Daruirea o iresponsabilitate, oare, in zilele noastre?

Stiu ca vi se intampla si voua, multora dintre voi, sa va intrebati, desi in maretia dumnezeirii Sale, Iisus, totusi ca om pasea in multime asemeni noua, multora dintre noi, cu pieptul dezgolit si plin poate doar de bunatatea, sinceritatea, iubirea si dragostea pentru om. El, a facut asa, stim asta, dar nu putem uita puterea ce salasluia in El. Dar noi, noi cei mici, intr-o lume atat de tulbure si involburata suntem oare iresponsabili a ne darui lumii, doar asa, cu toata aceasta samanta pastrata in noi de la inceputuri. Cateodata, simt ca am obosit, vazand atata rautate, atata ranchiuna, atata indiferenta si atat de multa nesinceritate pusa in lumea de azi.
Si totusi, gasesti puterea in fiecare zi, din nou, si din nou, iar si iar, de a te trezi cu aceeasi speranta, acelasi zambet, aceeasi daruire, aceleasi trasaturi ce ieri parca iti storsesera tot din tine.
Se spune ca vezi lumea asa cum esti tu, da, s-ar putea si asta, dar oare sa fie daruirea iresponsabilitatea omului de azi?

Diferenta intre ''buna ziua'' si ''bunaaa ziuuaaa''!

Ma gandeam azi la diferenta dintre modul a ne adresa unii altora. Diferenta dintre un ''buna ziua'' sec, dur sau chiar cuvincios, si ''buuunaa ziuuaaa'', si un zambet cu gura pana la urechi unde simti ca odata cu el ai primit si o parte din inima celui ce te saluta.
Azi o doamna in varsta mi-a dat subiectul acesta, desi in varsta, singura, cu o mana stanga care nu si-o poate ridica, cu o carje pe care isi sprijina piciorul stang, mi-a spus zambind ,,cand traia sotul meu, mereu ma intreba daca stiu saluta cu ,,buna ziua,, caci mereu spuneam ''buuunaa ziiuuuaa'', acum am ramas singura, ma deplasez greu dar zambetul si acelasi salut a ramas cu mine o viata, tot la fel trece viata si daca suntem acri si daca incercam sa ne indulcim viata, spuse ea. M-a lasat zambindu-i in urma , cum de altfel fac si eu toata ziua chiar daca uneori spinii imi strapung inima.
Tu cum saluti? ''Buna ziua'' sau ''buuunaaa ziiiuuuaaa''?
Va doresc zambete pe chip si daca se poate si in inima, acolo unde salasluieste DRAGUL NOSTRU IISUS!

Duminica frumoasa!

Frumoasa si binecuvantata noastra tara!

Bine v-am regasit dupa o lunga perioada de timp, si asta din cauza nedefinirii a ceva constant in viata mea. Acum am vizitat pentru prima data Moldova, Bucovina de fapt, Suceava, si desigur cum banuiti vizitarea catorva Manastiri ortodoxe. Dar nu neaparat despre Manastiri as vrea sa scriu, ele sunt o binecuvantare pentru pamant, dar dupa umila, mult prea umila mea parere, sunt o binecuvantare pamantului chiar daca esti la distanta de ele si deci si binecuvantarea ta, atata timp cat crezi in salasluirea Duhului Sfant in ele, si de acolo raspandindu-se pe pamant. Nu pot si nu stiu eu spune cum se intampla, doar asta simt eu, binecuvantarea vine din cer de la Tatal, noi trebuie sa fim doar vrednici pentru a-l inmagazina in frumosul nostru templu, dar acolo salasluieste mult Duh Sfant.
Dar acolo in Moldova totul este binecuvantat si ramas sub amprenta scumpa a lui Dumnezeu. Te miri vazand atata curatenie, fiecare varf de deal, de munte cosit, curatat si pregatit pentru noile daruri ale cerului. Pentru mine a fost doar o reamintire a ceea ce pastram in mine din anii cresterii mele, am crescut intr-o astfel de zona, in care salasluia mana lui Dumnezeu. Daca cred ca o face si acum? Desigur, dar nu ii mai face omul atat cinste, de cosit se coseste cu greu(nu prea are cine), cand se coseste si se face fanul i se da de multe ori foc, caci ori nu are omul ce face cu el, ori nu l-a uscat cum trebuie, ierbicidele sunt la ordinea zilei, parca le-ai da apa la recolte, pana si straturile cu legume se ierbicideaza, si multe altele ale noastre avansari ale tehnologiei in lume, si a lumii in tehnologie.
Da, apoi aici in Moldova, de o frumusete aparte mi s-au parut gardurile  joase, nu vrea omul a se ascunde dupa un gard, ascunzandu-se de fapt de el insusi.
Muntii, lucrarea formidabila a lui Dumnezeu, te uiti si nu iti vine sa crezi,, doar cunoscandu-l pe Dumnezeu te dezmeticesti si te opresti in a te intreba.
Apoi a vorbi despre Manastiri mai mult de cat am spus nu isi are rostul, sa vorbesti de Stefan Cel Mare, cum se simte atotputernicia lui la Putna, cum si acum iti da un ghiont spre a merge mai departe, a incerca urcarea muntelui vietii.
Da, asa este, care a-ti fost stiti asta. Manastirile de maicute sunt mai mangaietoare, Voronetul, Sucevita, Moldovita, acolo simti totul mai bland, mai incet, timpul parca se opreste in loc si vrea sa te retina si pe tine in loc, spre incetinirea zborului spre a lumestilor lucruri. Da, frumoasa tara noastra! Se spune mult prea des asta, dar asa este, acolo chiar iti vine sa repeti asta la nesfarsit, si iti mai vine sa spui,,Binecuvantata si Sfanta tara ce-ti facura-m!''
Dumnezeu sa ne ajute a merge spre Imparatia Sa, si legaturile  ce ni le punem singuri ca piedici in calea catre cer sa ni le desfaca, caci slabi suntem si neputinciosi!
Doamne ajuta!

