Zgomotul alunga Duhul Sfant

Zgomotul il alunga pe Duhul Sfant

Zgomotul arata o lipsa a harului, iar linistea este un rod al prezentei lui Dumnezeu. O viata zgomotoasa este una petrecuta in afara lui Dumnezeu, in timp ce omul in care se salasluieste harul devine izvor de pace, odihna si liniste, atat lui, cat si celor de langa el.

„Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.” Astazi s-au implinit cuvintele Sfantului Antonie cel Mare, cand omul care isi doreste liniste si odihna in jurul lui este vazut fie ca depresiv, fie avand nervii extrem de solicitati.

Cat de greu mai poate fi gasit un loc linistit. Tipete ale celor ce se cred singuri pe strada, injuraturi in trafic, frane, claxoane, macarale, motoare, betoane sparte si zidite la loc, tramvaie, reclame audio pe strazi si prin autobuze, boxe tot mai imputernicite, sunete tot mai multe si mai tari.

Atat de tare fuge omul de liniste si de sine insusi, incat pana si in liftul de la serviciu am intalnit incorporat un radio, ca nu cumva cele cateva secunde dintre etaje sa le petreaca omul cu sine. Sa nu mai vorbesc de noile cabine de dus cu radio si mp3. Oare ce va urma ?!

Omului ii este frica de de a ramane singur cu sine insusi, caci ii este frica de ce ar gasi sau nu in inima lui.Saracia din mintea si inima omului de astazi se vede abia atunci cand ii iei totul de langa el, cand il lasi doar cu el insusi. Abia atunci el are sansa sa se vada pe el insusi, asa cum este el de fapt.
Diavolul si lumea nu-l lasa pe om sa petreaca in liniste din teama ca acesta sa nu-si dea seama de lipsa de valoare a acestei lumi, ca nu cumva el sa constientizeze dependenta lui de stupefiantele zilnice, precum ziare, stiri, televizor, persoane publice, sport, telefon, etc. „Stricatu-s-au oamenii si urati s-au facut intru indeletnicirile lor.” (Psalm 13, 1)

De ce au fugit sfintii din sate si orase ?

„Oamenii care doresc linistea parasesc orasele si imbratiseaza pustia. (…) Adeseori m-am rugat sa nu mai fie nevoie de manastiri. As dori sa fie in lume atat de mare intelegere si buna randuiala, incat nimeni sa nu mai simta nevoia sa fuga in pustie. (…) Ma rog sa ne bucuram de o pace atat de adanca in lume (…) incat nu numai sa nu fie nevoie ca locuitorii oraselor si ai satelor sa ia drumul muntilor, dar chiar si cei ce locuiesc de mult timp, ca niste surghiuniti, in pustiu si in munti, sa se intoarca din nou in orasele si satele lor.”(Sfantul Ioan Gura de Aur).

Daca sfintii acelor vremuri au fugit in pustie pentru ca in lume nu mai era liniste – intr-o vreme in care nu era curent electric, motoare, boxe, industrie -, oare ce ar trebui sa facem noi ?!

Nu spun ca trebuie sa fugim in pustie, insa ar trebui sa tanjim dupa liniste si tacere. Dorul fata de o vietuire linistita, parasita de viteza si zgomotul societatii contemporane, este un dor ce se va naste, mai devreme sau mai tarziu, in sufletul fiecarui crestin.

Tacerea si petrecerea in liniste este o asceza contemporana

Tacerea si petrecerea in tacere este o asceza ce poate parea multora drept nebunie sau ceva copilaresc. Paul Evdokimov spune acesta, zicand astfel: „Tebaida eroica impunea posturi extreme si nevointe; astazi, batalia se deplaseaza insa pe alte pozitii (…) eliberarea de orice nevoie de dopaj: viteza, zgomot, excitante, alcooluri de tot felul. Asceza ar fi mai degraba odihna impusa, disciplina calmului si a tacerii (…) in care omul regaseste facultatea de a se opri pentru rugaciune si contemplare, chiar si in inima tuturor zgomotelor lumii.”

Si parintele Alexander Schmemann observa aceasta teama a omului de a petrece in liniste: „Nevoia permanenta de muzica descopera incapacitatea omului modern de a se bucura de liniste, de a o intelege nu ca pe ceva negativ, ca pe o simpla absenta, ci tocmai ca pe o prezenta si ca pe o conditie pentru orice prezenta reala.”

