,,Dacă am fi cărți, oare câți ne-ar alege după copertă și oare câți ne-ar citi cu dorința de a ne fi cunoscut?", sau, adaug eu..., cum alegem noi dupa coperta si cati oameni ii citim cu dorinta de ai cunoaste...

Coboara-te, degraba intre noi

Nu se sfârșește lupta niciodată,
Nu-s argumente clare-ndeajuns
Ca omul, când conștiinta-i e-ncărcată
Măcar să-și afle la-ntrebări răspuns.

Mereu își are interesul nume,
Dorind schimbarea-ntregului decor,
Că toți ne credem început de lume
Și, cel ca noi, de-a pururi ni-i dator.

Cine-și dorește sie-și libertate,
Declară totdeauna un război,
Nimeni nu crede că și-altfel se poate,
Codul genetic n-are sensuri noi.

Distrugătoare-i orice conservare,
Închide porți atâtor noi idei,
Voind mereu a pune la-ncercare
Pe cei ce pun în ea prea mult temei.

Nu-i nici o bucurie tocmai nouă,
Cum nici un echilibru nu-i perfect,
Ea, ca și apa bobului de rouă,
Se vrea motiv deși e doar efect.

Și orice-ar fi, nimic, până la urmă
Nu va ajunge a se ști deplin,
Că ne-amintim de spiritul de turmă
Oricât ar fi de cinic, de meschin.

Orice schimbare-n sine-i schimbătoare
În mod subtil ca și în mod real,
Dar și așa, nimic nu-i nou sub soare,
Și valu-i val doar până dă de mal.

Drumu-l privim mereu spre înainte,
Și-l tot grăbim cu-n aer vinovat,
Dar după doar o curbă ce ne minte,
Ajungem iar de unde am plecat.

Și cum nimic n-apare dintr-o dată,
Nu-i o-ntâmplare când vreunii pier,
Dezastrul e și plată și răspată
În lumea noastră și, la fel, în Cer.

Cum n-avem încă legi să ne condamne,
Pentru că-n noi se duce crunt război,
Îți facem ție, rugăminte, Doamne,
Coboară-te, degrabă, între noi.

Daniel-Dumitru Darie

Calatorim alaturi

Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu i nicăieri lumină decât în ochii cui
s-a-ndrăgostit de Soare şi stă n lumina Lui;
c un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe, cu acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul, te ai duce iar şi iar,
– laşi fraţii cei de sânge
şi mergi la cei de har…

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,
dar dacă nu s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează – în Veacul netrecut,
vom fi străini de olaltă cum nici ne am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s o căutaţi,
veţi plânge n veşnicie pierduţi şi ndepărtaţi!…

Traian Dorz
Mărturisirea strălucită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007

Maicuta noastra draga si Mantuitorul sufletelor noastre!

"Definitia nasterii: singura zi din viata ta cand tu ai plans si mama ta a fost fericita!"

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Traian Dorz

Mi-e dor de dulcea odihnire
a gândului și-a vieții-ntregi,
să mă desprind de țărmul lumii
ca luntrea care o dezlegi...

S-alunec spre cerești limanuri
și într-un liniștit apus
să intru-n Portul Veşniciei,
iar Tu pe Țărm s-astepti, Iisus ...

Și stând cu brațele întinse,
deschise larg și iubitor,
să mă primești-
un singuratic
și obosit biruitor.

Din unduirile luminii
să mă privească frații duși
recunoscându-mă din semnul
de-nsângerări și de cătuşi.

Când Ceru-ntreg o să-mi lucească
de Chipul Tău prea mult dorit,
atunci apusul meu deodată
să se prefacă Răsărit ...

Altfel: De demult, din Ceruri [1]

Altfel: De demult, din Ceruri [1]: -traducere adaptată- În depărtarea Cerurilor, acolo unde chiar şi gândului îi este şi acum greu să ajungă, trăia singurul cioplitor de ...

Actualitatea lumii: Azi totul se cumpără...

Actualitatea lumii: Azi totul se cumpără...: Sub ochii noştri se dezvoltă clar, cert, fără dubii o filozofie şi o concepţie nouă. E nouă prin faptul că totul se reduce, fără remuşcăr...

