1 Corinteni 2-14
Dumnezeu este in toti oamenii,dar nu toti oamenii sunt in Dumnezeu.Acesta este motivul suferintei lor.(Ramakrishna)
joi, 31 ianuarie 2013
Bucuria in Domnul
,,Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.,,
1 Corinteni 2-14
1 Corinteni 2-14
duminică, 27 ianuarie 2013
La rugaciune tot pamantul- Vasile Militaru
Un suflet care nu se roagă, sub cer, la Dumnezeu nicicând
Nu poate fi decât acela al unui animal de rând;
Şi cine ştie dacă acesta măcar de-i animal ce tace
În chiar tăcerea lui, sub soare, aprinse rugăciuni el face
Ia seama la rumegătoare, în ale vieţii tale zile
Tu omule , mereu ia seama la boi, la oi şi la cămile
La capre şi la iezi de asemeni, la mieii toţi după a lor cină
Nu par că-n rugăciune adâncă, sub cer lui Dumnezeu se închină
Când toate-n ochii lor adună o albă străvezie ceaţă
Privind în dincolo de lucruri şi parcă dincolo de viaţă?
Ia seama pomilor în floare, tu, om cugetător, şi spune:
Când toţi îşi suie-n slăvi mireasma nu-ţi par că sunt în rugăciune?
Au nu-ţi par ei ca nişte preoţi ce-au îmbrăcat odăjdii sfinte
În care lui Dumnezeu se închină cădelniţând fără cuvine?
Cu braţele de floare pline,nu-ţi par ei toţi că le ridică
Spre Cel ce satură-n vecie, şi om, şi fiară, şi furnică?
Nu-ţi pare alba lor podoabă c-ar fi ofrandă-n veci suavă
Pe care-n rugăciuni o înalţă lui Dumnezeu tronând în slavă?
Dar florile ce cresc în straturi sau din pământ pe tot pământul
Nu tot asemeni îşi ridică miresmele spre-n veci Prea Sfântul?
Narcisele şi trandafiri, mărgăritarul şi toţi crinii
Au nu-și trimit a lor parfumuri, etern, spre Regele Luminii?
În graiul ei, ce vrea să spună a tuturor suava floare
Prin harul lor au nu par toate că Lui înalţă osanale ?
Ia seama încă la albine ce de cu zori şi până seară
Adună de prin flori nectarul şi umplu stupi lor cu ceară
Ca fiecare pentru sine să dăruiască o făclie
Să ardă Celui pus pe Cruce prinos la Sfânta Liturghie ?
Ascultă zumzetul lor dulce. Cu ce poţi oare să-l asemeni
De nu c-o rugăciune aprinsă cum nu auzi nicicând la oameni
Şi parcă mii şi mii de îngeri îngână-n cor fără cuvinte
Cu a florilor mireasmă tainic nălțând-o Bunului Părinte
Ia seama la pământ pe câmpuri în orişicare dimineaţă
Şi vei vedea că se ridică din el un abur şi o ceaţă
Ce crezi că-i aburul acela al tot pământului, de nu e
El însuşi caldă rugăciune ce Ziditorului o suie?
Ia seama, omule, de asemeni , la păsărele care cântă
Şi spune-mi dacă nu spre ceruri într-una cântecul avântă
sau fă-mi lumină-n întuneric grăindu-mi să înţeleg şi eu
Cântarea lor e pentru oameni, ori este pentru Dumnezeu?
O, pentru El doar cântă ele, căci pe-a pământului său laturi
Doar El le satură pe toate, şi nu tu omule le saturi
Cum ar cânta doar pentru oameni, de n-ar avea mai mult temei
Sub cer să cânte fiecare doar pentru Dumnezeu?
Din câte păsări sunt în lume, au mai bătrână au de-I pui
Când apă beau, văzut-ai una ce n-ar căta spre slava Lui?
Cine ar putea să spună oare că atunci când beau din a Lui apă
Nu suie mulţumirea-n ceruri Aceluia care le-adapă
Deci care vietate-n sine, ce spre Cuvânt nu-şi are gura
Ar fi sub cer şi nu-şi cunoaște pe cel ce i-a zidit făptura?
Au cine Lui nu I se pleacă în veci şi marii, şi mărunţii,
Şi viermi, şi gâze, şi reptile, şi peşti, şi apele, şi munţii?
