Sa poti sa ierti...

Sa poti sa ierti este un lucru dumnezeiesc, este lucrul, fapta ce ti-o daruiesti tie. Si plangi, suferi, ierti, ai impresia ca uiti, ai impresia ca ai uitat, trece asa o vreme si fara cerere, fara explicatii rana se deschide din nou, suferinta, lacrimile sunt toate mai inabusite, sunt toate mai tacute dar dor mai tare, al naibi de tare, sufocant de tare. Durerea se prelinge pana in suflet si desi ai crede ca sufletul nu doare, simti ca doare si el. Urmasem sfaturi, sa plang, sa sufar pana nu mai pot, sa nu mai spun nimanui nimic, sa sufar in tacere pana simt ca s-a terminat, am urmat si aceste sfaturi dar nu tine nici asta, nu tine caci am fost tradata de cine nu credeam niciodata asta, am fost tradata de omul caruia i-am fost alaturi de la nastere, nu am facut mult dar nu l-as fi tradat niciodata, niciodata in nimic...niciodata...nu credeam nici invers, nu puteam crede..., a fost durerea vietii mele, as vrea sa nu cunosc alta mai mare, nici macar din dorinta de a o uita pe asta, nu mai vreau asa dureri, nu se compara cu durerea dintre iubiti, nu e in felul ala, acolo e loc de razbunare, cred..., aici nu, nici asta nu poti. E greu, ca o piatra legata de gat, te dezleaga o vreme si iar incepi sa simti...crunt... . As vrea o solutie dar stiu ca nu este, nu are cum fi, faptul e consumat.
Va doresc sa nu vi se intample asta niciodata si nu uitati singurul care nu te tradeaza e Dumnezeu, dar simtiti o clipa durerea tradarii Sale...