Când toți m-au părăsit, Tu ai rămas cu mine. 

Doamne, câteodată te simt atât de aproape de mine. Te simt în inimă cum îmi umpli inima de bucurie, pace și liniște deplină. Alteori, parcă ești atât de departe, atât de greu de atins. 

Poate că mă supui unui test. Poate că îmi pui răbdarea la încercare. Poate că vrei să mă întărești, să-ți caut prezența mai des. Poate vrei să îmi arăți cum ar fi viața mea fără Tine. Oricare ar fi motivul pentru care te diatanțezi de mine și mă lași să simt absența Ta, știu că o faci pentru binele meu.

Tu niciodată nu-mi dorești răul. Ești binele întruchipat. Nu mă lăsa să hoinăresc în singurătate. Nu mă lăsa să-ți simt absența la nesfârșit. Sunt conștientă că, indiferent dacă îți simt sau nu prezența, ești mereu cu mine. 

Când au venit furtuni și au bătut în barca sufletului meu, fiind cât pe ce să mă scufund, ți-ai ridicat glasul spre furtună și i-ai spus doar un cuvânt, iar ea te-a ascultat. Ai potolit furtuna din viața mea. Nu m-ai părăsit, chiar dacă la început am crezut că m-ai lăsat pentru că ai îngăduit furtuna în viața mea; acum am realizat că furtuna a fost îngăduită de Tine ca să mă întărească în credință și-n răbdare. 

Acum conștientizez căci ai păzit sufletul meu de valurile care se luptau cu înverșunare să mă zdrobească, să-mi fure speranța și puțina credință care îmi mai rămăsese.

Văd mâna Ta, de Creator, care m-a protejat și m-a mângâiat, ori de câte ori am simțit că nu mai am pe nimeni în această lume să îmi ofere o vorbă bună, o mângâiere de care avea nevoie sufletul meu. Oricând mă simțeam bătută de soartă și fără ajutor, Tu mi-ai spus “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”. Mi-ai fost și tată, mamă, soră și frate, când am simțit că nimeni nu îmi este alături. Ai fost umărul pe care am plâns, atunci când simțeam că inima mea o ia din loc și fuge departe de mine. 

Când oamenii m-au rănit cu vorbele lor, ca niște săgeți otrăvite, Tu mi-ai curățat rana și ai pus balsamul Tău vindecător peste ea. 

Când am ajuns la răscruci și eram înconjurată de probleme, și când toți prietenii mei m-au părăsit, Tu ai fost alături de mine și M-ai încurajat. 

Știu că, ori de câte ori, inima-mi mi-a fost întristată, a fost ca să o faci mai bună. Niciodată nu mi-ai cerut mai mult decât aș putea să-ți ofer. Doar inima mi-ai vrut-o, însă eu, prin atâtea patimi și lucruri care mi-au părut frumoase la ochi, am întinat-o și nu Te-am ascultat. Chiar și așa, ai venit la mine, și mi-ai spus că dacă ți-o dau Ție, Tu poți face din ea un palat. 

Așa am făcut. Ți-am dat-o ție; iar de atunci nici nu știu câte lupte ai dus și câte lacrimi ai vărsat pentru mine. Câte biciuri ai primit din partea mea. Scuipări, înjosiri, urâtă trădare. Toate le-ai suferit pentru mine. Ca să fiu salvată.

Nici nu mai știu câte lacrimi, au vârsat ochii mei și câte dintre ele, Tu mi le-ai adunat. Fiecare lacrimă a fost de Tine numărată și pusă în burduf. 

Tu-mi cunoști fiecare suspin al inimii mele și fiecare murmur. Cât de departe aș fugi de Tine, Tu ești peste tot. Îmi cercetezi fiecare rărunchi și fiecare gând. 

Îți mulțumesc căci ai fost și ești mereu cu mine. În Tine am găsit un prieten bun, cum niciunde nu aș găsi în toată viața mea. 

"A trecut Postul și acum se deschide arena pentru lucrarea noastră, cu puterile pe care și le-a adunat în vremea postirii, potrivit planului pe care fiecare și l-a făcut atunci. Și să iasă fiecare la lucrul său și la lucrarea sa, să-și arate puterea și iscusința. Ce laudă se cuvine ostașilor dacă ei, atunci când sunt scoși la luptă după ce au fost instruiți cum trebuie, aruncă armele și se predau dușmanilor?"

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!, si noua ne-a adus bucuria, speranta si nadejdea manturii!

“Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.” 

,Cea mai frumoasa carte din lume e mama
Cea mai veche carte din lume e mama,,.

Fericit cel ce a gasit pe Dumnezeu!

E una din acele zile in care ploua afara, ploua si in suflet, si nu-i senin desi ai lupta din rasputeri sa aduci seninul, desi am avut perioade in viata cand incurajarile mele trezeau si mortii...azi nu imi pot aduce nici macar mie seninul in suflet.
De ce? Pentru ca..sau poate nu pentru asta...am descoperit zilele astea o alta latura a umanitatii, o latura innorata si ea la fel ca sufletul meu acum. Ne luptam deseori si tot timpul sa ne apropiem de CER, cat de mult reusim parca nici noi fiecare nu stim, dar cel mai greu e azi caci in nimeni dar absolut in nimeni si nimic nu mai poti avea incredere.
E greu, cu ani in urma spuneam ca atunci cand am desoperit rautatea si falsitatea umanitatii m-am cutremurat, m-am schimbat mergand in pas cu ea...lumea...facandu-ma rea neintelegand la timpul ala mare lucru..., azi cand descopar periodic cate ceva de teama de a nu ma schimba din nou odata cu aceste descoperiri...stau innorata si precauta o vreme . Acum care-i ultima descoperire e greu de descris, cred ca si voua vi se intampla sa descoperi ca oameni pe care ii credeai intr-un anume fel si tu iti puneai speranta sa te puna oarecum pe cale...de fapt...iti trimiteau incercari sa vada cum intri in ,,groapa,,apoi  preoti din pacate si aici o spun cu mare durere de fapt isi ,,rezolva,,problemele personale prin ei oamenii neputinciosi care isi prezinta durerile lor..., mainii lui Dumnezeu si altele asemeni... .
Ei...da..., aici e greseala noastra a celor ce deseori ne trezim in aceasta situatie caci cautam prin cotloane in loc sa cautam Manuta Tatalui, mereu, mereu...si restul e...viata...acolo la Manuta e o taina unde e greu de patruns si de faptuit.

Fericit cel ce a gasit pe Dumnezeu!

Ce este in stare omul sa faca...

Părinte, am citit undeva că în fiecare an, în întreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi şi două sute de mii de femei mor din cauza întreruperilor de sarcină pe care le fac (s-a spus în 1980).

Îi omoară pe copii, pentru că, aşa cum spun ei, dacă se va înmulţi lumea, oamenii nu se vor putea întreţine şi nu vor avea ce să mănânce. Există atâtea suprafeţe necultivate, atâtea păduri, care, în puţină vreme, cu mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantaţii de măsline, şi să le dea celor ce nu au proprietăţi. Ei spun că nu taie copaci, deoarece nu va mai exista apoi oxigen, însă măslinii tot copaci sunt. În America ard grâul, iar în Grecia aruncă fructele etc., în gropi de gunoi, în timp ce în Africa oamenii mor de foame. Atunci când în Etiopia mureau oamenii de foame pentru că era mare secetă, i-am spus unui oarecare cunoscut, care era martor şi ajuta în astfel de cazuri, să meargă la o astfel de groapă de gunoi, să-i roage să-l lase să încarce un vapor de fructe şi să-l ducă acolo în dar. Însă cu nici un chip nu i-au dat voie.

Câte mii de embrioni mor în fiecare zi! Avortul este un păcat înfricoşător. Este o ucidere, şi încă una mare, căci copiii mor nebotezaţi. Părinţii trebuie să înţeleagă că viaţa începe în clipa zămislirii.

Sursa: Paisie Aghioritul - Viaţa de familie, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 79 – 80

Slava lui Dumnezeu pentru toate!