Au care soare din adâncuri, şi dintre stele care stea
Nu s-ar topi de-a Lui suflare de-ar fi împotriva Lui să stea
Ci toate-n tot plecat genunchiul nu şi-ar avea adâncul hău
Şi n-ar slăvi făptura toată, etern pe Făcătorul său ?
Şi acum spre tine ridic glasul, bogatule între săraci,
Cel care nu faci nicio rugă , sub cer, şi nici nu vrei s-o faci,
Tu n-ai cui să te închini în viaţă? N-ai învăţat nimic sub soare?
Nici de la pomi, de la albine şi nici de la rumegătoare?
Nu poate fi decât acela al unui animal de rând;
Şi cine ştie dacă acesta măcar de-i animal ce tace
În chiar tăcerea lui, sub soare, aprinse rugăciuni el face
Ia seama la rumegătoare, în ale vieţii tale zile
Tu omule , mereu ia seama la boi, la oi şi la cămile
La capre şi la iezi de asemeni, la mieii toţi după a lor cină
Nu par că-n rugăciune adâncă, sub cer lui Dumnezeu se închină
Când toate-n ochii lor adună o albă străvezie ceaţă
Privind în dincolo de lucruri şi parcă dincolo de viaţă?
Ia seama pomilor în floare, tu, om cugetător, şi spune:
Când toţi îşi suie-n slăvi mireasma nu-ţi par că sunt în rugăciune?
Au nu-ţi par ei ca nişte preoţi ce-au îmbrăcat odăjdii sfinte
În care lui Dumnezeu se închină cădelniţând fără cuvine?
Cu braţele de floare pline,nu-ţi par ei toţi că le ridică
Spre Cel ce satură-n vecie, şi om, şi fiară, şi furnică?
Nu-ţi pare alba lor podoabă c-ar fi ofrandă-n veci suavă
Pe care-n rugăciuni o înalţă lui Dumnezeu tronând în slavă?
Dar florile ce cresc în straturi sau din pământ pe tot pământul
Nu tot asemeni îşi ridică miresmele spre-n veci Prea Sfântul?
Narcisele şi trandafiri, mărgăritarul şi toţi crinii
Au nu-și trimit a lor parfumuri, etern, spre Regele Luminii?
În graiul ei, ce vrea să spună a tuturor suava floare
Prin harul lor au nu par toate că Lui înalţă osanale ?
Ia seama încă la albine ce de cu zori şi până seară
Adună de prin flori nectarul şi umplu stupi lor cu ceară
Ca fiecare pentru sine să dăruiască o făclie
Să ardă Celui pus pe Cruce prinos la Sfânta Liturghie ?
Ascultă zumzetul lor dulce. Cu ce poţi oare să-l asemeni
De nu c-o rugăciune aprinsă cum nu auzi nicicând la oameni
Şi parcă mii şi mii de îngeri îngână-n cor fără cuvinte
Cu a florilor mireasmă tainic nălțând-o Bunului Părinte
Ia seama la pământ pe câmpuri în orişicare dimineaţă
Şi vei vedea că se ridică din el un abur şi o ceaţă
Ce crezi că-i aburul acela al tot pământului, de nu e
El însuşi caldă rugăciune ce Ziditorului o suie?
Ia seama, omule, de asemeni , la păsărele care cântă
Şi spune-mi dacă nu spre ceruri într-una cântecul avântă
sau fă-mi lumină-n întuneric grăindu-mi să înţeleg şi eu
Cântarea lor e pentru oameni, ori este pentru Dumnezeu?
O, pentru El doar cântă ele, căci pe-a pământului său laturi
Doar El le satură pe toate, şi nu tu omule le saturi
Cum ar cânta doar pentru oameni, de n-ar avea mai mult temei
Sub cer să cânte fiecare doar pentru Dumnezeu?
Din câte păsări sunt în lume, au mai bătrână au de-I pui
Când apă beau, văzut-ai una ce n-ar căta spre slava Lui?
Cine ar putea să spună oare că atunci când beau din a Lui apă
Nu suie mulţumirea-n ceruri Aceluia care le-adapă
Deci care vietate-n sine, ce spre Cuvânt nu-şi are gura
Ar fi sub cer şi nu-şi cunoaște pe cel ce i-a zidit făptura?
Au cine Lui nu I se pleacă în veci şi marii, şi mărunţii,
Şi viermi, şi gâze, şi reptile, şi peşti, şi apele, şi munţii?
