As vrea sa dedic aceasta postare celor care imi duc dorul si din motive care nu le cunoastem foarte bine viata nu ne lasa a ne impartasi aceste sentimente.
As vrea sa va imbratisez pe toti, sa va tin ca intr-un buchet la pieptul meu, sau eu sa stau la pieptul vostru, sa va incurajez atunci cand vad spaima pe chipurile voastre, va spun in gand de atatea ori cand va vad speriati ,,nu va temeti, caci nu aveti de ce, Tatal ne protejeaza, Tatal ne iubeste atat de mult, si nimic nu are ce ni se intampla, curaj in tot ce simtiti caci nimic nu se intampla fara voia Tatalui, si El niciodata nu isi paraseste copiii, dar in acelasi timp nu uitati si fiti recunoscatori celor prin care si cu care Tatal va ajuta, recunostinta...si putere pe tot parcursul vietii si rugaciune continua, rugaciune pentru voi si pentru tot si toate, bunatate si dragoste catre toti oamenii, nu va speriati unii de altii, ganditi-va caci sfintii nu se speriau de animale in padure si nu se sperie nici acum in zilele noastre, cum se poate ca noi sa nu ne privim unii pe altii, cum se poate sa ne speriem cand ne privim intre noi? Ce lucruri si ce vremuri traim?,, . Doamne, nu va lasati, nu va parasiti unii pe altii si nu va parasiti fiinta aceea frumoasa si unica ce o avem fiecare data la venirea pe acest pamant.
Pace, bucurie si dragoste in suflete si nu uitati, intr-o zi pe campia intinsa cu flori din cer ne vom intalni cu totii, acolo nu va mai fi nevoie sa ne facem doar semne, nu va fi nevoie ca acel ,,Doamne ajuta,, spus in soapta azi atunci cand ne recunoastem, acel suras mascat va putea fi liber si noi vom fi liberi in Casa Tatalui nostru ceresc, pana atunci putere si rabdare si multa binecuvantare sa ne daruiasca Tatal pentru a parcurge acest drum greu numit pamant1
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu