Un blog pentru indrumarea noastra:

http://3d-reflexiicolaterale.blogspot.ro/2009/07/viata-n-forma-de-destin_15.html

Nicu Alifantis-E prea frumos la tine-n suflet

Mereu tintind acolo sus

Te vezi uneori cu ochii mintii, cu ochii sufletului, cu cheile viitorului atarnate la pieptul tau, vrand a  inainta prin inaltul cerului vazut de tine la timpul acela, vrand a scrunta parca din inaltimile tumultoase stiute de tine, ducandu-te macar cu gandul acolo unde sufletul ar vrea sa fie.

Te intrebi cum si de ce ai ajuns sa-ti doresti asta, te intrebi daca cu siguranta asta este ce tu iti doresti si daca ve-i ajunge cumva acolo.

Sufletul, doar el poate raspunde, sufletul doar el are cheile inaintarii si tot el are raspunsurile ducerii tale inainte, ducerii tale spre acel ceva stiut si dorit dintotdeauna.

Da, isi doreste asta, v-a dori asta in fiecare clipa, el sufletul care are el intelesurile si trairile lui vizavi de lumea asta, dar mai cu seama legat dintotdeauna de lumea ce v-a sa vina.

El, mereu cautator si indrumator trupului traitor doar in lumea asta, stie tot si toate, dar trebuie ascultat, trebuie iubit ca la timpul nevointei lui sa dea cele mai frumoase si mai adevarate rostirii ale lui.

Tu, ca traitor in trup ti-ai dorit mereu sa ai anumite intelesuri ale vietii tale dar niciodata o adevarata si adevarata ecografie a sufletului tau nu ti-ai facut poate.

Sufletul mereu de veghe la poarta intrarii rasaritului in viata ta, atent la nevointele lui, la pasul alegerii facut de tine sta uneori trist, alteori vioi de invataturile si cunostintele acumulate si adunate de tine, de aducerii in calea ta de catre Dumnezeu a tot ce crede El ca ai nevoie la timpul acela.

Da, sufletul, puritatea lui respectati-o, daruiti-i balsamul dorintei lui, ca la timpul potrivit sa stie alege drumul eternitatii lui.

Se face punte de legatura intre sufletele traitoare a aceleeasi dorinti, punte de legare a  iubirii si daruirii lor pamantului, daruirii dragostei si iubirii lui Dumnezeu, presarata cu florile  lumiii dragostei lor si a bunei lor dorinti de indreptare in sens de biruinta a binelui si frumosului pe pamantul nostru si legat de eternitatea cerului.

Iisus  imprumuta din Vointa Sa, daruieste din biruinta Sa celor care le doresc, dar iar puritate caci altfel le platim noi singiri si mult mai greu.

Dumnezeu sa daruiasca sufletelor noastre intelegerea de care au nevoie, vointa, dragostea si puterea necesara de a ne afla in comuniune cu El si indreptarea lor pe calea pregatirii lor

 

Poveste de dragoste

Suntem copiii lui DUMNEZEU!?

Ce am putea noi intelege prin a fi copil al lui Dumnezeu? Credem de mici ca pentru asta ar insemna sa invatam ingerasul, sa ne rugam cat stim atunci, sa mergem de manuta cu parintii  la biserica, sa ascultam parintii, atat cat conditia umana te lasa, apoi sa asculti de invatatorii timpurilor prin care treci, si tot asa pana la o varsta la care ajungi sa intelegi ca toate alea au trecut, in masura in care ai inteles tu ai incercat si ai si reusit asta, dar lantul continua... .

Si nu poti ramane doar la acel statut de copil, doar la acel copil de inceput de timpuri al scolii lui Dumnezeu.

Lantul aruncat in lume de Iisus trebuie sa te cuprinda si pe tine, ba mai mult tu trebuie sa fii o veriga al acestui lant, un membru al corpului lui Dumnezeu.

Temelia credintei este prezenta lui Iisus, in timpul sederii Lui pe pamant, ucenicii tot asteptau ca Iisus sa-si aseze imparatia, ei nu puteau intelege ca drumul Sau v-a trece prin durere si umilinta, prin umilinta si apoi crucificare.

El care era bogat in bogatiile cerului, bogat in nestematele lui Dumnezeu, coboara in saracie si in umilinta, pentru a ne salva.

Pentru El sa se stie doar El bine nu-i era de nici un folos, ne vroia pe noi alaturi de El.

Iubirea pentru sufletele care a suferit  Hristos inseamna rastignirea ta, cel ce isi consacra, isi daruieste viata lui Dumnezeu, intra in planul lui Iisus pentru a fi inel de legatura in salvarea sufletelor ratacite, sacrificandu-si viata asta pamanteasca dar castigand darul de mare pret al lui Dumnezeu.

Iisus a indreptat atentia ucenicilor si a noastra spre slava cerului si a ostilor ceresti, nu spre slava tronurilor pamantesti, 

Cum putem noi azi sa renuntam la slavirea vietii pamantesti, pentru o promisiune, pentru a astepta slava Lui?

Dar putem si cu mult drag, chiar daca greutatile cateodata parca sunt mai mari decat iti imaginezi, chiar daca pierzi parca firul alteori dar in cea mai mare parte simti iubirea Lui care te insoteste mereu, simti ajutorul Lui dat prin cei dragi ce-i intalnesti umplandu-te cu focul iubirii Lui, si puterea de a merge mai departe catre taramurile promisiunii si iubirii Sale.

Asa vom face, vom cauta salvarea sufletului nostru, ca apoi sa ne poata si pe noi Iisus folosii  in lantul salvarii Sale

Mainele prin azi- DANIEL-DUMITRU DARIE

Ce nu vrei azi, fii sigur, va fi mâine,
Ceea ce-i dat nu poate fi oprit,
Pe drum, uşor poţi da cu piatra într-un câine
Dar poţi să ştii de-i bine că-i lovit?

În trecerea pe prag şi miez de noapte
Am timp să văd cum norii se grăbesc
Să treacă-n ploi ce date li-s ca fapte
De-a-şi fi, prin rod, însemn Dumnezeiesc.

Tu poţi fugi pe multe căi străine,
Deşi cu-n gest poţi şti că ai destin
De-a rostui chiar azi ce fi-va mâine
Vărsând, nu bând, paharul cu venin.

Te poţi întoarce, zici, fără să-ţi pese
Că timpu-l iroseşti gândind minţit,
Dar când vei şti că roade neculese
Mor fără rost, vei şti cât ai greşit.

Când ura vrei pe chip să ţi se-arate
Nu te întrebi de ce vei fi urât
De toţi acei ce-n drum viaţa-i scoate
Ca să regreţi că azi vrei doar atât?

Iubirii azi de-o-mpiedici să rodească
Eşti chiar convins că tu eşti Dumnezeu?
Că poţi opri o floare să-nflorească?
Că fi-va traiul mai uşor, nu greu?

Ce nu vrei azi, fii sigur, o să fie
Nu va mai fi uşor, dar tot va fi
Ţi-e cartea vieţii scrisă, n-o poţi scrie
Aşa cum tu, ca om, poate-ţi doreşti.

Dar orice faci, cu grijă, ia aminte
În lume cu un rost te-ai vrut venit
Ceea ce-i dat îţi iese înainte
Să urci acolo unde singur ţi-ai dorit.

Şi unul este-n Cer ce-L ce păzeşte
Să nu te-abaţi din ceea ce-ţi e scris
Când eşti potrivnic, da, te pedepşeste
Că vrei să uiţi că ţie ţi-ai promis.

Prietenia