Bunatatea, un fel de a fi sau un mod de implinire sufleteasca?

Una dintre zbaterile mele zilele acestea a fost o intrebare pusa in legatura cu bunatatea.  Am o stare de a fi buna cand ma vad pusa in fata oamenilor care nu o pot controla, chiar daca ceva am avut pe suflet, chiar daca stiu ca lucrurile acasa nu merg bine, chiar daca...ar fi multe incercari, cand ma vad in fata oamenilor am uitat tot, toate au disparut si ma conectez la starea lor. Traiesc problemele lor, bucuriile lor, fericirea lor, bunatatea si din pacate si rautatea lor. Si sper ca in orice persoana intalnita sa dainuie in ea samanta lui Dumnezeu, sa razbata printre buruienile problemelor zilnice si starii lui, sa inteleaga ca starea prin care trece este doar una de iluzie si ca cea reala se afla in el, adanc si trebuie sa o scoata la suprafata. Mi s-a intamplat un lucru saptamana asta care nu stiu daca l-am gestionat dupa legea care trebuia. Pentru mine cersetorii sunt inca o enigma, si de multe ori nu stiu cum sa procedez. De multe ori am fost pusa in postura asta, si inca ma intreb... . Am tot dat unei mamici cu un bebelus mancare, eram fericita ca nu imi cerea bani, pentru ca acolo e si mai grav. Intr-o zi mi-a cerut  cinci lei spunand ca mi-i inapoiaza cand ii face. Nu a revenit cu ei, nici fara ei, si o vreme nu a mai trecut pe acolo, apoi cand a venit mi-a spus ca a luat doua paini la copiii de acasa(avand noua spunea ea), multumindu-mi si cu rugaciunile bine stiute de oricine. Imi mai cere cinci tot 

pentru paine spunea, stau in cumpana, ma intreb daca e bine sau nu, ii dau pana la urma. Revine la cateva zile rugandu-ma sa-i dau zece ca mi-i inapoiaza in cateva ore, sigur, si..., atunci i-am dat fara sa stau pe ganduri, asteptand ora amiezii asa cum astepti un dar de valoare, sperand din suflet sa nu raneasca din nou inima mea. Nu, nu a venit, nu stiu daca credeti ma durea asa cum te doare de orice om drag apropiat, nu pentru valoarea banului cat pentru a faptei. Cand am revazut-o as fi vrut sa o pot privi, si sa-i pot spune ca o iert, nu a fost asa, nu am urat-o doar m-am desprins, m-am desprins usor, refuzand sa o mai ajut cu bani. Cum ai putea sti cum este bine, cum ai putea intelege cum si de la noi au asa de multi oameni asteptari a promisiunilor noastre care nu le-am putut onora, sau care la un moment dat le-am abandonat crezand ca nu ni se mai potrivesc? Sau poate chiar din cauza asta trecem prin anumite experiente pentru a intelege prin ce trec cei apropiati noua din cauza noastra. 

De aceea de multe ori nu stii daca bunatatea este un fel de a fi sau un mod de implinire sufleteasca falsa sau reala, depinde de sufletul fiecaruia. 

Bunatatea dupa natura noastra este un fel de a fi, daca urmam Calea, Adevarul si Viata celui ce in schimbul otetului ne da apa vietii, in schimbul cuielor ne da mangaierea, in schimbul scuiparii ne da curatia, in scimbul defaimarii ne da preamarirea, in schimbul coroanei de spini ne da iertarea care sa o impartasim si noi semenilor nostri.

Doamne ajuta-ne si ne calauzeste pe cale!