Alexandru Vlahuta-Cristos a inviat

Alexandru Vlahuta -  Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupra-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!

Credinta, nadejde si dragoste!

Credinta, nadejde si dragoste sunt caracteristicele acestor zile premergatoare sarbatoririi invierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Despre dragostea de Dumnezeu

DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU Sfantul Efrem Sirul arata ca aproape de chilia lui era un pustnic cu numele Iulian. Acest pustnic isi facuse o chilie in forma de mormant intr-o piatra si statea acolo si pururea se ruga si postea. Dormea pe piatra jos, caci nu avea pat. Dar avea umilinta si lacrimi in rugaciune, incat, cand citea la psaltire sau in Sfanta Scriptura, unde vedea scris cuvantul " Doamne ", " Dumnezeule " sau " Iisus Hristos ", statea si varsa multe lacrimi pe numele Mantuitorului. Safntul Efrem spunea : M-am dus odata la dansul si cand m-am uitat in cartile lui, acolo unde era scris " Dumnezeu " sau " Iisus Hristos ", acolo nu se mai cunosteau slovele. N-am cunoscut lucrarea lui. Atunci l-am intrebat : - Parinte, de ce in cartile sfintiei tale, unde sta scris numele lui Dumnezeu este sters ? Sfantul Efrem ii era un fel de duhovnic al lui. - Pentru Dumnezeu, Parinte Efrem, iti voi spune : Femeia aceea pacatoasa din Evanghelie, a spalat picioarele Mantuitorului si le-a sters cu parul capului ei, iar eu, cand vad scris numele Mantuitorului, parca Il vad pe El, si atunci curg multe lacrimi din ochii mei. Macar ca nu vad picioarele Lui, ii vad numele Lui de pe carti. Vezi cata umilinta era in acest suflet ? Cata patrundere si simtire dumnezeiasca in el ? A zis Sfantul Efrem : Buna este lucrarea ta, parinte, dar pentru Dumnezeu, te rog sa cruti cartile. Ca daca ai sa mai plangi mult, nu se va mai cunoaste nimic pe ele. Asa multa umilinta avea. Apoi l-a intrebat Sfantul Efrem : - Cum ai atata umilinta ? - Eu, cand imi aduc aminte ca Dumnezeu m-a adus in fiinta din ce nu am fost si ca ma rabda in toate zilele vietii mele si in toate clipele pentru neputintele si pacatele pe care le fac cu gandul, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau cu nestiinta, ma gandesc cat de bun este Dumnezeu si cat sunt eu de rau, ca sunt un izvor de pacate. Cugetand asa, nu pot sa nu plang, rugand pe Dumnezeu sa faca mila cu mine, cum a facut altadata cu femeia cea pacatoasa. La urma a spus Sfantul Efrem : " Ai vazut un om care iubea pe Dumnezeu din toata inima ? unde vedea numele lui Dumnezeu, il uda cu lacrimi. Aceasta dragoste de Dumnezeu, cine o are cu adevarat, se mantuieste ". Noi citim carti, in plus, ne rugam ceasuri intregi fara umilinta, fara zdrobire, fara lacrimi si rugaciunea noastra este seaca, o rugaciune cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darurilor. Si de ce ? Pentru ca ne rugam doar cu gura; nici cu inima si nici cu mintea nu ne rugam. Cine vrea sa iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa invete ca pururea sa verse lacrimi pentru pacatele lui.

Se apropie Pastele!

Se apropie Pastele, Pastele tarii noastre, nu stiu cati dintre voi v-ati gandit sau va ganditi cat din persoana voastra este Iisus si cat este Iuda? Cat din ceea ce facem il urmeaza pe Iisus si cat pe Iuda?
Cu voie sigur o mare parte dintre noi pe Iisus, fara voie si sub dirijarea unora pe urmele lui Iuda cum de altfel a fost si el dirijat,  din neputinta si nevrednicie a ridica ochii spre cer il urmam pe Iuda.
Dar nu pot sa nu ma intreb care de buna voie si cu buna stiinta provoaca durerea ce a provocat-o Iuda lui Iisus, fratilor lor si totusi indraznesc a privi cerul.
E greu, e foarte greu...dar Acel Iisus ce si-a pus coroana de spini de buna voie in locul celei de aur, pentru a ne rascumpara pe noi intr-o zi v-a poposi si in lumea noastra spre a ne ocroti pentru totdeauna si a se impotrivi din interiorul nostru la toata mocirla acestei lumi.
Doamne ajuta!

Acesta e IISUS al nostru!

Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.

Majoratul zilelor noastre

Majoratul zilelor noastre

Majoratul la ortodocsi, pentru ca nu pot vorbi de alte religii caci nu cunosc, dar Doamne ceva atatde crunt se intampla in zilele noastre, parinti de buna voie isi predau copiii in mana lui Satan la varsta la care ar trebui sa ii puna in bratele lui Iisus, Doamne...ceva maig reu si mai crunt nu se poate vedea, mai nefolositor si mai nelalocul la care ar trebui sa fie, nu poti intalni. Un loc in care Iisus nu are acces, nu are cum...tu iti sarbatoresti ,,intrarea copilului tau in viata adevarata,,... , pana atunci ai facut multe lucruri ce ai crezut si ai inteles...dar atunci, la varsta  la care ar trebui sa-i agati la gat cheia deschiderii ochilor sai spre cer, tu ii arati iadul.
Doamne, desfintati aceste majorate moderne, aceste case de ponegrire a lui Dumnezeu!
Daca sunt si asemenea sarbatori in spiritul credintei si a primirii lui Dumnezeu in vietile si sufletele copiilor noştri şi eu nu le-am vazut şi nu am auzit de èle, imi cer iertare, dar ceea ce azi e o moda de fapt e o decadere totala a unui si nu numai, ci a multor suflete la un loc, o readucere la starea normala fiind foarte grea şi indelungata sau poate chiar inexistenta.
Doamne, nu-l inlocuiti pe Dumnezeu primit la botez cu Satan primit la majorat! Doamne...nu-l părasiti pe Dumnezeu, reiinoiti-l in fiecăre clipa, aduceti-i slava şi cantare si lasati-l pe Satan sa ranjeasca nu sa va cante in suflèt.
Parasiti cluburi, cafenele si ce or mai fi ele si fugiti la biserica, caci nu-i gluma dragi mei, copiii nostri se ratacesc acceptand noi, parintii lor toate astea!
Imi cer iertare pèntru judecare, pèntru insulte şi ce am mai adus nèlalocul lor aici dar sunt total speriata si bulversata conştientizand ce se intampla!

,,Cel ce este credincios in foarte putin, si in mult e credincios; si cel ce este nedrept in foarte putin, si in mult e nedrept.,,

Domnul Iisus Hristos

Si totusi vine primavara...

Da...vine, vine primavara...vreme si vremuri altfel, dar totusi vine primavara. Doamne ajuta o primavara frumoasa, cu bucurii copilaresti si realizari placute lui Dumnezeu!