Au care soare din adâncuri, şi dintre stele care stea
Nu s-ar topi de-a Lui suflare de-ar fi împotriva Lui să stea
Ci toate-n tot plecat genunchiul nu şi-ar avea adâncul hău
Şi n-ar slăvi făptura toată, etern pe Făcătorul său ?
Şi acum spre tine ridic glasul, bogatule între săraci,
Cel care nu faci nicio rugă , sub cer, şi nici nu vrei s-o faci,
Tu n-ai cui să te închini în viaţă? N-ai învăţat nimic sub soare?
Nici de la pomi, de la albine şi nici de la rumegătoare?
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
joi, 24 ianuarie 2013
marți, 22 ianuarie 2013
Ce este dragostea, spusa de Ingerul Tau
Fiul lui Dumnezeu, Iubirea, este singura care poate sa se sacrifice pentru fratii ei mai mici cazuti in incercarile Creatiei...
Atat de mult Iubirea a iubit creaturile, copiii lui Dumnezeu, incat i-a salvat de la mania Acestuia si a trebuit apoi sa ispaseasca greseala acestora.
Dragoastea este un miracol!
Dragoastea este Fiul lui Dumnezeu!
Dragostea este cea care urca pe cruce, desi este nevinovata si pura!
Dragostea este Mama ce sufera in locul copilului.
Dar apoi copilul dobandeste natura mamei si este dispus la randul sau sa imite acest sacrificiu, sa sufere pentru ceilalti, pentru salvarea lor...
Dragostea este trupul si sangele lui hristos care il primim in Impartasanie!
Dragoastea este un extaz care ne invaluie si ne transforma existenta, renascandu-ne spiritual, devenind astfel copii ai Dragostei.
Altfel suna decat spusa de mine, Multumesc Ingere pentru comentariu!Atat de mult Iubirea a iubit creaturile, copiii lui Dumnezeu, incat i-a salvat de la mania Acestuia si a trebuit apoi sa ispaseasca greseala acestora.
Dragoastea este un miracol!
Dragoastea este Fiul lui Dumnezeu!
Dragostea este cea care urca pe cruce, desi este nevinovata si pura!
Dragostea este Mama ce sufera in locul copilului.
Dar apoi copilul dobandeste natura mamei si este dispus la randul sau sa imite acest sacrificiu, sa sufere pentru ceilalti, pentru salvarea lor...
Dragostea este trupul si sangele lui hristos care il primim in Impartasanie!
Dragoastea este un extaz care ne invaluie si ne transforma existenta, renascandu-ne spiritual, devenind astfel copii ai Dragostei.
duminică, 20 ianuarie 2013
Ce este dragostea
Dragostea una din cele mai inaltatoare trairi ale omului, urmandu-i iubirii, ea completeaza fiinta umana pregatindu-i pasii spre sacrificiu si sperand apoi treapta unirii cu Tatal.
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu o putem percepe noi cu mintea noastra, o banuim doar si vrem al imita, asa cum orice copil isi imita tatal. Vrand a-l urma dar des, mult prea des mergem in partea opusa intelegand prea putin din Voia lui Dumnezeu pentru noi.
Dragostea pentru parinti este una coplesitoare atunci cand esti mic, daruitoare apoi mai tarziu cand intelegi cum Dumnezeu i-a folosit ca instrumente pentru folosul tau.
Dragostea pentru copii, dragostea care usuca orice suflet, luindu-si totodata seva si trairea din mladita ce Dumnezeu ti-a dat-o in ingrijire, ce ea te-a ales pe tine pentru ai pregatii pasii pe calea vietii care trebuie sa fie calea Cerului.
Dragostea pentru aproape, natura, pamant o dragoste neceruta, neconditionata tinand doar de tine, de gradul tau de daruire.
Dragostea intre prieteni, parteneri, iubiti, soti este dragostea care contopeste doua inimi, daruindu-si si consacrandu-si apoi iubirea lui Dumnezeu ca Dumnezeu in marea Sa iubire si dragoste sa lucreze in ei si vietile lor dupa Voia Sa Sfanta. In dragostea dintre doua fiinte este pusa dragostea lui Iisus, dragoste care daruieste si nu cere nimic in schimb, doar se daruieste pe ea nedorind nimic decat implinirea celui iubit.
Si apoi dragostea pentru Cer, dragostea pentru Dumnezeu, dragostea infinita care trebuie sa infloreasca in fiecare clipa, in fiecare suflet, care trebuie sadita si ingrijita in fiecare suflet calator aici pe pamant.
