ERAM COPIL CÂNDVA…

Copil eram cândva – şi-n mine
păcatul nu era pătruns,
în taina inimii senine
nimic n-aveam atunci ascuns.

Îmi dam şi pâinea de la gură,
cu milă, celor mai sărmani
şi mă rugam cu-aşa căldură
pentru prieteni şi duşmani!

A lumii multe patimi rele
pe calea lor nu m-au fost dus,
comoara inimioarei mele
era atunci numa-n Iisus.

Dar mai târziu, când căi străine
m-au înşelat şi m-au atras,
am ars tot ce-a fost bun în mine
şi numai plânsul mi-a rămas.

Cu plânsul doar mai vin spre Tine,
căci numai pe acesta-l am,
mai fă-mi privirile senine
ca-n vremea când copil eram.

Mai dă-mi iar sfânta curăţie
din vremea anilor dintâi
şi-apoi aşa, Iisuse, Ţie,
copilul Tău fă să rămâi.

TRAIAN DORZ