Bicicleta lui Dumnezeu

Într-o seară, un tânăr se apropie de Maestru şi-L întrebă:

Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viaţă este pe placul lui Dumnezeu?

Maestrul, surâzând îi spuse:

Într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem şi L-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu, pedalând.După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbăm locurile. Am fost de acord şi, din acel moment, viaţa mea s-a schimbat, viaţa mea n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu îi dădea vieţii mele, fericire şi emoţii. Ce s-a schimbat, când am inversat locurile?Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era … aceeaşi. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte.

Dar când a început să conducă El, El ştia scurtături nemaivăzute, sus între munţi, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reuşeam să fac era să mă ţin în şa. Chiar dacă părea nebunesc, El îmi zicea: Pedalează! Pedalează!

Când deveneam îngrijorat, Îl întrebam:

Doamne, unde mă duci?

Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea.

Deodată, nu ştiu cum, am început să am încredere. Repede, am uitat viaţa monotonă şi am intrat în aventură şi ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi, dintr-o dată, mă linişteam.

M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis:

Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele.

Şi le-am împărţit persoanelor cu care ne întâlneam în drum şi, mi-am dat seama că, atunci când împărţeam, eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.
La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine ştie unde. Dar El cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să o încline când venea o curbă, ştia să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfricoşătoare. Iar eu, învăţ să tac şi să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la orizont, de vântul care îmi bate în faţă şi de … tovarăşul meu de drum.

Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice:

Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/11/04/bicicleta-lui-dumnezeu/#ixzz2BEri73rx

Manastirea Banceni-Ucraina

Iisus salvarea noastra

Ajungem in viata in situatii dificile, cand viata noastra este conditionata de credinta noastra in Dumnezeu, cand noi depindem doar de Dumnezeu. Toata viata noastra depindem doar de Dumnezeu, dar ajungem in situatii limita cand usor putem devia de la drumul nostru catre Dumnezeu, cand usor caile noastre pot lua alta intorsatura.
Noi mereu trebuie sa vedem orice rezolvare doar cu Dumnezeu, si nu inafara cailor Sale.
Desii suntem pe pamant, cu implinirile si neimplinirile lumii acestea, cu bucurii si cu necazuri, cu vaste si largi preocupari.
Iisus nu a cautat sa-i atraga pe oamenii dupa satisfacerea nevoilor prin belsug. Mantuitorul nu le-a promis urmasilor Sai  viata bogata, belsugul lumii, hrana lor poate sa fie simpla, viata lor poate sa fie saracia, dar plata lor este prezenta lui mangaietoare.
Daca noi azi am fi mai simpli, ne-am multumi cu lucruri mai simple, fiecare familie ar putea avea mijloace indestulatoare pentru ei, sa nu mai umblam dupa nevoi care nu sunt necesare si mai multe ocazii de a lucra dupa Voia lui Dumnezeu.
Ploaia, aerul si lumina de la Dumnezeu fac sa apara toate bunurile acestui pamant, dar noi nu vedem asta in fiecare clipa si punem pe seama cauzelor naturale sau a noastra, a oamenilor, atunci Dumnezeu schimba toate astea dorind sa pricepem mai mult, si noi sa recunoastem darurile Sale pentru ca ele sa fie o binecuvantare pentru noi, asa cum Tatal ni le-a planuit  dintru inceputuri.
Nu trebuie sa lasam nefolosite ocaziile care ni le lasa Dumnezeu, sa nu neglijam nimic din ce Dumnezeu ne daruieste pentru folosul nostru si a oricarei fiinte de pe pamant, sa adunam orice cuvant, orice invatatura, orice cuvant despre mantuirea vesnica.
Iisus cand hraneste cei cinci mii de oameni, cu cinci paini si doi pesti, era intr-un loc unde nu avea la indemana cele trebuitoare Lui si celor ce il urmase-ra, El era acum dependent de Tatal Sau, de Tatal nostru ceresc, ca sa poata hrani atatea persoane.
Asa trebuie sa fim si noi dependenti de Tatal nostru Ceresc, dependenti de ceea ce El ne poate oferi, dependenti de ce El stie ca noi avem nevoie.
In lucrarea lui IISUS totul este asa frumos cum Dumnezeu vrea sa se desfasoare si nevoile noastre, Iisus cere de la Dumnezeu, imparte ucenicilor, acestia dau multimii, iar oamenii dau unii altora, in felul acesta fiecare este o veriga in lantul care Iisus la intins pe pamant, fiecare este un ochi prin care Dumnezeu trimite bunatatile Sale ceresti, noi trebuie doar sa le stim primi si impartasi mai departe celor pentru care sunt venite, si ale noastre sa le luam de la cei prin care ni le daruieste.
Iisus este marele centru prin care Dumnezeu revarsa asupra noastra bunatatile Sale, Iisus este izvorul a toata puterea, ucenicii si slujitorii Lui primesc de la El doar daca si ei dau mai departe celor care au nevoie de aceste daruri.
Deseori uitam caci sursa a ceea ce suntem si avem este El, Tatal nostru ceresc, in lucrarea noastra pentru Cer, si pentru noi, unii pentru alti.
Cand vrem sa ajutam pe cineva si vedem ca nu avem mijloacele necesare, sa nu uitam sa pornim cu credinta in Dumnezeu, sa pornim inainte cu incredere in indestularea Tatalui Ceresc, si EL,   TATAL nu va uita increderea noastra totala in El, nici nu ne va dezamagi.
38. Dati si ve se va da; turna-vor in sanul vostru o masura buna, indesata, clatinata si cu varf, caci cu ce masura veti masura, cu aceeasi vi se va masura.
Luca cap6

Este toamna iar -Gheorghe Gheorghiu

Vreau langa Dumnezeu

Apa vietii

Astazi inspiratia divina este coborata la noi mai mult ca niciodata, Tatal vrea sa-si adune copii la Sanul Sau, mai mult ca niciodata, lupta se simte foarte bine data intre fortele lui Dumnezeu si celelalte, si tot asa mai mult ca niciodata oamenii sunt peste masura de derutati, peste masura de speriati, peste masura de pierduti in valurile vietii.
La tot ce stiam altceva ii ia locul, este normal sa fie asa, lumea evolueaza, lumea se trezeste si stie mai multe, dar Dumnezeu este acelasi  acum  si in eternitate.
Inspiratia primita de sus de orice suflet este cea mai scumpa si de pret, desigur dupa cuvantul Sau lasat in Biblie, sau unde Dumnezeu a hotarat sa lase adevaruri pentru noi.
Multi aleargam dupa placerile lumii trecatoare, multi aduna, aduna, poate vor gasi pana la urma linistea mult visata, dar cu cat aduni mai mult cu atat esti mai nefericit, cu atat mai mult vrei si  nelinistea e din ce in ce mai mare.
Ne trezeste Iisus din adormire, face apel sufletului insetat, ecoul apelului Lui se aude si azi, izvorul fantanii Lui nu seaca niciodata, fantana Lui este tot mai plina cu apa cea datatoare de viata.
Fantana este pentru toti, dar cati dintre noi o stim, cati o recunoastem, cati o cautam?
Mai bine alergam bezmetici in cautarea darurilor  pamantesti, poate, poate sufletul nostru isi va gasi linistea.
''Celui ce-i este sete sa vina. Cine vrea sa ia apa vietii fara plata.''

Iubirea mea, Iisuse