Saptamana patimilor

Intrarea Domnului in Ierusalim

Sfantul Apostol Pavel vorbeste corintenilor

1. Au doara incepem iarasi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie-cum au unii-de scrisori de lauda catre voi sau de la voi?
2.Scrisoarea noastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii,
3.Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
4.Si astfel de incredere avem in Hristos fata de Dumnezeu;
5.Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
7 Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui,
8. Cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului?
9.Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mai mult prisoseste in slva slujirea dreptatii.
10. Si nici macar nu este slavit ceea ce era slavit, in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare.
11.Caci daca ce este trecator s-a savarsit prin slava, cu atat mai mult ce e netrecator va fi in slava.
12. Avand deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala,
13. Si nu ca Moise, care isi punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.
14.Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfinteaza prin Hristos;
15. Ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor;
16.Iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.
17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatate.
18. Iar noi toti, privind ca o oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava, ca de la Duhul Domnului.
2CORINTENI CAP3

Oameni si copaci, putere si daruire

Frumusetea copacilor care incep acum sa infloreasca iti incanta sufletul, dar nu numai copacii care au flori incanta sau ar trebui sa incante sufletele noastre.
De folos noua si pamantului sunt si copacii care nu au flori, radacinile lor sustin pamantul, trunchiurile lor daruiesc oxigenul de care avem atat de multa nevoie.
Frumusetea exterioara si la copaci nu este totdeauna cea mai importanta.
Oameni puternici si copacii, puterea si radacinile lor sustinuti de Dumnezeu daruiesc pamantului si omenirii viata si trecerea dincolo de ea.

Dilema numelui lui Dumnezeu- Fiul

    

Cunoastem aceleasi litere, acelasi alfabet, aceiasi limba, stim multe adevaruri, multe lucruri, multe pentru Fecioara, Dumnezeu si Fiul Sau, dar nu stim toti ai scrie numele la fel.
IISUS HRISTOS
sau
ISUS CRISTOS
Este foarte adevarat ca toti vorbim de acelasi Dumnezeu, ne raportam toti la Fiul lui Dumnezeu, la EL, Cel Ce ne-a salvat, Cel ce ne-a rascumparat, dar nu putem fi de acord nici in modul cum ii scriem numele.
Eu nu-s scolita si nici nu am de gand sa caut care de unde ii scrie numele cum il scrie, dar ma doare caci nici aici nu putem fi de acord.
Aceiasi crestini, aceiasi urmatori a lui Iisus, aceiasi copii, frati, tati, aceiasi si totusi Nu.
Unii suntem in ''ADEVAR'', altii nu, dar dupa altii, nu dupa noi insine.
Complicata lume, nu ne acceptam, fiecare stie mai bine decat celalalt, fiecare are mai mult si mai altfel de spus, cand de fapt totul este asa de simplu
IUBESTE-L PE DUMNEZEU MAI PRESUS DECAT ORICE, SI PE APROAPELE  TAU CA PE TINE INSUSI .
Aproapele tau inseamna orice suflet, nu doar cei din biserica TA.
IARTA-NE DUMNEZEULE SI NE INDREAPTA PASII!

CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE!

''CREZI CA TE POT AJUTA?
CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE!''

1.Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate.
2.Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai, cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant.
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5.Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos.
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slujile lui Hristos, facand suflet voia lui Dumnezeu.
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului, si nu ca oamenilor.
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10.In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduhuri.
13. Pentru eceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii.
15.Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18.Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa  mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei.
20.Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie fara sfiala, precum trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile noastre.
23. Pace fratilor si dragoste cu credinta de la Dumnezeu- Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie!
EFESENI CAP 6

Prietene, va trece oceanul, numai cel ce-alunga egoul din mintea sa

„Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt invatati,

Altii spun ca au renuntat la toate,

Unii spun ca si-au supus simturile

Dar boala ego-ului ii chinuie inca.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt yoghini,

Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora

Dar „eu” si „al meu”, „tu” si ‚al tau”

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce sansa mai au de a supravietui

Cand sunt loviti de o asemenea boala?

Prietene va trece oceanul

Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.

