Traian Dorz

CÂND CALEA-MI PARE-NCHISĂ

Când calea-mi pare-nchisă
şi totu-mi văd sfârşit,
Lumina Ta-mi deschide
alt drum, mai strălucit.

Când harfei mele-i pare
că nu mai sunt cântări,
cu noi şi noi acorduri
îmi umpli mii de zări.

Când paşii-mi văd la capăt
urcuşul lor cel sfânt,
noi trepte, mai înalte,
le cer un nou avânt.

Când inimii îi pare
sfârşit ce-a fost frumos,
o nouă tinereţe
o-nvie mai frumos.

Când dragostea se crede
prea slabă-a arde iar,
nebănuite flăcări
i-aprinzi din sfântul jar.

Când glasul rugăciunii
mi-l tac, nemaiputând,
fioru-l suie încă,
din cer în cer trecând.

Când viaţa asta-mi are,
urmându-Te, apus,
în veci eu cu cealaltă
Te voi urma, Iisus.