PARINTELE PORFIRIE A FOST TRECUT OFICIAL IN RANDUL SFINTILOR CUVIOSI AI BISERICII DE CATRE PATRIARHIA ECUMENICA

MARE BUCURIE: Părintele Porfirie (Bairaktaris) Kavsokalivitul a fost trecut oficial în rândul Sfinţilor Cuvioşi ai Bisericii de către Patriarhia Ecumenică

NOI 27

Publicat de Laurențiu Dumitru

Astăzi, 27 noiembrie 2013, intreaga suflare a Bisericii dreptslavitoare se bucură nespus de vestea că Părintele Porfirie (Bairaktaris) Kavsokalivitul a fost trecut oficial în rândul Sfinţilor Cuvioşi ai Bisericii, împreună cu un al părinte sfânt, mai puţin cunoscut la noi – Meletie de Lardos, de către Patriarhia Ecumenică. Prima prăznuire: 2 decembrie 2013.

On Tuesday, November 27, 2013, the Sacred and Holy Synod of the Ecumenical Patriarchate decided the formal inclusion in the List of Saints of the Orthodox Church of elder Porphyrios of Kafsokalivia and of venerable Meletios of Lardos. Feast Day of Saint Porphyrios of Kafsokalivia: December 2nd. Feast Day of Saint Meletios of Lardos: February 12th. Sursă: omhksa.org

De precizat că evlavia populară i-a pictat deja icoane şi i-a întocmit unacatist. Vezi Viaţa Părintelui Porfirie pe pagina orthodoxwiki.org. Să avem cu toţii parte de rugăciunile sale!

***

Stareţul Efrem Vatopedinul vorbind despre darurile extraordinare ale Părintelui Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991)

(…) Numai două cuvinte am să vă spun despre acest Sfânt al zilelor noastre. Avea darul înainte-vederii (prooratico harisma) şi cel al străvederii (dioratico harisma) şi am să vă spun un fapt minunat care s-a petrecut la cincisprezece zile după ce a murit. Un fiu duhovnicesc al lui, care era în Aus­tralia, îi dădea telefon în mod regulat şi îi cerea sfaturi. Fără să ştie că acesta murise, după cincisprezece zile îi dă telefon la acelaşi număr. Îi răspunde Părintele, îi rezolvă problema şi îi spune: „Ioanni, de acum să nu-mi mai dai telefon, ci aştept să te întâmpin în rai!” Şi a închis telefonul. Acesta, cu­tremurat şi înfricoşat, a sunat pe un cunoscut de-al său din Atena spunându-i: „Am vorbit cu Gheronda şi mi-a zis cu­vintele astea. Nu cumva mă încearcă?” Iar prietenul i-a răspuns: „De cincisprezece zile l-am îngropat pe Părintele!”

Sursă: Cuvânt din Sfântul Munte, Omiliile Arhimandritului Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatopedi în România, Editura Reîntregirea, Arhiepiscopia de Alba Iulia, 2001

***

Vezi pe acest blog şi Category Archives: Porfirie Kavsokalivitul !

***

Scurtă secvenţă video cu Sfântul Cuvios Porfirie

Cuviosul Porfirie slujind Sfânta Liturghie în Biserica “Sfântul Nicolae” din Kallisia, 1977 (audio, scurt fragment)

About these ads

SURSA:http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2013/11/27/mare-bucurie-parintele-porfirie-bairaktaris-kavsokalivitul-a-fost-trecut-oficial-in-randul-sfintilor-cuviosi-ai-bisericii-de-catre-patriarhia-ecumenica/

VIATA

Ce este viata? O continua experienta, o continua cautare, o continua ancorare in realitatea nevazuta, o continua...orice, si la un moment dat teama de a pierde tot.

Da, teama, mereu teama de a nu ne pierde pe noi. Te cauti, nu stii unde sa cauti, te gasesti, nu stii daca esti tu, iar te reinventezi de pe o alta pozitie, dar stii, la un moment dat stii ca nu poti fi decat ceea ce esti, niciodata ce ai vrea.

