Sarbatori Pascale si Florii, Florii si Sarbatori Pascale..., Sarbatori cu bucurie sa avem toti in care Cel Sarbatorit, Domnul nostru Iisus Hristos sa poata fi prezent. Personal pentru mine in urma cu 15 ani de Florii(nu aceasta data), dar de Florii, aduceam pe lume la 9 dimineata cand slujba arhiereasca incepea,  cel de-al treilea copil, cea mai fericita duminica de Florii de pana acum, pe langa sarbatoarea Mantuitorului si acel minunat cadou de la Cer, multumesc... .Doamne ajuta tuturor si..., si..., si....celor care inca nu s-au regasit nicaieri, asezare grabita si alegere sfanta!

Mi-e dat a intelege in ultima vreme ceva atat de crunt, desigur ca parca ar trebui sa mi-o las doar mie si nu pot, nu pot caci mereu am sperat ca cele spuse si scrise Dumnezeu sa le auda mai bine, mi-e dat a vedea legatura raului cu omul si nu stiu daca gresesc as vrea sa fie asa dar nu cred..., e mult mai urata decat a raului singur, rau insemnand el...cel cazut. De ce inteleg ca ar fi asa pentru ca ingeri chiar cazut sunt doar ingeri pe cand lucrarea ingerilor trimisa prin oameni e una mult marita. Si omul in combinatie cu el, raul e ceva de necrezut de o minte normala, ce poate face omul sub conducerea raului e inimaginabil si din pacate e tot mai aproape si tot mai printre noi. Vedeam asta in oamenii de la ultimul meu loc de munca si era ceva inexplicabil, era ceva cu totul iesit din comun de ce traisem pana atunci, am fost incercata si ,,terorizata,, de cel rau o vreme dar nu se compara cu situatia in care eram terorizata de oameni, imi era imposibil de a ma apara si parca nici Dumnezeu nu ma auzea(stiam ca ma aude si atunci cand a fost posibil m-a si scos de acolo), dar abia acum inteleg cum omul in si sub lucrarea raului depaseste raul insusi..., greu de constientizat si de inteles, inimaginabil pentru mine in alte vremuri, dar toate vremurile sunt spre folosul nostru. De aici trebuie doar o clipa sa-ti scapere mintea la cei care conduc tari, popoare si sa vezi efectul si rezultatul a tot... .Acum desigur ca nadajduim si ca teama, frica ce o fi nu ne e caci Dumnezeu nu ne lasa dar trebuie foarte mare atentie, cu cine, unde, cum te insotesti desi eu personal pana mai ieri nu ma uitam la nimeni, nu tineam cont de cine, ce, cum e, pentru ca nu vedeam nimic din toate astea.
Slava lui Dumnezeu si Marire Tatalui nostru ca sunt in aceeasi masura sau poate mai mult si ingerii buni, oameni care se spune sunt ingeri, sunt...nu cred asta..., sunt oameni pusi la indemana ingerilor, oameni care au reusit o munca foarte folositoare si inaltatoare, lasand ingerii sa faca lucrarea prin ei, doar ca si pe acestia ne ia ceva timp sa-i vedem.
Slava lui Dumnezeu pentru tot si toate si mereu cu un pas mai sus pe scarita ce urca Sus!
Doamne ajuta!

Daniel-Dumitru Darie 

Despre iubire

Iubirea n-are timp de amănunte,
Nici vârstă nu îşi vrea, nicicum, avea,
Şi nici nu ştie cum să se încrunte
Ci doar trăirii timp destul îşi vrea.

Trecutul, prin nimic, nu-l ispiteşte,
Nu-i dă motiv de-a nu rămâne mut
De multele-i pretenţii se lipseşte,
Lăsându-l să înveţe c-a trecut.

Ea nu se-ntreabă cât de grea e viaţa,
Nici cum faţade poate nuanţa,
Şi nici nu-i pasă cât de rece-i gheaţa,
Ci doar, rapid, s-o poată dezgheţa.

Prezentul e un tot, cu anvergură,
Chiar şi-n detaliu e un tot firesc,
Şi-ntregul, pe deplin, îi e măsură,
Redefinind modelul omenesc.

Nu stă să afle oameni după nume,
Nici faptelor un înţeles a da,
Şi nici ce spune despre ea o lume
Ci doar, prin tot, pe om a-l înălţa.

Fără s-aleagă, vrea spre mai departe,
Având o ţintă, nicidecum un plan,
Trecând până şi dincolo de moarte,
Trădând, subtil, trăirile în van.

Iubirea n-are timp de amănunte,
Şi nici nu ştie cum să se încrunte,
Trecutul, prin nimic, nu-l ispiteşte,
De multele-i pretenţii se lipseşte,

Ea nu se-ntreabă cât de grea e viaţa,
Şi nici nu-i pasă cât de rece-i gheaţa,
Prezentul e un tot, cu anvergură,
Şi-ntregul, pe deplin, îi e măsură.

Nu stă să afle oameni după nume,
Şi nici ce spune despre ea o lume,
Fără s-aleagă, vrea spre mai departe,
Trecând până şi dincolo de moarte.

Traian Dorz

CÂND CALEA-MI PARE-NCHISĂ

Când calea-mi pare-nchisă
şi totu-mi văd sfârşit,
Lumina Ta-mi deschide
alt drum, mai strălucit.

Când harfei mele-i pare
că nu mai sunt cântări,
cu noi şi noi acorduri
îmi umpli mii de zări.

Când paşii-mi văd la capăt
urcuşul lor cel sfânt,
noi trepte, mai înalte,
le cer un nou avânt.

Când inimii îi pare
sfârşit ce-a fost frumos,
o nouă tinereţe
o-nvie mai frumos.

Când dragostea se crede
prea slabă-a arde iar,
nebănuite flăcări
i-aprinzi din sfântul jar.

Când glasul rugăciunii
mi-l tac, nemaiputând,
fioru-l suie încă,
din cer în cer trecând.

Când viaţa asta-mi are,
urmându-Te, apus,
în veci eu cu cealaltă
Te voi urma, Iisus.

Ce lucruri ciudate, frumoase, traite sau netraite personal, se intampla azi...probabil asa a fost dintotdeauna dar eu nu le-am vazut... . E mai bine acum, a fost mai bine atunci...nu stiu, oricum si atunci si acuma noi, unii avem doar rugaciunea, dar e mai mult decat ar fi nevoie, sa ne ajute Dumnezeu sa o putem duce, sa ne daruiasca Dumnezeu putere si ocrotire caci la mine-i destul de greu de savarsit, dar nadajduim in Dumnezeu, mereu, mereu..., iar si iar ca e indulcirea de care avem parte si bucuria care o ducem cu noi alaturi si de altele si mai rele fapte. Lucrurile putin se precipita, un pic vezi invers unde ai vrea sa vezi frumos, exact cum trebuie, dar nu-s ale noastre astea de vazut, fiecare cu a lui povara...
Bucurie si putere sa gasim in Nemarginitul si iubitul nostru Tata si Neobosita si Nesfarsita Mama!