Rugaciune!

Cele patru case ale Sfantului Onufrie!

Avem bucuria de a avea la manastirea noastra, un asezamant in constructie pentru copiii nevoiasi si chiar familii cu probleme, azi fiind Sfantul Onufrie la manastire a fost mare sarbatoare, si printre multe spuse de parintele nostru tot amintea de cele patru case ale Sfantului Onufrie, caci patru se construiesc si nu puteai sa nu faci diferenta intre cele 4, 5, 6...case ale politicienilor despre care se tot vorbeste si aceste patru case facute intr-un scop atat de frumos si inalt.
Si nu poti sa nu gandesti mai departe daca toti ar gandi asa ca din putinul lor sa puna leu peste leu sa construiasca aceste adaposturi, dar ce sa mai spunem ca din cele...cate case si-or fi insusit din bani doar ei stiu de unde caci daca noi ii judecam nu ii mai lasam la Dumnezeu asta, dar din acele multe bunuri de care oricum nu au nevoie decat pentru a se indeparta de telul omului pe pamant, ar dona macar cate una, doua pentru aceste scopuri, dar le lasa si mai bine auzim de ei in instanta decat sa si le mute in cer sa ii astepte ceva acolo.
 Dar cine stie...poate pe viitor Dumnezeu lucreaza un pic in interiorul lor si nu mai lasa atata loc urii intre noi si ii indruma spre alte fapte!
Da, deci e de luat aminte...mai bine case pentru copiii nevoiasi a lui Iisus decat case pentru a insusite nemeritat care ajung in justitie...pentru cei ce le au iar pentru noi Dumnezeu sa ne poarte in locuri de taina unde sunt doar fapte de urcare duhovniceasca!
Doamne ajuta!
Foarte frumoasa viata Sfantului Onufrie!
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-onufrie-cel-mare

Rugaciune de fiecare zi a Sf. Ierarh Filaret al Moscovei

Rugăciunea de fiecare zi a Sf. Ierarh Filaret al Moscovei

„Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere.

Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!”

Locul oamenilor in viata fiecaruia!

Contemplam zilele trecute si o facem asta tot timpul dar atunci ma uitam cu un motiv anume, Icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Sunt facute cu atata duiosie icoanele Maicutii noastre cu Domnul nostru Iisus incat nu poti tu ca mama sa nu simti cum ti s-a imprimat si cum ti-au transmis asta incat micutul tau e o taina doar de tine stiuta inca de la venirea Sa pe lume si in viata ta.
Acea taina impartasita tie de Mama noastra a tuturor, acea taina pusa in tine femeia, de catre Dumnezeu, Tatal nostru prin exemplul Maicutii Sfanta.
Ei da, cam asa e, am crescut 3 copii si nu am fost constienta niciodata de asta, o iubeam pe Fecioara, o veneram, ii intelegeam si simteam protectia dar nu eram constienta de modelul dat noua si de rolul Sau in viata noastra.
Tot asa si oamenii care in decursul vietii se perinda prin viata noastra, isi lasa un loc anume care nu il poti tu schimba cu toata vointa ta.
Le-ai dat la un moment dat un loc, acel loc ramane orice ar fi si viata ta s-ar schimba.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu oameni frumosi si sa ne ajute sa le dam locul care il merita si de care sufletul nostru are nevoie!

Alexandru Vlahuta-Cristos a inviat

Alexandru Vlahuta -  Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupra-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!

Credinta, nadejde si dragoste!

Credinta, nadejde si dragoste sunt caracteristicele acestor zile premergatoare sarbatoririi invierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Despre dragostea de Dumnezeu

DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU Sfantul Efrem Sirul arata ca aproape de chilia lui era un pustnic cu numele Iulian. Acest pustnic isi facuse o chilie in forma de mormant intr-o piatra si statea acolo si pururea se ruga si postea. Dormea pe piatra jos, caci nu avea pat. Dar avea umilinta si lacrimi in rugaciune, incat, cand citea la psaltire sau in Sfanta Scriptura, unde vedea scris cuvantul " Doamne ", " Dumnezeule " sau " Iisus Hristos ", statea si varsa multe lacrimi pe numele Mantuitorului. Safntul Efrem spunea : M-am dus odata la dansul si cand m-am uitat in cartile lui, acolo unde era scris " Dumnezeu " sau " Iisus Hristos ", acolo nu se mai cunosteau slovele. N-am cunoscut lucrarea lui. Atunci l-am intrebat : - Parinte, de ce in cartile sfintiei tale, unde sta scris numele lui Dumnezeu este sters ? Sfantul Efrem ii era un fel de duhovnic al lui. - Pentru Dumnezeu, Parinte Efrem, iti voi spune : Femeia aceea pacatoasa din Evanghelie, a spalat picioarele Mantuitorului si le-a sters cu parul capului ei, iar eu, cand vad scris numele Mantuitorului, parca Il vad pe El, si atunci curg multe lacrimi din ochii mei. Macar ca nu vad picioarele Lui, ii vad numele Lui de pe carti. Vezi cata umilinta era in acest suflet ? Cata patrundere si simtire dumnezeiasca in el ? A zis Sfantul Efrem : Buna este lucrarea ta, parinte, dar pentru Dumnezeu, te rog sa cruti cartile. Ca daca ai sa mai plangi mult, nu se va mai cunoaste nimic pe ele. Asa multa umilinta avea. Apoi l-a intrebat Sfantul Efrem : - Cum ai atata umilinta ? - Eu, cand imi aduc aminte ca Dumnezeu m-a adus in fiinta din ce nu am fost si ca ma rabda in toate zilele vietii mele si in toate clipele pentru neputintele si pacatele pe care le fac cu gandul, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau cu nestiinta, ma gandesc cat de bun este Dumnezeu si cat sunt eu de rau, ca sunt un izvor de pacate. Cugetand asa, nu pot sa nu plang, rugand pe Dumnezeu sa faca mila cu mine, cum a facut altadata cu femeia cea pacatoasa. La urma a spus Sfantul Efrem : " Ai vazut un om care iubea pe Dumnezeu din toata inima ? unde vedea numele lui Dumnezeu, il uda cu lacrimi. Aceasta dragoste de Dumnezeu, cine o are cu adevarat, se mantuieste ". Noi citim carti, in plus, ne rugam ceasuri intregi fara umilinta, fara zdrobire, fara lacrimi si rugaciunea noastra este seaca, o rugaciune cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darurilor. Si de ce ? Pentru ca ne rugam doar cu gura; nici cu inima si nici cu mintea nu ne rugam. Cine vrea sa iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa invete ca pururea sa verse lacrimi pentru pacatele lui.