Iti place, nu iti place ce esti, te zbati, te invarti, si ajungi mereu, mereu in acelasi loc.

Avantul intr-o iubire iti da aripi cu care crezi ca ai putea lumea intreaga colinda, avantul in viata spirituala iti da alte aripi mai luminoase, le vezi tu, care simti, simti incet ca te inalta.

Da, simti, vrei sa simti asta, altfel nimic nu este decat o iluzie.la un moment dat toate cad ca si cum nimic nu ar fi existat si tu ramai doar cu tine.

Da, greu spus doar cu tine. Niciodata nu ramai doar cu tine, mereu este Dumnezeu in tine si cu tine, altfel nici tu nu existi, fara El nu exista omul, nu exista nimic.

Da, Dumnezeu, doar Dumnezeu, restul tot este o iluzie care te duce unde ti-e teama mai mare.

Cu Dumnezeu inainte!

Chilia inghetata

Aşa se încălzea robul lui Dumnezeu, Iacov, cu focul care a încălzit şi încălzeşte pe toţi sihaştrii, pustnicii şi stâlpnicii.

Chilia lui era o dărăpănătură fără geamuri, numai cu nişte obloane vechi care nu se închideau bine. În timpul iernilor grele zăpada ajungea la înălţimea de un metru şi frigul era de nesuportat. Atunci stareţul aprindea focul într-o mică sobă din chilia sa îngheţată, mai mult pentru smerenia cugetului. Însă viscolul arunca zăpada prin crăpăturile obloanelor şi se depunea în cameră, pe jos, ca un covoraş alb. Nu aveau nici lămpi, nici candele şi nici un confort în chiliile săracei mănăstiri. „Luam o făclie, spunea Stareţul, şi citeam până dimineaţă toată Psaltirea”. Aşa se încălzea robul lui Dumnezeu, Iacov, cu focul care a încălzit şi încălzeşte pe toţi sihaştrii, pustnicii şi stâlpnicii. „Îmi este de ajuns, cugeta Stareţul, că am acoperiş deasupra capului; stâlpnicii nu aveau nici atât. Dacă eram pustnic într-o peşteră, aş fi avut condiţiile chiliei, aşa dărăpănată cum este aceasta?” Cu astfel de gânduri mă mângâiam.

(Un stareţ sfânt, fericitul Părinte Iacov – egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Editura Bunavestire, 2005

Doamne Dumnezeule ajuta-ne si ne binecuvanteaza gandurile, vorbele, ca apoi faptele noastre sa fie dupa sfanta vointa Ta.
Multumim Tata Ceresc pentru toate.
Maicuta Sfanta intinde bratele Tale catre noi si mangaie durerea neputintei noastre.

Povestea lui Iona si a balenei

In timpul robiei evreilor la Babilon, multi profeti au vestit eliberarea fiilor lui Israel.
Printre ei s-a numarat si Iona, caruia Dumnezeu i-a spus:
 -Mergi in cetatea cea mare Ninive si spune-le locuitorilor de acolo ca framanta faradelegile lor.
 Insa Iona se temea sa-i  intalneasca pe locuitorii Ninivei, caci faceau multe nelegiuni si se inchinau idoliilor.
Ignorand porunca Domnului, s-a imbarcat pe o corabie care se indrepta catre Tarsis.
Cand corabia se afla in largul marii, Dumnezeu a starnit o vijelie napraznica.
Marinarii, speriati, fiindca stiau ca Iona fugea de Dumnezeul sau, l-au invinovatit pentru nenorocire.
 -Aruncati-ma in mare, le-a spus Iona, iar apelese se vor potoli, fiindca stiu bine ca din pricina mea s-a iscat aceasta vijelie naprasnica.
 -Ai dreptate! De ce sa murim si noi din pricina ta?
Si l-au aruncat in mare, iar urgia apelor s-a potolit numaidecat.
Dumnezeu a poruncit unui peste mare sa sa-l inghita pe Iona si sa-l tina in pantecul sau 3 zile si 3 nopti.
Iona s-a pocait pentru lasitatea lui si s-a rugat la Dumnezeu, mahnit.
Atunci Domnul i-a poruncit balenei sa se indrepte spre tarm si sa-l arunce pe profet acolo, iar balena l-a ascultat in tocmai.
De asta-data, Iona i-a implinit porunca Domnului si a mers in Ninive, cetatea pacatosilor care se inchinau la idoli, ca sa le vorbeasca locuitorilor:
 -Caiti-va pentru pacatele voastre, caci, daca nu, peste 40 de zile cetatea Ninivei va fi distrusa.
Atunci ninivitenii, de la cel mai mare la cel mai mic, au crezut in Dumnezeu, au tinut post, s-au pocait si s-au imbracat saracacios.
sursa:Biblia pe intelesul copiilor-Maria Pascual
scrisa de:Madalina Ioana Bodea-10 ani