Unii spun ca dau cu generozitate pomana,

Altii spun ca fac cu vigoare penitente

Dar ei nu cunosc Adevarul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie)

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,

Altii spun ca duc o viata pura

A adevaratului Sine

Toate pretentiile lor sunt desarte

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun ca au facut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;

Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”

Fericirile-Marian Moise

''EU SUNT VIATA'' 

Sensul vietii in viziunea maestrului Omraam Aivanhov

Sensul vietii

Iata cat de frumos ne intampina maestrul Omraam Aivanhov cu Semintele Fericirii, aduse intr-un mod special pentru fiinta care cauta Inaltul Ideal…

“Fiinţa umană caută, conştient sau inconştient, un sens în viaţa ei. Are nevoie de un motiv de a exista şi în fiecare zi încearcă să-l găsească în tot ce i se petrece, în viaţa familială, socială, profesională. Dar în realitate, nici o reuşită, nici o posesiune materială nu poate să-i dea sensul vieţii, dacă chiar e vorba de un “sens”, iar sensul nu e material, nu putem să-l găsim decât sus, în planurile subtile. Mai jos, nu găsim decât forme. Putem să umplem formele cu un conţinut care e dat de sentiment, de senzaţia pe care o încercăm atunci când iubim un obiect, o fiinţă sau o activitate. Dar sentimentul e trecător, într-o zi sau alta vom simţi un gol şi vom suferi. Trebuie, deci să căutăm un lucru deasupra conţinutului: sensul. Când am atins sensul, posedăm plenitudinea.

      Când aţi găsit sensul lucrurilor, îl aveţi pentru totdeauna. Dar pentru a-l găsi trebuie să urcaţi să vă hrăniţi, să vă gândiţi, să iubiţi, să acţionaţi în planurile superioare. Când căutaţi mai jos, nu găsiţi nimic. Nimic din ceea ce e material nu vă va aduce acest sens. În timp ce cu un adevăr pe care îl sesizaţi sau care vi se dă, puteţi lucra şi trăi cu el tot timpul având rezultate.

      Desigur, nu e suficient să aveţi timp de meditat şi un moment de inspiraţie, lumină, pentru a da un sens vieţii; trebuie să învăţaţi să faceţi să dureze acest moment până devine o stare de conştiinţă permanentă care purifică, ordonează şi restabileşte totul în voi. Din păcate, sunteţi destul de des nepăsători, treceţi uşor, în câteva minute, din lumea divină în preocupările cele mai prozaice şi stupide, ca şi cum s-ar şterge totul. Ei bine, nu ştiţi ce pierdeţi, pentru că această stare are puterea de a acţiona asupra fiinţei voastre pentru a o linişti şi a-i armoniza mişcările; dacă aveţi puterea să o menţineţi, ea e capabilă să împiedice stările negative care vin să se instaleze în voi. Iată, aţi făcut schimbări, şi după ce aţi meditat, v-aţi rugat, aveţi nevoie să vă gândiţi la lucruri nesemnificative, răzbunări, plăceri.

      Veţi spune”Dar ne cereţi ceva imposibil. În viaţă nu putem menţine continuu stările divine.” Da, în aparenţă aveţi dreptate, trăiesc în aceeaşi lume cu voi şi ştiu cum e. Dar ştiu de asemenea că, în ciuda oboselii, descurajării, necazurilor, discipolul luminii nu se descurajează, din contră el se agaţă de ce a cucerit, de experienţele care i-au dat, în anumite momente privilegiate, un veritabil sens al vieţii.

      Deci, chiar dacă în existenţă e imposibil să nu suferim, să nu plângem, trebuie să conservaţi în voi acest sens al vieţii;şi nu numai să-l conservaţi, ci să utilizaţi dificultăţile vieţii cotidiene pentru a-l întării, amplifica. Aşa lucrează adevăraţii spiritualişti. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu întrerup lucrul divin pe care l-au întrerprins înainte. Chiar în mijlocul încercărilor grele, ei îşi spun:”Iată o bună ocazie de a mobiliza toate forţele ostile în serviciul muncii mele.” În timp ce majoritatea oamenilor, chiar dacă nu li se întâmplă nimic rău, vor face în aşa fel încât vor demola prin indiferenţa lor tot ceea ce au cîştigat bun. Atunci iată, creem, distrugem, creem, distrugem…şi de aceasta nu obţinem nici un rezultat. Pentru a obţine rezultate, trebuie să fim perseverenţi în munca spirituală pe care am început-o, adică trebuie să punem totul în serviciul acestei munci: binele, răul, bucuriile, suferinţele, speranţele, descurajarea, da, totul în slujba acestei munci. Iată ce înseamnă cu adevărat a construi, cum fiecare zi aduce elemente noi. Sensul vieţii, nu-l găsiţi din plin nici în familie, nici în profesie, nici în artă, nici în călătorii, etc. Acestea pot fi mijloace care vă ajută să vă apropiaţi acest sens, dar nu îl conţin. Proba: familia, meseria, călătoriile sau arta nu au împiedecat niciodată un bărbat sau o femeie să se sinucidă.

      Dacă ne decidem să participăm la realizarea Împărăţiei Domnului şi Dreptăţii Sale, vom găsi sensul vieţii. Pentru că aşa, orice vi se întâmplă, ştiţi că sunteţi un lucrător pe pământul Domnului şi vă simţiţi arhiplin, fericit, susţinut, pentru că participaţi la o muncă uriaşă. Nu sunteţi singur, nu sunteţi abandonat. Toţi pot, de astăzi, să găsească sensul vieţii, pentru că, de astăzi, în loc să muncească pentru ei înşişi, pentru nevoile lor, satisfacţiile lor, ei pot spune:”De acum înainte, vreau să lucrez pentru Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa”. Şi chiar dacă numele lor nu e cunoscut pe Pământ, el este scris în Cartea Vieţii şi sunt răsplătiţi cu binecuvântările Cerului. Nimic nu e mai glorios decât să te angajezi în această muncă. Da, în fiecare zi trebuie mers mai departe, să ai aspiraţii mai largi, mai vaste: aceasta dă cu adevărat un sens vieţii.

      Şi când aţi trăit un moment divin, fie prin meditaţie, rugăciune, muzică, lectură sau contemplare a unui peisaj, încercaţi să mulţumiţi Cerului. Spuneţi:”Astăzi am trăit ceva excepţional! Trebuie să mă alimentez mâine şi poimâine, pentru că acesta e Cerul. Acest moment va transforma totul în mine.”

      A găsi sensul vieţii înseamnă a găsi un element care numai lumea divină îl poate oferi; dar nu îl dă decât acelora care, în lungul anilor, au făcut eforturi pentru a ajunge la el. Sensul vieţii nu e ceva ce se poate fabrica afectiv sau mental: nu omul e cel ce decide care va fi acesta pentru el.

      Sensul vieţii este recompensa unei munci interioare, răbdătoare, neîntreruptă pe care omul o face asupra lui însuşi. Când a ajuns la o anumită stare de conştiinţă, primeşte din Cer un electron, ca o picătură de lumină care impregnează toată materia fiinţei lui. Din acel moment, viaţa sa primeşte o dimensiune şi o intensitate nouă, evenimentele îi vor apărea cu o nouă claritate, ca şi cum i s-ar fi dat cunoaşterea  sensurilor lucrurilor. Şi chiar moartea nu îl mai sperie, pentru că acest electron i-a descoperit imensitatea unei lumi eterne unde nu există pericole, nici tenebre, şi omul simte că deja merge în lumea nelimitată a luminii.

      Odată ce a descoperit sensul vieţii, totul păleşte în prejmă, iar necazurile existenţei cotidiene îşi pierd importanţa. Toţi acei care îşi pierd timpul plângând şi lamentându-se pentru că nu au bani, că nu au succesul sperat, că sunt abandonaţi sau trădaţi, arată, de fapt, că nu au descoperit adevăratul sens al vieţii. Dacă banii, ambiţia, posesiunea unui bărbat sau a unei femei reprezintă pentru ei acest sens, atunci, evident, nu vor lipsi ocaziile să fie dejamăgiţi şi supăraţi!

      A găsi sensul vieţii înseamnă a tinde la o stare de conştiinţă atât de elevată, care îmbrăţişează universul întreg, încât micile lucruri ale existenţei se pierd şi se dizolvă. Chiar când e confuz, persecutat, acel ce a găsit sensul vieţii se simte reconfortat şi el e cel care îi priveşte pe alţii cu milă, şi spune:”Săracii, nu văd că, orice ar spune, orice ar face, eu trăiesc în imensitate, în eternitate, particip la viaţa cosmică.”

      Poate veţi găsi că tot ce v-am spus e dificil de înţeles. În realitate, aveţi nevoie să reţineţi doar aceasta: nu veţi găsi sensul vieţii dacă nu vă puneţi în slujba unui ideal sublim. Pentru că în spatele acestui ideal, există miliarde de creaturi luminoase care lucrează şi, cînd vor vedea că voi participaţi cu ele la construcţia unei noi lumi, vă vor da toate binefacerile şi atunci veţi fi aşa de plini că vă veţi revărsa. Chiar dacă nu cereţi nimic, chiar dacă nu aşteptaţi nimic, veţi simţi că aţi primit tot.” 

Maica Siluana- Despre Sfanta Cruce

Postul Mare-intalnirea cu mine insumi

Fratii nostri penticostali

In copilarie si chiar pana in adolescenta nu am intrat in contact cu alta religie decat religia ortodoxa. Acum nu as putea spune ca acest lucru a fost benefic pentru viata mea, deoarece sa descoperi lumea asa tarziu nu este totdeauna un lucru atat de bun, dar asta a fost, in satul in care am crescut era doar o singura biserica, o singura etnie, frumos, liniste oarecum, nu stiam nimic decat atat, ortodoxia in copilarie.
Apoi mai tarziu am avut colegi care erau de alta religie, dar daca imi amintesc bine mai mult  penticostali am intalnit, pe care i-am respectat, le-am purtat o adanca iubire in suflet ca si pentru restul sau poate mai mult caci ma gandeam ca poate se dedica mai mult lui Dumnezeu.
Nu de foarte mult timp Dumnezeu mi-a ridicat un pic gradul de intelegere si am purtat multe discutii pe teme religioase cu mai multe religii vrand poate sa inteleg mai mult, dar cred ca Dumnezeu vroia sa invat mai mult, sa inteleg si dincolo de poarta mea, pentru care lucru ii multumesc din toata inima mea.
Din multitudinea de secte, religii, confesiuni as vrea sa ma opresc un pic asupra penticostalilor, poate intamplator sau nu dar i-am crezut cei mai aproape de mine, dar mai important, aproape de Dumnezeu, legandu-ne in tot, iubirea pentru Dumnezeu.
Erau pentru mine oarecum persoane de la care credeam ca am ce invata, si de la care am invatat multe, dar...
Daca nu ar fi acest dar, acum  am fi in rai, noi, ca omenire.
Sunt chiar un nimic si nimicurile nu ar avea ce sa spuna, dar indraznesc a spune pentru ca stiu cum a funcionat acest blog de cand Dumnezeu a vrut sa mi-l daruiasca Ingerul acum un an.
Deci, desi o cinstesc pe Sfanta Fecioara din toata inima, aparandu-mi de multe ori si in multele mele viziuni, eram de acord ca au dreptul lor de a nu o cinstii, stiu ca Dumnezeu ne-a dat aceste drepturi, si mai presus de asta ne-a daruit aceste daruri ale Sale de care sa ne putem folosii, Fecioara Maria fiind darul de mult pret daruit omenirii, dar nu inseamna ca toti trebuie sa folosim toate darurile.
Apoi mai aveam  postul pentru care se foloseste ca  argument ce a spus Iisus  ''nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura'', doar ca aici argumentul ca Iisus postea nu se mai foloseste, El avea nevoie de post, noi nu mai avem.
Este foarte adevarat ca inima omului este mai importanta decat mancarea care o mananca, dar orice jertfa adusa lui Dumnezeu este de folos pentru orice suflet.
De aceea eram de acord si cu asta, folosindu-ne de o inima darnica si dornica de bine toate sunt bune.
Modificat in Biblie pentru a folosii cuvintele din timpurile noastre pentru a se intelege mai bine, Oare asa sa fie?
Nu ne folosim de cruce caci nu este nevoie de semne exterioare sau alte explicatii.
Spuneam ca  poate in ritualurile lor au de folos altceva.
Ii iubesc, dar fratilor un pic de meditatie la fapte, un pic de rugaciune si meditatie la ceea ce este adevar si fapta adevarata.
Ascult cu mare drag predicile marilor pastori, sunt de un real folos, aveti melodiile superbe dedicate si inchinate  Domnului Iisus, dar FRATILOR, acceptare a toate religiile, a toate si tot ce ne-a daruit Dumnezeu.
Suntem diferiti in manifestare, dar nu diferiti ca esenta.
Vedeti si dincolo de gardul vostru desi vi l-ati construit cam inalt. Cat noi vom calca peste celalalt Dumnezeu nu are cum sa ajute Pamantul, dar este adevarat ca in versiunea unora nu toti merita, nu toti merg pe Calea buna daca nu fac parte din biserica ta.
Este adevarat nu meritam iubirea si indurarea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este Tatal nostru al tuturor si macar cei care stiu si il cunosc sa nu se comporte altfel.
Sunt exceptii! Stiu si imi cer iertare, dar chiar pentru asta, trebuie multa atentie.
Imi cer iertare de la toti cei care citesc, nu sunt in masura eu spre a da sfaturi dar sunt in masura si cred in regula de a iubii orice religie si biserica a lui Dumnezeu de pe pamant, si pentru asta eram datoare spre a spune adevarul meu.
Iisus s-a jertfit  pentru noi, ca noi sa intelegem a accepta pe celalalt ca frate in Dumnezeu nu doar frate in biserica lui.
Fiecare s-a nascut in biserica in care a hotarat Dumnezeu, si care pe tine te ajuta sa ajungi la Dumnezeu.
Am scris asta si pentru ca de multe ori am fost mahnita si suparata caci si in ortoxie se practica asta, neacceptarea a tot  ce il slaveste pe Dumnezeu.
Nu sunt un model de urmat, sunt o mare pacatoasa, sper ca Dumnezeu sa se indure de mine si sa-mi daruiasca indreptarea si sa imi arate Calea!
Indura-te Dumnezeule, iarta-ne si ne salveaza pe noi!
Suntem frati doar in Dumnezeu, in Dumnezeu suntem toti, inafara nu avem cum fi frati!

Lucrarea faptelor bune

Un om isi apara gradina de copii si hoti intr-un chip ciudat. Pe laturi puse soiuri de mere acre si rele. Cine gusta din ele credea ca toata gradina e la fel, dar inlauntrul ei erau mere minunate la gust.
 Cam asa se intampla si cu oamenii cand e vorba de de Evanghelia Mantuitorului si de viata traita cu Domnul. Insa aceasta minunata gradina are la inceput, cand intri in ea, si cateva mere acre: lepadarea de sine, de poftele si placerile acestei lumi. Dar aceste mere acre tin numai o clipa, pana intri in gradina, in viata traita cu Domnul. Cand ai gustat din ea, indata simti o dulceata, o bucurie, o pace si o fericire pe care nu ai mai cunoscut-o.
 Cei mai multi nu intra in aceasta viata pentru ca nu cunosc dulceata si bucuria ce este inlauntrul ei, cunosc numai merele acre ce sunt pe de laturi, la intrare.
 Tu cititorule, ai intrat in aceasta viata, ai gustat din dulceata si bucuria unei vieti traite, clipa de clipa cu Domnul? Daca nu, ai grija, nu intarzia!
Bucuriei traite in Domnul i se opune trupul cu voile sale care aduc o anumita satisfactie simturilor pacatoase; iar rugaciunea, postul, infranarea poftelor cer un anume sacrificiu pe care nu intotdeauna il facem.
 Sa ne straduim sa depasim aceste ispite, sa supunem sufletului trupul-si mare rasplata vom avea!
Arhimandrit Serafim Man

"Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine,
am intrat în adâncul inimii mele...
O, Adevăr veşnic şi Iubire adevărată şi scumpă Veşnicie!
Tu eşti Dumnezeul meu,
după tine suspin ziua şi noaptea...
Târziu de tot Te-am iubit,
O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă,
târziu de tot Te-am iubit!

Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară,
şi acolo Te căutam...

Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine.
Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care,
dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista.
M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea.
M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă,
ai vindecat orbirea mea.
Ai suflat peste mine parfumul Tău
şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine.
Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!".

Sf. Augustin