Fericit cel ce a gasit pe Dumnezeu!

E una din acele zile in care ploua afara, ploua si in suflet, si nu-i senin desi ai lupta din rasputeri sa aduci seninul, desi am avut perioade in viata cand incurajarile mele trezeau si mortii...azi nu imi pot aduce nici macar mie seninul in suflet.
De ce? Pentru ca..sau poate nu pentru asta...am descoperit zilele astea o alta latura a umanitatii, o latura innorata si ea la fel ca sufletul meu acum. Ne luptam deseori si tot timpul sa ne apropiem de CER, cat de mult reusim parca nici noi fiecare nu stim, dar cel mai greu e azi caci in nimeni dar absolut in nimeni si nimic nu mai poti avea incredere.
E greu, cu ani in urma spuneam ca atunci cand am desoperit rautatea si falsitatea umanitatii m-am cutremurat, m-am schimbat mergand in pas cu ea...lumea...facandu-ma rea neintelegand la timpul ala mare lucru..., azi cand descopar periodic cate ceva de teama de a nu ma schimba din nou odata cu aceste descoperiri...stau innorata si precauta o vreme . Acum care-i ultima descoperire e greu de descris, cred ca si voua vi se intampla sa descoperi ca oameni pe care ii credeai intr-un anume fel si tu iti puneai speranta sa te puna oarecum pe cale...de fapt...iti trimiteau incercari sa vada cum intri in ,,groapa,,apoi  preoti din pacate si aici o spun cu mare durere de fapt isi ,,rezolva,,problemele personale prin ei oamenii neputinciosi care isi prezinta durerile lor..., mainii lui Dumnezeu si altele asemeni... .
Ei...da..., aici e greseala noastra a celor ce deseori ne trezim in aceasta situatie caci cautam prin cotloane in loc sa cautam Manuta Tatalui, mereu, mereu...si restul e...viata...acolo la Manuta e o taina unde e greu de patruns si de faptuit.

Fericit cel ce a gasit pe Dumnezeu!