„Înaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor, cu fagaduinta Sfantului Duh, incredintandu-se ei, prin binecuvantare, ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Izbavitorul lumii.”

Aș plânge de-aș putea, dar nu mai pot,
M-aș îmbăta dar nu-mi e cu putință,
Mă-ntreb, firește, ce-i de trebuință,
Un om ce-și are propria-i credință,
Sau cel ce își dorește-a fi robot?

Modelele se schimbă tot mai des,
Ce e deja schimbat e în schimbare,
Genii dispar când unora le pare,
Că pun prea multe semne de-ntrebare,
Și-mpiedică al schimbului progres.

Alte idei... un trâmbițat progres
Pe cei mai slabi de înger îi adună,
Se cere tuturor să se supună,
Uitând de cer, de stele și de lună,
Gândul de drumuri după înțeles.

Orice motiv e devansat de plan,
Se pune pe tapet pentru oricine,
Cu grafice în limite de bine,
Printr-o esență-a scopului în sine,
Vizat de nicovală și ciocan.

N-am cum să râd, și n-am nici cum să plâng,
Văd cum esența vieții e ucisă,
Cum spița omenească-i compromisă
De fericirea ce-i mereu promisă
Celor ce cred în jug și în potâng.

Mai rar se uită ochii înspre Cer,
Căci sunt atenți în stânga și în drepta,
Sperând că nevăzută este fapta,
Că țipătul poate s-ascundă șoapta
Când visele, prin neputință, pier.

Urma de pas nu-și are sens de mers,
În față greu s-ar spune că sporește,
Dă înapoi, alt orizont găsește,
Cu-a vântului risipă se-nfrățește,
În căutarea faptului divers.

Mă simt în plus, mă simt neavenit,
Mă simt legat de mâini și de picioare,
Chiar vinovat când spun că totuși doare
Intenția mascată ca eroare,
Și aberantul minus infinit.

Daniel-Dumitru Darie

Altfel: Zorii de lume

Altfel: Zorii de lume: Privirile în jos nu văd razele luminii. Privirile în spate nu văd clipa de înălţare. Pragul ce trebuie să-l treacă pasul este mai uşor de...

La multi, multi ani celor sub protectia Sfintilor Imparati Constantin si Elena!

Poezii: Aparențe de contur

Poezii: Aparențe de contur: Să nu te-ascunzi, iubito-n trasparenţe Că n-a să poţi lumina să mai vezi, Şi-ai să te rătăceşti prin indulgenţe, Fără să-ţi ai motive ...

Oamenilor dragi din viata mea

Oamenilor dragi din viaţa mea

Am trimis inima să-mi caute
iubirile pierdute de ea;
din indiferenţă,
laşitate
sau prea mult orgoliu.
Să-mi cer iertare pentru
neiubire.
Am trimis dupa dimineţile
în care,
nu v-am acoperit cu o rouă
de cuvinte frumoase
le-am lăsat
nespuse,
uscate
pe buzele mele.
Ar fi trebuit să vă spun
mereu
cât de mult vă iubesc
şi că nu pot trăi
fără voi.
Că viaţa mea stă
suspendată
de a voastră
şi depind de dragostea voastră
ca de un drog fără de care
aş intra în
sevraj emoţional.
Am trimis să-mi caute nopţile
în care am adormit
fără să-mi dau seama că pierd
clipe,
trăiri
viaţă;
şi uneori oameni pe care
nu-i voi mai revedea
niciodată...
Am pierdut ocazia
să le pot spune
cât de mult i-am iubit!

poezie de Angelina Nădejde

Sfaturi din Sfântul Munte Athos despre creșterea copiilor

Un părinte a spus:
– Rugăciunea este semn al încrederii în Dumnezeu. Când încrederea în Dumnezeu este totală, nu este necesar să te rogi pentru ceva, pentru că Dumnezeu are grijă de ce e nevoie. Atunci trebuie să aştepţi cu răbdare ca fructul să se coacă şi să cadă din copac. De aceea, părinţi, încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, pentru că voi le-aţi dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat să aibă grijă de ei.