Teodor Danalache

Ploaia

Putini oameni cred ca sunt ca mine, ma bucura atat de mult ploaia incat nu imi pot tine surasul, se intampla ceva de nedescris in suflet in timpul ploii.
De inteles nu pot intelege dar nici nu incerc caci linistea ce ma cuprinde nu imi lasa nici un gand in minte.
Umbrela nu port de cativa ani, nici chiar furtunile nu ma sperie, cateodata am impresia ca sunt lacrimi adunate in cer care se revarsa pe pamant eliberand suflete.
Apoi noaptea cand o simti batand in geam simti cum cerul te leagana.
Sa ne daruiasca Dumnezeu ploi linistite si frumoase, soare in limitele normalului caci anul asta ne-a speriat un pic, si plapumioara de zapada la timpul potrivit pamantului.
Da, dar nu le meritam asa, ni le daruieste cum le meritam si apoi noi singuri ne distrugem existenta noastra pe pamant.
Da, dar azi ne bucuram de o ploaie superba dupa o zi de septembrie torida de-a dreptul.
Doamne ajuta, sa le acceptam asa cum vin!

Inceputuri de drum!

Ganduri din suflet pentru suflete frumoase, de incurajare si rugaciune pentru cei ce se deschid spre noi orizonturi, noi lumi...poate, intelepciune, ocrotire si indrumare sa daruiasca Dumnezeu, sa le scoata in drumul lor calauzele si ingerii de folos iar calauzelor si ingerilor intre oameni, daruirea si puterea de indrumare spre caile lui Dumnezeu.
Doamne ajuta!

Un gand bun la inceput de an scolar!

Un nou an scolar ne bate la usa, vacanta cu bune si rele, cu frumos, odihna si relexare a luat sfarsit!

Bunul Dumnezeu sa ocroteasca si sa indrume copilasii nostri pe calea invataturii, ascultarii si primirii de daruri in acest an scolar iar cadrelor didactice, intelepciune, rabdare si putere in indrumarea si formarea lor spre folosul tuturor1

Multumim Tatalui pentru o vacanta frumoasa si la drum in noul an sub binecuvantarea Tatalui Ceresc si a Maicutii Sfinte spre infaptuirea a tot binele!

Inca o durere in lume dar mai mare in Cer!

Daca mai lipsea o durere care sa o simtim unii si Dumnezeu mai trebuia strapuns de multe sulite a sosit acel moment.
Te cutremuri azi de ce se intampla in lume din cauza musulmanilor dar si mai mult te cutremuri de atata comentariu ce se face pe urma acestor intamplari.
Toata lumea acuza, dar cati oare se intreaba ce a adus la asta, cati oare se intreaba de durerea si supararea lui Dumnezeu care a adus la aceste fapte.
Nu ar fi fost oare mai bine sa-i lasam in cuibusorul pregatit de Tatal caci Dumnezeu poarta de grija poporului Sau ales fara sa-i ajutam noi sa se democratizeze, sa-si schimbe totul asa cum noi vrem.
Cati se intreaba cum si in ce scopuri s-au facut multe pelerinaje la mormantul Domnului nostru Iisus Hristos, imi cer iertare celor care sufleteste manati de dorul Tatalui au vizitat locurile dar sunt multe de spus care au starnit aceste evenimente care Dumnezeu le va duce la bun sfarsit dupa Vointa Sa, dar noi in loc sa tot comentam pe tema asta mai bine ne-am ruga Tatalui in masura in care se poate ierta ce facem cu atata nesabuinta, sa ne rugam pentru ei, sa ne rugam pentru noi si sa nu-i mai batem atatea piroane caci nu cred ca mai are loc pentru ele.
Trezeste-te lume si arunca-te in genunchi si lasa ce-i apartine lui Dumnezeu sa le duca la sfarsitul la care trebuie care noi cu mintea noastra pamanteasca oricum nu vom intelege.
Dumnezeu sa ne ierte de toata rautatea!
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne arate Cararea Sa!
Sa ne bucuram de nasterea Fecioarei Maria sarbatorita maine de Biserica Ortodoxa!
Maicuta Sfanta sa ne ocroteasca si sa ne indrume la lucrul cel bun si  folositor sufletului!

Urcusul si coborasul vietii!

Sa nu uitam niciodata imaginea asta!




Avem perioade in viata in care ne-am dori ca timpul sa stea pe loc, perioade de crestere in care sufletul isi are inaltarea si trupul tresalta precum ii sopteste sufletul. Acele perioade am vrea sa ne ramana vesnic cu noi, sa ramana vesnic in sufletele noastre precum boarea in zilele fierbinti. Dar din pacate in viata avem urcusuri si coborasuri, avem mangaieri si lovituri, viata si noi insine ne pregatim de toate, viata ni le daruieste ca un raspuns la ceea ce suntem si facem noi.
Despre tot si toate putem vorbi dar nu intotdeauna putem si face ceea ce trebuie si ne dorim. Este usor cand esti in crestere dar foarte greu cand toate vin invers.
Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta si nimic din ce ne da nu ne este nefolositor, sa folosim deci si noi acele clipe de cadere spre intelegerea si intelepciunea lui Dumnezeu si a folosi acele perioade spre ridicarea de mai tarziu.
Putere si daruire, intelegere si rabdare sa ne daruiasca Dumnezeu in acest lung drum al vietii pe pamant.
Multumesc!