1 Corinteni cap 12
''Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate:'' cap 13, Dragostea si bunurile ei
cap 13-31
''Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.''
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos.
Prin care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare.
Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde.
Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, cel daruit noua.
Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi.
Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara.
Dar Dumnezeu isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.
ROMANI 6-1,8
Cantec pentru romani
CÂNTEC PENTRU ROMÂNI
REFREN:
Unde sunt acum românii,
Întrebaţi-vă şi voi,
C-au ajuns aici străinii,
Să conducă peste noi.
Legi de rău, puţină pace,
Pe pământul nostru sfânt,
Iar poporul tace, tace,
Într-un umilit frământ.
Europa ne-a dat nume,
Slăbiciuni ca să avem,
Nici nu se mai poate spune,
Cine suntem şi ce vrem.
Stau biserici fără tineri,
Parastase peste tot,
Lunga noastră zi de vineri,
Şi-o Golgotă fără rost.
Unde e Mihai Viteazul,
Să ne dea un mic avânt,
Horea şi Avram Iancul,
Cu eroii din pământ.
Ceau, Ok-ei, vorbe străine,
Ne vorbim ca nişte muţi,
Nu mai sunt cuvinte line,
Abia poţi să le asculţi.
Hai, treziţi-vă din moarte,
Ăsta este trai de slugi,
Mai citiţi din sfânta carte,
Pentru neam să faceţi rugi.
Publicat de Cenaclul Lumina Lina
vineri, 18 ianuarie 2013
Psalmul 20
Doamne, intru puterea Ta se va veseli imparatul si intru mantuirea Ta se va bucura foarte.
Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
Mare este slava lui intru mantuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului, il vei veseli pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
Afla-se mana Ta peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce te urasc pe Tine.
Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
Rodul lor de pe pamant il vei pierde si samanta lor dintre oamenilor.
Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea sa stea.
Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
Inalta-te, Doamne, intru taria Ta, canta-vom si vom lauda puterile Tale.
PSALMUL 20
Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
Mare este slava lui intru mantuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului, il vei veseli pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
Afla-se mana Ta peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce te urasc pe Tine.
Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
Rodul lor de pe pamant il vei pierde si samanta lor dintre oamenilor.
Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea sa stea.
Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
Inalta-te, Doamne, intru taria Ta, canta-vom si vom lauda puterile Tale.
PSALMUL 20
joi, 17 ianuarie 2013
PSALMUL 31
Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele.
Fericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug.
Ca am tacut, imbatrinit-au oasele mele, cand strigam toata ziua.
Ca ziua si noaptea s-a ingreunat peste mine mana Ta si am cazut in suferinta cand ghimpele Tau ma impungea.
Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea.
Zis-am: Marturisi-voi faradelegea mea Domnului; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu.
Pentru aceasta se va ruga catre Tine tot cuviosul la vreme potrivita, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde,bucuria mea; izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat.
Intelepti-te-voi si te voi indrepta pe calea aceasta pe care vei merge; atinti-voi spre Tine ochii Mei.
Nu fi ca un cal si ca un catar, la care nu este pricepere; cu zabala si cu frau falcile lor voi strange, ca sa nu se apropie de tine.
Multe sunt bataile pacatosului; iar pe cel ce nadajduieste in Domnul, mila il va inconjura.
Veseliti-va in Domnul si va bucurati dreptilor, si va laudati toti cei drepti la inima.
PSALMUL 31
Fericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug.
Ca am tacut, imbatrinit-au oasele mele, cand strigam toata ziua.
Ca ziua si noaptea s-a ingreunat peste mine mana Ta si am cazut in suferinta cand ghimpele Tau ma impungea.
Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea.
Zis-am: Marturisi-voi faradelegea mea Domnului; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu.
Pentru aceasta se va ruga catre Tine tot cuviosul la vreme potrivita, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde,bucuria mea; izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat.
Intelepti-te-voi si te voi indrepta pe calea aceasta pe care vei merge; atinti-voi spre Tine ochii Mei.
Nu fi ca un cal si ca un catar, la care nu este pricepere; cu zabala si cu frau falcile lor voi strange, ca sa nu se apropie de tine.
Multe sunt bataile pacatosului; iar pe cel ce nadajduieste in Domnul, mila il va inconjura.
Veseliti-va in Domnul si va bucurati dreptilor, si va laudati toti cei drepti la inima.
