste intelectualitatea acestei tari, sa sper si sa cred mereu ca suntem cum vrem sa parem a fi o tara de oameni cu o gandire sanatoasa in ciuda a tot ce se intampla.
Inca odata daca mai era cazul demonstram ca nu numai conducerea acestei tari este mai putin frumoasa si noi asemeni ei ne pierdem pe culmile arogantei si mandriei.
Stiam sigur ca se ajunge aici cu presedintele tarii, mai timid am si spus, timid nu de teama ci de a nu-l supara pe Dumnezeu cu iesirea din matca unui om normal caci altfel nu te puteai manifesta atunci pe cand erau alegerile.
Ce te mira azi ca oameni inteligenti ce atunci vocali isi asumau alegerea acum dau cu pietre, si incep sa vada diferenta de religie fata de tara care o conduce si altele, ca si cum toate acestea au rasarit acum.
Se demonstreaza inca odata ca doar prezenta lui Dumnezeu in noi ne da inteligenta, spiritul si vocatia de care e nevoie, restul e vanat de vant.
Dumnezeu sa ne daruiasca intelepciunea si puterea de care e atata nevoie acum si intotdeauana!

Scrisoare prin timp pierdut

Scrisoare prin timp pierdut

Eu nu mai ştiu nimic de tine,
Mi te-au furat stihii străine,
Te-aştept şi eu, te-aştept mereu,
Dar tu nu vii, copilul meu!...

Crezut-ai vorbe-nveninate
Ce te-a făcut să ai păcate,
Mă rog mereu la Dumnezeu,
Eşti, orice-ar fi, copilul meu!...

Aşa mi-e dat, să mi se-arate
Oricâte fapte întâmplate,
Le ştiu... De-i bine sau e rău,
Nu-s un străin, sunt tatăl tău.

Pentru ambiţii şi minciună
Nu ne vor unii împreună,
Orice-ai greşit, te iert mereu,
Te iert mereu, copilul meu!...

Săraci de duh şi răi la fapte
Vor între noi a vieţii noapte,
Dar nu mă las, chiar dacă-i greu,
Eu lupt mereu, copilul meu!...

Absurdul încă ne desparte,
Făcând aproapele departe,
Dar ştie numai Dumnezeu
Ce mult te-aştept, copilul meu!...

Şi trece timpul tot mai greu,
Pe unde eşti, copilul meu?...

D,D.Darie

Dragostea ta

Comori pierdut-am pe cărari pustii,

Talanți de drum, de veșnicii...

Rod n-am legat pentru Cel Sfânt,

Nici fratelui de pe pământ.

Și-ai pus zălog a mă-ndrepta,

                                     Credința ta. 

 

Căzut-am iară și în pumni am strâns

țărână. Mă-necam de plâns...

Ai pus pe rană vin și mir,

Suflarea ta în piept ca să respir...

Balsam ai pus pe rana grea,

                                Dragostea ta.

 

Să fiu noianul de iubire         

Când fratele mi-o cere păsuire,

Să fiu al dragostei martir

Când ridica-voi ochii spre Potir,

Îmi ești acum și pururea,

                              Nădejdea mea.

(Flori Apostol)

„Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune.”— Friedrich Nietzsche

,,Dăruiește ceea ce ai de dăruit, fără să analizezi și fără să stai prea mult pe gândurile filozofiei. Dăruiește din ființa ta, citează-te pe tine, cel viu și autentic, și lasă deoparte pomelnicul celor ce nu mai au viață în ei înșiși. Dăruiește-ți ființa toată, nu cu jumătăți de măsură, nu cu negocieri ascunse, nu cu așteptări și recompense. Dăruiește iubire, chiar dacă crezi că nu o ai. Dăruiește bucurie, chiar dacă nu o simți. Dăruiește compasiune, chiar dacă ești nerăbdător. Dăruiește putere, chiar dacă simți că ești căzut. Dăruiește din ceea ce ești, nu numai din ceea ce ai. Dăruiește lumină chiar dacă ceața s-a abătut pentru o clipă asupra ta. Dăruiește toate acestea fără să te gândești dinainte dacă le ai sau nu. Nu lăsa mintea să te saboteze. Nu intra în labirintul ei, căci există riscul de a nu mai putea ieși din acele interminabile hățișuri. ,,


 

In adevar

În adevăr

Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăişul crunt
Al realităţii...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi şi cu mers lin.
Să-mi creşti şi să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.

Nu-mi fi ceaţă!
Ceaţa se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit şi să îmi spui
Până te cred
În adevăr –
Senin.

Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanţe calde sau reci.
Să te respir adânc şi să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!

Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi şi simplu
Până îmi eşti
În adevăr -
Jumate.

poezie de Gabriela Chişcari (28 iulie 2012)