Bogatia si saracia

Bogatia si saracia, doua atribute ale omenirii care se discuta si rediscut pana la sfarsitul omenirii, ba mai ne si folosim de ce a spus Iisus in  legatura cu bogatul, nu bagam de seama ca Iisus ne vorbeste in fiecare zi, in fiecare clipa, ala a fost un caz, nu tot ce a facut si spus atunci Iisus stim noi, dar stim si il auzim in inimile si sufletele noastre clipa de clipa, dar nu vrem sa il auzim si interpretam cum vrem noi ce credem ca intelegem.

Se intelege oarecum azi ca daca ai bogatii si daruiesti din ele esti liber a face tot, ti se da dreptul a face ce tu poftesti cu restul vietii tale si a celor din jur, nemaitinand cont de totul ce Dumnezeu il transmite.

Ce conteaza  bogatie, saracie, boala, sanatate atat timp cat Dumnezeu nu traieste in tine. Atat timp cat tu nu ii lasi loc in sufletul tau, sa salasluiasca acolo, si trupestile sa le primesti ca pe un dar, si sa nu te bucuri ca tu esti intr-un fel si celalalt nu reuseste sa ajunga ca si tine.

Forma in care traim pe pamant nu conteaza, atat timp cat noi nu ne recunoastem forma din care provenim si nu incercam a ne alinia ei.

Mi-a fost dat zilele acestea sa aud ceva atat de ''greu'', un barbat bolnav  la pat de saisprezece ani, sotia rugandu-l a o lasa sa cheme preotul pentru impartasanie, el spune nu, ca la preoti le trebuie doar bani, si pe banii aceia sa mananc el.

Si aici o grava eroare nici un preot nu o sa ceara bani pentru asa ceva, daca tu daruiesti ceva bisericii, persoanei care foloseste harul lui Dumnezeu in anumite situatii de care tu beneficiezi este bine daca nu, nu cred ca cineva se foloseste de un bolnav pentru a face bogatie.

Probabil sunt cazuri izolate, dar asta nu face sa fie regula. Si domnul nostru se duce pe ultimul drum lasand in urma banii si mancarea, si tot....Dumnezeu o sa aiba intelegere pentru neintelegerea lui.

Nici bogatia, nici saracia nu ne da ''biletul'' catre cer, doar cumulul de intelegere pentru a ne trai viata urmandu-l pe Iisus, cu tot ce El ne transmite si nu luind doar ce stim, pricepem si ne convine noua.

Mai sunt multe stari opuse care se anuleaza una pe cealalta, exemplu iubire si gelozie.

Auzeam aseara ceva frumos spus de o doamna frumoasa sufleteste ''omul este o taina'', este foarte adevarat dar taina care salasluieste in fiecare este foarte greu de descifrat, o indeplinim pe una si pierdem altele.

Dumnezeu sa ne povatuiasca, sa ne dea bogatia de care avem nevoie, si daca ni le da pe toate sa nu ne gandim a ne construi alte hambare ci a ni le trimite in cer pentru a construi hambarele necesare Constructorul nostru, dar nici a crede apoi ca atat este suficient.

Da, usor de vorbit..., faptele ar trbui sa fie vorbirea noastra!