PSALMUL 31
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
Din intelepciunea lui Iisus Sirah
''Sa laudam pe barbatii cei vestiti in neamul lor.
Multa marire a facut Domnul, slava Lui este in veci.
Stapanind in regatele lor, si fiind barbati vestiti in putere.
Ei erau plini de sfat in intelegerea lor, vestiti fiind in prorocii;
Povatuitori ai poporului in sfaturi si in intelegerea stiintei.
Aveau intelepte cuvinte intru invatatura lor, cercand versurilke cantaretilor si cantari scrise graind.''
Intelepciunea lui Iisus Sirah-cap44-1,6
vineri, 11 ianuarie 2013
NU RASPLATITI RAUL CU RAU-Romani cap 12
''Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor.
Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii.
Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul.''
ROMANI CAP12
marți, 8 ianuarie 2013
DOR
-astăzi 8 ianuarie 2013, la redeschiderea speranţei şi a blogului de poezii-
DOR
Of, ce dor, ce vis cuminte,
Un copil şi două lacrimi,
Braţe moi de stea cuminte,
Şi nici un cuvânt de patimi.
Of, ce clopot, bate, bate,
Rugăciunea se porneşte,
Două mâine de om curate,
Şi un duh care şopteşte.
Of, ce inimă, iubirea,
Maica Domnului soseşte,
S-a smerit din nou simţirea,
Pentru cel ce o primeşte.
Şi vestim, ceva ce vine,
Dorul florilor de pace,
Doamne, e atât de bine,
Dacă inima nu tace!
duminică, 6 ianuarie 2013
Sfantul Ioan Botezatorul
Cuvintele ce i-au fost adresate lui Zaharia de catre Duhul Sfant:
,,Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt,
Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui
Si sa dai poporului Sau cunoastinta mantuirii,
Care sta in iertarea pacatelor lui;
Datorita marii indurari a DUMNEZEULUI nostru,
In urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime,
Ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii.
Si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!''
A pregatit calea pentru Mantuitorul, indemnand poporul care se indrepta catre El, sa-l urmeze pe Iisus.
La multi ani celor ce se afla sub ocrotirea Sa si ii porta numele!
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Botezul Domnului
Iisus si Ioan Botezatorul erau foarte legati unul de celalalt prin legaturile de rudenie pamantesti, dar nu se cunosteau unul pe altul, Dumnezeu asa randuise ca ei sa traiasca izolati, si nu se intalnise-ra niciodata.
Cand Iisus a venit la botez, Ioan s-a dat inapoi strigand:,,Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?''.
Iisus insa i-a raspuns: ,,Lasa-ma acum, caci asa se cade sa implinim tot ce trebuie implinit''.
Ioan l-a condus la Iordan unde l-a cufundat in apa, si cand iesea din apa au vazut cerul deschizandu-se si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip de porumbel,'' Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care mi-am gasit placerea''.
Un porumbel alb am avut si eu in viziune azi pe cand trimitea Dumnezeu ziua pe Pamant.
Iisus care era una cu Tatal, pe pamant nimeni nu-l intelegea, toate le ducea in singuratate.
Cel fara pacat trebuia sa poarte povara pacatului, iubitorul de pace traia in mijlocul certurilor, adevarul impreuna cu minciuna, curatia impreuna cu mizeria.
''DOMNUL a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor''.(Isaia 53-7.6)
Privirea LUI strabatea cerul iar interiorul Sau era in rugaciune, pentru aprobarea de a rascumpara lumea.
Rascumparatorul nostru a deschis drumul, pentru ca si cel mai pacatos dintre noi sa poata intra la Tatal, toti putem avea un camin in Imparatia in care Iisus s-a dus sa ne-o pregateasca, tine de noi daca stim si putem alege Calea.
Impreuna-lucratori
Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu;
Caci zice: ,,La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat..; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii;
Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
In batai, in temnite, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, celei de-a dreapta si cele de stanga.
Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
Ca niste necunoscuti desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
2 Corinteni cap 6, 1-10
miercuri, 2 ianuarie 2013
Sa castigam bunatatea lui Iisus
''De multe ori era intrebat: De ce Te lasi sa fii dispretuit chiar de fratii Tai?
El spunea: Sta scris:
''Fiule, nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!
Caci ele iti vor lungi zilele si ani vietii tale si-ti vor aduce multa pace.
Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia; leagati-le la gat, scrieti-le pe tablita inimii tale.
Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor''.
Proverbe 3,1-4
marți, 1 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)