vineri, 28 noiembrie 2014

Daruirea o iresponsabilitate, oare, in zilele noastre?



Stiu ca vi se intampla si voua, multora dintre voi, sa va intrebati, desi in maretia dumnezeirii Sale, Iisus, totusi ca om pasea in multime asemeni noua, multora dintre noi, cu pieptul dezgolit si plin poate doar de bunatatea, sinceritatea, iubirea si dragostea pentru om. El, a facut asa, stim asta, dar nu putem uita puterea ce salasluia in El. Dar noi, noi cei mici, intr-o lume atat de tulbure si involburata suntem oare iresponsabili a ne darui lumii, doar asa, cu toata aceasta samanta pastrata in noi de la inceputuri. Cateodata, simt ca am obosit, vazand atata rautate, atata ranchiuna, atata indiferenta si atat de multa nesinceritate pusa in lumea de azi.
Si totusi, gasesti puterea in fiecare zi, din nou, si din nou, iar si iar, de a te trezi cu aceeasi speranta, acelasi zambet, aceeasi daruire, aceleasi trasaturi ce ieri parca iti storsesera tot din tine.
Se spune ca vezi lumea asa cum esti tu, da, s-ar putea si asta, dar oare sa fie daruirea iresponsabilitatea omului de azi?



2 comentarii:

  1. Te referi la faptul ca omul astazi nu stie sa se mai daruiasca aproapelui?
    Ca este foarte egoist si lucreaza numai pt el?
    Tehnic vorbind noi nu suntem diferiti de El. El chiar a spus ca putem face minuni chiar mai mari ca El...
    Ne-a incurajat deci.
    Depinde de noi daca suntem sau nu capabili sa aducem aceeasi Putere care salasluia in El si in noi...
    Cei din Cer sunt gata sa coboare in orice om si sa il locuiasca, dupa cum Iisus a promis.
    Depinde de noi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, asa este. Iarta-ma Ingere nu am vazut comentariul, nu mi l-a dat, oare de ce?
    Ma refeream atunci la faptul ca ma mira foarte mult lumea asta mult schimbata mi se pare mie, in care oamenii nu sunt deschisi catre semenii sai oricum si la orice ora, exista un fenomen destul de greu de trecut cu vederea care fiecare parca lupta cu si pentru ceva, mult contra colegului sau chiar fratelui sau nevrand a suferi nimic din partea aproapelui, nevrand a-i purta povara nici intr-un fel.
    Uitand de fapt omul ca Dumnezeu trimite putere multa, inoieste si reinoieste omul cel care se daruieste.
    Dar fiecare cu puterea sa de intelegere si cu experienta sa.
    Bucurie multa Ingere!

    RăspundețiȘtergere