*

Un alt părinte a împărtăşit următoarele gânduri:

– Un copil are nevoie de multă îndrumare şi dragoste. Privitul la televizor este dăunător.

– Un om îi dă unui copil trup din trupul său. Dumnezeu creează sufletul copilului. Când un copil creşte, părinţii nu mai sunt răspunzători pentru el. Dumnezeu dă câte un înger păzitor pentru fiecare om care se naşte, ca să-l ajute de-a lungul vieţii sale. Atunci n-ar trebui ca noi să avem încredere în Dumnezeu?

– Ar trebui să vă ajutaţi copiii până la un punct. Dincolo de asta, lăsaţi-i în grija lui Dumnezeu. Îngerul păzitor este totdeauna cu ei. Cineva ar putea spune: «Dacă un om cedează ispitelor, îngerul păzitor stă deoparte». Dar îngerul nu deznădăjduieşte; el stă alături. Chiar şi când cineva rătăceşte, Dumnezeu îi trimite gânduri bune prin îngerul său păzitor.

– Nu ar trebui să ne depărtăm de Dumnezeu, pentru că aceasta este foarte dureros. Îngerul păzitor încearcă de-a lungul vieţii să ofere gânduri bune oamenilor, el aşteaptă şi suferă, este trist când omul păcătuieşte şi stă înaintea lui Dumnezeu fără a putea face ceva. Să ne gândim la aceasta! Numai asta provoacă atâta durere. Numai din acest motiv oamenii nu ar trebui să se îndepărteze de Dumnezeu, refuzând să facă voia Sa. Unii îngeri mai greu şi alţii mai uşor aduc lui Dumnezeu sufletul omului. Dar alţi îngeri, luptând din greu, chinuiţi şi suferinzi, vin în faţa lui Dumnezeu cu mâinile goale. Este aşa de dureros! Imaginaţi-vă! Merită să vă luptaţi cu demnitate, numai ca îngerul păzitor să nu fie supărat. Sunt atât de mulţi oameni care şi-au văzut îngerul păzitor. Dacă cineva îşi vede îngerul păzitor, nu va mai cere nimic altceva. Când vedem copii mici, zâmbind prin somn, este pentru că îşi văd îngerul păzitor. Ar trebui să vă învăţaţi copiii cum să se roage, pentru că Dumnezeu le ascultă rugăciunile. Rugăciunile ar trebui să pătrundă în inimile copiilor. Rugăciunea nu are nici un rezultat dacă nu vine din adâncul inimii.
– Când copiii sunt mici, ajutaţi-i cu bunătate, pentru ca să înţeleagă mai adânc viaţa. Totdeauna purtaţi-vă cu ei cu bunătate.

*

Un pustnic obişnuia să sfătuiască pelerinii despre educarea copiilor:
– Încă sunt trist, pentru că nu m-am dus la spovedanie înainte de 18 ani. Sunt încă trist din cauza aceasta. Când un copil are 6–7 ani, trebuie să aibă un părinte duhovnic. Aşa să faceţi.

– Deci, de îndată ce vă întoarceţi de la Sfântul Munte la casele voastre, daţi atenţie copiilor, catehizaţi-i şi păziţi-i, în special cu rugăciunile voastre. Rugaţi-vă aşa cum s-a rugat şi patriarhul Iacov pentru copiii săi. Rugaţi-vă aşa: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apară, ajută şi ai grijă de copiii mei». Faceţi-vă cruce în timp ce vă rugaţi şi cântaţi un imn Maicii Domnului. Vegheaţi asupra lor. Să ştiţi exact unde se duc noaptea şi cu cine se însoţesc. Anturajul rău strică învăţătura bună. Copilul poate să fie bun, dar altcineva poate să aibă influenţă rea asupra lui. Acesta este sfatul meu către toţi mirenii.

„Blestemul” Cuviosului Paisie Aghiori

Să vă dau și eu acum un ”blestem”. 