Lucrul facut pentru oameni, si lucrul facut pentru Dumnezeu

Cand faci un lucru, cand daruiesti ceva, cand...orice ai face si nu-l faci lui Dumnezeu, si nu-l daruiesti Lui inainte e un lucru pierdut.
Pot spune asta acum cand vad unde si cum merg lucrurile, inainte doar mergeam dupa intuitie, dupa calauzirea lui Dumnezeu care nu o stiam si recunosteam, dupa alte multe intelesuri omenesti si lumesti.
Lucrul facut fara un interes anume, fara o tinta care tu ti-o propui este daruitor de bucurie.
Lucrurile facute din datorie, pentru un anumit pret si cerandu-i rasplata este o paguba adusa sufletului tau si altor suflete care sunt implicate, si daruitoare de durere, si necaz.
Daca inca nu percepeti asta sunteti  intr-un anume fel norocosi atat timp cat aveti o constiinta curata.
Dumnezeu este totul, noi suntem un tot impreuna cu El si un nimic fara Dumnezeu.
Noi alegem ce vrem sa fim!
Doamne ajuta!

Postul Bucuriei!

Postul Bucuriei ne gaseste din nou impreuna, mai buni, mai rai, mai sus, mai jos, aceiasi, suntem aici a ne bucura de frumusetea asteptarii  Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne dea puterea interioara a ne pregatii sufletele pentru primirea Pruncului Iisus.
Postul faptelor bune sa-l putem numi!
Dumnezeu sa ne ajute la toti!

Suntem mereu la inceput!

 

Am auzit  saptamana asta aceasta replica si mi-a placut atat de mult, o folosea o preoteasa in legatura cu viata spirituala care incearca sa o ''predea'' unor copii romi.
Dar este valabila pentru fiecare dintre noi, nu vorbesc de cei care stiu calea pe care merg, ci de noi cei care mereu alegem si pornim pe alta cale in cautarea aceluiasi raspuns.
Mi-a fost dat in seara asta sa inteleg ceva, care parca mi-a oprit tot in ce credeam de ceva timp, aici ma refer in legatura cu oamenii cei care imi stau alaturi, sau cel putin eu asa cred.
Stiam mai de mult timp, experimentasem si o luasem iar de la acelasi inceput ca totul trebuie daruit lui Dumnezeu, caci El stie ce si la cine sa imparta.
Dar traim pe pamant inconjurati de oamani minunati ai spune uneori, si mai putin alteori, ei fiind de fapt la fel, depinde cum ti-e tie dat sa-i vezi si atunci indragim tot ce intalnim trecand la extreme cu multe persoane, ca apoi din nou sa cadem ridicandu-ne repede si luind-o de la capat
Da, mereu un inceput in cautarea aceluiasi rezultat IUBIREA, iubirea de Dumnezeu daruita prin oameni si pentru oameni.
Mereu o vom darui fara sa asteptam nimic in schimb decat o sinceritate.
Te iubim Iisuse si asteptam venirea Ta!

Omul cautator

Multe are omul de spus si comentat, putine isi asuma in fata lumii sau si mai putine in fata lui Dumnezeu, inconstient fiind ca toate le stie Dumnezeu.
Cautam religii, comentam religii, cautam preoti, comentam despre preoti, comentam moaste daca este bine sau nu sa ne inchinam lor, si multe alte lucruri.
Cel mai bine ar fi sa ne indreptam atentia asupra noastra si mai mult asupra celor cazuti care nu stiu ca exista moaste, care nu stiu ca exista o alta lume decat lumea lor din care nu reusesc sa iasa, si sa-l rugam pe bunul Dumnezeu pentru mila Sa pentru noi.
Altfel cei constienti de Dumnezeu au ei indrumarea si legatura lor cu Dumnezeu si fiecare sacrificiu facut pe aceasta cale Dumnezeu o vede si la timpul cuvenit o rasplateste.
Singurul caruia ne inchinam este Dumnezeu, dar fiecare are intelegerea si calea lui, si Cel rastignit pe cruce pentru ei ii iubeste asa cum sunt si e rabdator asteptandu-i pe cale.
Cauta-te omule pe tine si relatia ta cu Dumnezeu si toate celelalte iti vor veni pe masura ta!