Inima rupta din Dumnezeu...

Stiti cum e o inima rupta din Dumnezeu? Mereu zmbitoare, mereu buna, chiar daca-i muscata, sta o vreme linistita lingandu-si rana, poate suparandu-se si simtind durerea profund atat fizic cat si interior, apoi cand rana-i vindecata uita, iarta si iubeste din nou chiar pe cel ce a muscato.
Apoi din nou la drum, zambind, cantand si impartind imbratisari.
Cand primeste palme isi ascunde fata sa nu mai poata fi lovita caci stie ca cel ce da palma va fi lovit mai greu caci ea, inima rupta fiind din Tatal nimic nu o poate indoi, nimic nu o poate culca la pamant chiar daca greul lumii l-ar simiti, caci e acolo puterea si dragostea Tatalui care dintru inceputuri ia fost daruita si nici o alta boare oricat de racoritoare ar fi parut nu putea inlocui aceea dragoste fiind prima si singura adevarata oricat ar parea de imbietoare altele.
Da, asa este o inima rupta din Dumnezeu...daca o aveti stiti asta, daca nu o aveti cautati-o si vo intregiti caci e singura autentica, singura adevarata, rupta din singurul Dumnezeu Cel ce ne-a creat.