Se incheie o perioada lunga si grea din viata mea..., in care cu dragoste incepand, cu necunosstere, cu curiozitate poate dar cu foartemulta inconstienta am incercat sa pasesc in spiritualitate, apoi treptst in duhovnicia ortodoxa.

Pe toate oarecum din punctul meu de vedere le-am ,,ratat,, uneori din incompetenta, alteori din inconstienta si am incheiat din neputinta.

Daca la inceput am avut o mare intreaga de oameni langa mine, cu tot ce poate insemna asta.... azi desi cu bunavointa oamenilor mi- a ramas doar Dumnezeu, la un gand distanta Ingerul si la o speranta sincera un tata as putea sa il numesc care in toata aceasta perioada mi-a ghidat pasii, departe fizic dar in serile ,,friguroase,, imi tinea de cald gandul ca cineva stie de mine.

Singurul importanteste Dumnezeu, El mereu ramane acolo, mereu asteapta ridicarea, revenirea si inima ti se lipeste mai mult de El, ti se lipeste mai mult de plans si mai cu speranta de alta viata care de azi incepe.

Sus inimile si sa nu deznadajduim niciodata ca asa cum nu ne-am nascut singuri nu suntem singuri niciodata caci El in necuprinsul Tot ne iubeste atat de mult incat in zadar este toata truda omului impotriva noastra sau chiar uneori a noastra contra noi....

Te iubesc Dumnezeule, atat de mult de nici o indradire nu v-a putea schimba asta, nici chiar cea pusa de mine....Dumnezeule cu tot ce esti Tu, un intrerg nemasurat...❤️❤️❤️

La drum... la in alt si altfel de drum...🙏🏼🙏🏼🙏🏼✨