Toamna si recolta...

In asteptarea toamnei fiecare cu recolta sa, de multe si felurite soiuri... .

Recolta agricola o desavarsita multumire Tatalui pentru si in felul cum este, un an destul de bun pentru folosul nostru pana la venirea primaverii.

Recolta intelepciunii adunate in aceasta viata o putem numi de cum a venit primavara si pana acum cand ne apropiem de intrarea in iarna si fiecare ciclu il putem numi o viata, precum ziua este asemeni unei vieti iar seara intram in ,,moarte,, oarecum ca apoi a doua zi in zori sa renastem din nou asa si aceste anotimpuri mai ,,strulubatice,, e drept de ceva vreme dar speram ca totul sa revina la normal si anotimpurile sa fie anotimpuri asa cum eram obisnuiti iar acest ciclu sa ni-l putem evalua dupa asta si nu dupa toanele vremii.

Deci am iesit din iarna trecuta cu vesnica dorinta a renasterii iar acum ne apropiem de intrarea in mult hibernata iarna.

Am adunat mult, am adunat putin poate nu stim nici noi, am invatat ceva in tot acest rastimp sau doar am lasat valurile sa vina spre noi, sa ne acopere, ca apoi sa iesim din ele cu capul sus.

Da...fiecare dupa puterea sa si dupa calauzirea primita. Pentru mine  a fost un altfel de an, ceva ce inca nu traisem si daca ar fi dupa mine poate as alege ca in viata asta sa nu mai traiesc, dar nu se stie..., un picior fracturat si o recuperare m-a tinut inchisa toata vara si precum vad si toamna..., vara a trecut bine, usor as spune dar venirea toamnei un pic mai greu, amintirea inceputului de an scolar, aceea reintalnire cu copiii care o asteptam in fiecare toamna pentru revedere, schimb de invataturi si multe altele..., nu stiam la inceput ca o sa-mi lipseasca asa mult, dar simt ca un gol care mi l-am umplut pana acum cu lacrimi. TRece...si schimbarea oarecum a directiei vietii poate...trebuie sa o las sa aiba loc caci ce am fi noi fara schimbari?

Statul izolat  mi-a dat posibilitatea oarecum o si mai bunei analize a ceea ce am facut pana acum, oameni, fapte...si e foarte greu de vazut...foarte greu..., greu uitatul in urma in unele cazuri... .
Cel mai mare dar de la Dumnezeu, inafara de Dumnezeu este familia, desi uneori in vartejul vietii o mai lasi, desi in toata valma asta ce e in viata o mai lasi... la mari sau mici probleme iti ramane familia, familia mare cine o are sau cea personala, este seva de unde si prin cine iti adapi sufletul si trupul, este ceea care nicodata nu te dezamageste lasanduse la o parte poate de multe ori pe ei insisi si poate tu nu ai facut asta pentru ei..., ei totusi o fac. Mare minune pe pamant a lui Dumnezeu este familia(fara nici o aluzie la ce se vehiculeaza azi in lume caci nu e cazul aici), dar asta este adevarul.

O toamna cu recolta bogata sa aveti si cei mai important Domnul Iisus in suflet caci doar asa le putem trece toate... .