Bucuria in Domnul

,,Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.,,
1 Corinteni 2-14

La rugaciune tot pamantul- Vasile Militaru

   

Un suflet care nu se roagă, sub cer, la Dumnezeu nicicând
Nu poate fi decât acela al unui animal de rând;
Şi cine ştie dacă acesta măcar de-i animal ce tace
În chiar tăcerea lui, sub soare, aprinse rugăciuni el face
Ia seama la rumegătoare, în ale vieţii tale zile
Tu omule , mereu ia seama la boi, la oi şi la cămile
La capre şi la iezi de asemeni, la mieii toţi după a lor cină
Nu par că-n rugăciune adâncă, sub cer lui Dumnezeu se închină
Când toate-n ochii lor adună o albă străvezie ceaţă
Privind în dincolo de lucruri şi parcă dincolo de viaţă?
Ia seama pomilor în floare, tu, om cugetător, şi spune:
Când toţi îşi suie-n slăvi mireasma nu-ţi par că sunt în rugăciune?
Au nu-ţi par ei ca nişte preoţi ce-au îmbrăcat odăjdii sfinte
În care lui Dumnezeu se închină cădelniţând fără cuvine?
Cu braţele de floare pline,nu-ţi par ei toţi că le ridică
Spre Cel ce satură-n vecie, şi om, şi fiară, şi furnică?
Nu-ţi pare alba lor podoabă c-ar fi ofrandă-n veci suavă
Pe care-n rugăciuni o înalţă lui Dumnezeu tronând în slavă?
Dar florile ce cresc în straturi sau din pământ pe tot pământul
Nu tot asemeni îşi ridică miresmele spre-n veci Prea Sfântul?
Narcisele şi trandafiri, mărgăritarul şi toţi crinii
Au nu-și trimit a lor parfumuri, etern, spre Regele Luminii?
În graiul ei, ce vrea să spună a tuturor suava floare
Prin harul lor au nu par toate că Lui înalţă osanale ?
Ia seama încă la albine ce de cu zori şi până seară
Adună de prin flori nectarul şi umplu stupi lor cu ceară
Ca fiecare pentru sine să dăruiască o făclie
Să ardă Celui pus pe Cruce prinos la Sfânta Liturghie ?
Ascultă zumzetul lor dulce. Cu ce poţi oare să-l asemeni
De nu c-o rugăciune aprinsă cum nu auzi nicicând la oameni
Şi parcă mii şi mii de îngeri îngână-n cor fără cuvinte
Cu a florilor mireasmă tainic nălțând-o Bunului Părinte
Ia seama la pământ pe câmpuri în orişicare dimineaţă
Şi vei vedea că se ridică din el un abur şi o ceaţă
Ce crezi că-i aburul acela al tot pământului, de nu e
El însuşi caldă rugăciune ce Ziditorului o suie?
Ia seama, omule, de asemeni , la păsărele care cântă
Şi spune-mi dacă nu spre ceruri într-una cântecul avântă
sau fă-mi lumină-n întuneric grăindu-mi să înţeleg şi eu
Cântarea lor e pentru oameni, ori este pentru Dumnezeu?
O, pentru El doar cântă ele, căci pe-a pământului său laturi
Doar El le satură pe toate, şi nu tu omule le saturi
Cum ar cânta doar pentru oameni, de n-ar avea mai mult temei
Sub cer să cânte fiecare doar pentru Dumnezeu?
Din câte păsări sunt în lume, au mai bătrână au de-I pui
Când apă beau, văzut-ai una ce n-ar căta spre slava Lui?
Cine ar putea să spună oare că atunci când beau din a Lui apă
Nu suie mulţumirea-n ceruri Aceluia care le-adapă
Deci care vietate-n sine, ce spre Cuvânt nu-şi are gura
Ar fi sub cer şi nu-şi cunoaște pe cel ce i-a zidit făptura?
Au cine Lui nu I se pleacă în veci şi marii, şi mărunţii,
Şi viermi, şi gâze, şi reptile, şi peşti, şi apele, şi munţii?
Au care soare din adâncuri, şi dintre stele care stea
Nu s-ar topi de-a Lui suflare de-ar fi împotriva Lui să stea
Ci toate-n tot plecat genunchiul nu şi-ar avea adâncul hău
Şi n-ar slăvi făptura toată, etern pe Făcătorul său ?
Şi acum spre tine ridic glasul, bogatule între săraci,
Cel care nu faci nicio rugă , sub cer, şi nici nu vrei s-o faci,
Tu n-ai cui să te închini în viaţă? N-ai învăţat nimic sub soare?
Nici de la pomi, de la albine şi nici de la rumegătoare? 

Cuvinte din lumina

Mariana Somesan-De atatea ori am gresit

Psalmi

Ce este dragostea, spusa de Ingerul Tau

Fiul lui Dumnezeu, Iubirea, este singura care poate sa se sacrifice pentru fratii ei mai mici cazuti in incercarile Creatiei...
Atat de mult Iubirea a iubit creaturile, copiii lui Dumnezeu, incat i-a salvat de la mania Acestuia si a trebuit apoi sa ispaseasca greseala acestora.
Dragoastea este un miracol!
Dragoastea este Fiul lui Dumnezeu!
Dragostea este cea care urca pe cruce, desi este nevinovata si pura!
Dragostea este Mama ce sufera in locul copilului.
Dar apoi copilul dobandeste natura mamei si este dispus la randul sau sa imite acest sacrificiu, sa sufere pentru ceilalti, pentru salvarea lor...
Dragostea este trupul si sangele lui hristos care il primim in Impartasanie!
Dragoastea este un extaz care ne invaluie si ne transforma existenta, renascandu-ne spiritual, devenind astfel copii ai Dragostei.

Altfel suna decat spusa de mine, Multumesc Ingere pentru comentariu!

Ce este dragostea

Dragostea una din cele mai inaltatoare trairi ale omului, urmandu-i iubirii, ea completeaza fiinta umana pregatindu-i pasii spre sacrificiu si sperand apoi treapta unirii cu Tatal.

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu o putem percepe noi cu mintea noastra, o banuim doar si vrem al imita, asa cum orice copil isi imita tatal. Vrand a-l urma dar des, mult prea des mergem in partea opusa intelegand prea putin din Voia lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea pentru parinti este una coplesitoare atunci cand esti mic, daruitoare apoi mai tarziu cand intelegi cum Dumnezeu i-a folosit ca instrumente pentru folosul tau.

Dragostea pentru copii, dragostea care usuca orice suflet, luindu-si totodata seva si trairea din mladita    ce Dumnezeu ti-a dat-o in ingrijire, ce ea te-a ales pe tine pentru ai pregatii pasii pe calea vietii care  trebuie sa fie calea Cerului.

Dragostea pentru aproape, natura, pamant o dragoste neceruta, neconditionata tinand doar de tine, de gradul tau de daruire.

Dragostea intre prieteni, parteneri, iubiti, soti este dragostea care contopeste doua inimi, daruindu-si si consacrandu-si apoi iubirea lui Dumnezeu ca Dumnezeu in marea Sa iubire si dragoste sa lucreze in ei si vietile lor dupa Voia Sa Sfanta. In dragostea dintre doua fiinte este pusa dragostea lui Iisus, dragoste care daruieste si nu cere nimic in schimb, doar se daruieste pe ea nedorind nimic decat implinirea celui iubit.

Si apoi dragostea pentru Cer, dragostea pentru Dumnezeu, dragostea infinita care trebuie sa infloreasca in fiecare clipa, in fiecare suflet, care trebuie sadita si ingrijita in fiecare suflet calator aici pe pamant.

1 Corinteni cap 12

''Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate:'' cap 13, Dragostea si bunurile  ei

cap 13-31

''Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.''