Dumnezeu este TOT!

Am avut o saptamana luminata frumoasa cu intelesuri si fara, cu sarbatori care ne-au luminat viata, sufletul, cu informatii si daruiri, cu dragoste, iubire si fascinatie a vietii, cu greu, usor si toate restul la un loc. Viata!
Cele mai grele sunt cele legate de respingerea ideii de a-l cunoaste pe Dumnezeu, idea de a te supune tu unor legi legate de Creatie insasi, legate de tot ce ne tine intr-o conlucrare si armonie a dulcetii lui Dumnezeu.
Nu pot sa nu ma intreb daca omul insasi se duce pe drumul de intoarcere de la Dumnezeu, mereu si mereu, sau sunt persoane binevoitoare aici pe pamant care se joaca cu mintea omului, si nu-l lasa sa vada ce este de vazut, putin, atat cat reusim sa vedem fiecare din binecuvantarea omului de catre Dumnezeu.
Da, cine stie, are Dumnezeu un plan cu fiecare, dar sa nu uitam a-l lasa sa si-l desfasoare in noi.
Sa daruiasca si sa dezlege  Dumnezeu ochii tuturor celor legati, sa dezlege si sa lumineze sufletele cele tinute de cel rau, sa daruiasca lumii darul cel mai de pret ce il poate primi un suflet, de a-l recunoaste pe Dumnezeu si intreaga Sa lucrare.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze viata si calea, si mereu, mereu sa duca spre Inaltul Sau pasii nostri!
Doamne ajuta!

Hristos a inviat!

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns sa praznuim Sfintele Pasti si anul acesta.
Sa ramanem cu mintea la jertfa Domnului Iisus, sa primim Lumina Sa Vesnica, sa ne scaldam in Lumina Sa ca si noi sa putem pasii pe urmele Sale!
Dumnezeu sa ne binecuvanteze!
HRISTOS A INVIAT!

Saptamana patimilor

Nu stiu eu a spune multe despre saptamana asta, care pentru multi este o continua saptamana a patimilor, Dumnezeu ne-a daruit si  asemenea oameni pe pamant pentru a-l ajuta pe el, pamantul, sau pentru a-l ajuta pe El Dumnezeu a trage pamantul  spre cer.
Dar ceea ce ne caracterizeaza pe noi, ortodocsii, este o indiferenta si o creere de catre noi al propriului Dumnezeu, care credem noi este asemeni gandirii noastre.
Cand am nascut cel de-al treilea copil mare imi era supararea la intrebarea, ;;esti pocaita? de ce mai faci copii?''. In religia ortodoxa sa crezi a fi ingaduit avortul, sau tu ortodox sa nu ai atata binecuvantare de sus a primii tot ce ti se da?
Ziua de azi mi-a adus alta surpriza, sa nu cunoastem noi, ortodocsii, pildele lui Iisus, pilda cu fecioarele, femei la varsta a treia sa nu stii nimic de Domnul nostru Iisus ce ne transmite prin Evanghelii, ce ne transmite in inimile noastre. Spui, ''am eu credinta mea, nu am nevoie de biserica'', da asa o fi pentru cei inaintati pe cale, dar pentru cei care stim si cunoastem asa putin... .
Ortodocsi cu numele, crestini cu numele nu are nevoie Iisus, fatarnicie este a numi asa si a nu depune minim de efort a intelege viata si patimirea Domnului nostru  Iisus Hristos pentru a-i fi alaturi in Raiul ceresc.
Nu spun cu asta de secte ca sunt altfel au si ei fatarniciile lor care si le stiu ei foarte bine, dar viata lui Iisus si Biblia le cunosc.
Ce asteptam? Sarbatori, pentru a sarbatorii? Ce? Pe cine? Pe cine  primim in casa sufletului nostru? Ce a facut El saptamana asta pentru noi? Cu cata durere a urcat dealul? Stiind ca vom intelege atat de putin? Stiind ca inca ii vom bate cuie, si unde nu i-au batut atunci, stiind ca il vom vinde in continuare pe un statut mai bun in societate, pentru un galben mai mult la salar sau din alta parte, pentru o mancare delicioasa, o bautura ametitoare, si multe altele pamantesti.
Stia, stia toate, de aceea ii curgeau lacrimile siroaie, de raul ce-l stia pe pamant.
Daca durerea si surprinderea mea este asa de mare, a LUI?  A Lui este durerea si mai mare.
Dumnezeu sa ne daruiasca ulei in candele pentru a ne astepta Mirele!
Doamne ajuta neputintei noastre si calauzeste-ne pasii!