Dumnezeu să vă umple inima de bunătatea și de multa Sa dragoste până ce o să ”înnebuniți”, ca să vă plece mintea de pe pământ și să vă aflați încă de pe acum lângă El, în Cer.

Să înnebuniți cu nebunia cea dumnezeiască a dragostei lui Dumnezeu! Să vă aprindă Dumnezeu inimile voastre cu dragostea Sa! Să nu mă mai siliți altă dată să vă mai dau și un al doilea, pentru că ”blestemul” meu (cel bun) prinde, fiindcă iese din inima mea.

Când te doare sufletul pentru un om care are smerenie și cu toată inima sa îți cere să te rogi, de pildă, pentru o patimă ce îl chinuie și-i spui: ”Nu te teme, te vei face mai bun”, îi dai o astfel de binecuvântare dumnezeiască. Ea are multă dragoste și durere, de aceea prinde. Lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu și de aceea El împlinește binecuvântarea. Adică singura durere ce o simte cineva pentru altul este o binecuvântare.

 Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul “Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003, p.101-110

Fire de iarba imbracate in zapada, saracutele, imaginati-va sufletele noastre imbracate in gheata...ooooo...nuuuuu, nu o sa fie asa niciodata...niciodata..., desi...si gheata si zapada e utila uneori...

Caderea lui Lucifer-Cele zece porunci-Creatia

Nu-i Iuda singur vinovat...

In zilele noastre avem un ,,dusman,, pe care putem foarte bine pune vina nemaifiind importanta in mintea unora...starea si comportamentele noastre. Acel dusman de moarte al omenirii, al ortodoxiei ultima lor reduta...se crede...este noua ordine mondiala, masoneria...cum oi numi-o in timpurile noastre... . Uita omul oricat ar vrea el sa para de bun, de pur ca el, un firicel de praf fiind poate tine piept acelui,,dusman,, de suflete..., mai bine sa deda la tot felul de neascultari, la tot ce lui ii convine cel mai bine, la ce el considera ca la timpul acela il scoate dintr-o gropita mica netinand cont ca maine intra intr-o groapa adanca ducand dupa el mai multi chiar dragi lui si desigur multi de departe.
Cam asa functionam noi azi, gandindu-ne la binele propriu ne aliem pur si simplu fara sa vrem acestei coalitii globale care doar cu voia ;ui Dumnezeu, caci toate se fac cu Voia Sa, poate sa destrame ce Tot Dumnezeu a creat, si omul zilelor noastre vrand, nevrand se aliaza cu aceasta ordine.
Dar avem o scuza...ordinea mondiala..., uitand ca tu prin propria vointa cedezi acele drepturi date de Dumnezeu de a te pastra si tine pentru ceea ce ai fost creat.
Exemple eu am in jur, nu vreau sa le dau, fiecare dintre voi poate sa le vada daca voieste la aproape orice pas, din pacate si in randul sau mai ales acolo..., in randul celor ce calca pragul Casei lui Dumnezeu.
Ei se vor plange, ce face, x, y, z..., ca apoi in clipa urmatoare prin propriul comportament si pozitie fata de o situatie data vei intelege precum cantarea ,,Nu-i Iuda singur vinovat..,, .
Da, cam asa stau lucrurile in ziua de azi..., si ne alipim zi de zi, ceas de ceas acestei ordini mondiale uitand ca noi oamenii uitandu-ne menirea si scopul creerii noastre facem asta fara sa stim si fara sa fim constienti.
Da..., dar nu...nu va lasati nici de asemenea stari, nici de asemenea conjuncturi, nici de asemenea grupuri caci El Tatal, Ea Maicuta ne cheama la EI, si inca mai avem puterea si o vom avea pana la sfarsit de a spune Nu..., Nu oricarei incercari de cadere, Nu oricarui om care printr-o viclenie  a celui rau..sa spunem, desi nu este asa caci este propria vointa...vrea sau fara sa vrea duce lumea asta data spre inaltare la vesnica-i cadere.. .
Doamne ajuta!