,,Dacă am fi cărți, oare câți ne-ar alege după copertă și oare câți ne-ar citi cu dorința de a ne fi cunoscut?", sau, adaug eu..., cum alegem noi dupa coperta si cati oameni ii citim cu dorinta de ai cunoaste...

Coboara-te, degraba intre noi

Nu se sfârșește lupta niciodată,
Nu-s argumente clare-ndeajuns
Ca omul, când conștiinta-i e-ncărcată
Măcar să-și afle la-ntrebări răspuns.

Mereu își are interesul nume,
Dorind schimbarea-ntregului decor,
Că toți ne credem început de lume
Și, cel ca noi, de-a pururi ni-i dator.

Cine-și dorește sie-și libertate,
Declară totdeauna un război,
Nimeni nu crede că și-altfel se poate,
Codul genetic n-are sensuri noi.

Distrugătoare-i orice conservare,
Închide porți atâtor noi idei,
Voind mereu a pune la-ncercare
Pe cei ce pun în ea prea mult temei.

Nu-i nici o bucurie tocmai nouă,
Cum nici un echilibru nu-i perfect,
Ea, ca și apa bobului de rouă,
Se vrea motiv deși e doar efect.

Și orice-ar fi, nimic, până la urmă
Nu va ajunge a se ști deplin,
Că ne-amintim de spiritul de turmă
Oricât ar fi de cinic, de meschin.

Orice schimbare-n sine-i schimbătoare
În mod subtil ca și în mod real,
Dar și așa, nimic nu-i nou sub soare,
Și valu-i val doar până dă de mal.

Drumu-l privim mereu spre înainte,
Și-l tot grăbim cu-n aer vinovat,
Dar după doar o curbă ce ne minte,
Ajungem iar de unde am plecat.

Și cum nimic n-apare dintr-o dată,
Nu-i o-ntâmplare când vreunii pier,
Dezastrul e și plată și răspată
În lumea noastră și, la fel, în Cer.

Cum n-avem încă legi să ne condamne,
Pentru că-n noi se duce crunt război,
Îți facem ție, rugăminte, Doamne,
Coboară-te, degrabă, între noi.

Daniel-Dumitru Darie

Calatorim alaturi

Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu i nicăieri lumină decât în ochii cui
s-a-ndrăgostit de Soare şi stă n lumina Lui;
c un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe, cu acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul, te ai duce iar şi iar,
– laşi fraţii cei de sânge
şi mergi la cei de har…

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,
dar dacă nu s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează – în Veacul netrecut,
vom fi străini de olaltă cum nici ne am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s o căutaţi,
veţi plânge n veşnicie pierduţi şi ndepărtaţi!…

Traian Dorz
Mărturisirea strălucită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007

Maicuta noastra draga si Mantuitorul sufletelor noastre!