M-a inspirat o prietena de pe o retea de socializare acum sa scriu ceva, desi am fost colege ea m-a tratat destul de urat, lipsisem din firma dand nastere fetitei, desi fusesem inainte cea mai buna in ce faceam, totusi reintegrarea era oarecum greoaie, ea in loc sa ma ajute imi crea greutati. Nu i-am purtat pica deloc, ba chiar ma credeam cel mai jos om, timpul a trecut, ea nu avea nicaieri o stabilitate, a plecat, a venit din Italia etc, m-a cautat de foarte multe ori, am tratat-o cu cel mai mare drag, dar totusi vazand acum ca spune ceva de genul,,cine te loveste prima data, o face si a doua oara...,, parand victima, m-a dus la a-mi aminti ce rau ne facem noi oamenii noua insine si la cei de langa noi fara sa fim macar constienti de asta.
Facem lucruri si fapte care apoi ne plangem tot noi de ele, facem rau nevoit de cele mai multe ori dar de multe ori si neuitandu-ne la necesitataile celuilalt, la gingasia sau nevoile lui, apoi ne plangem de fapt...de noi, mai grav este ca nici nu ne dam seama.
Am mai constatat zilele acestea caci nimeni de pe acest pamant nu-i sa nu faca rau aproapelui sau, depinde la fiecare de ce rau este vorba de cele mai multe ori fara voia noastra sau pur si simplu din neatentia noastra, doar Dumnezeu in marea sa dragoste pentru copiii Sai ne iubeste si ne strange la pieptul Sau redandu-ne, din nou si din nou speranta intalnirii cu El.
Ce putem face inafara sa ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa nu ne lase in preajma celor ce le putem provoca un minim rau, in limita in care Dumnezeu ne ingaduie viata noastra sa nu afecteze viata celorlalti si a incerca sa mergem pe calea mantuirii.
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu