"Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine,
am intrat în adâncul inimii mele...
O, Adevăr veşnic şi Iubire adevărată şi scumpă Veşnicie!
Tu eşti Dumnezeul meu,
după tine suspin ziua şi noaptea...
Târziu de tot Te-am iubit,
O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă,
târziu de tot Te-am iubit!

Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară,
şi acolo Te căutam...

Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine.
Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care,
dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista.
M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea.
M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă,
ai vindecat orbirea mea.
Ai suflat peste mine parfumul Tău
şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine.
Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!".

Sf. Augustin