Lumea aceasta nu e vinovata, suntem vinovati noi ca nu stim sa iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-an facut noi pentru lumea asta, daca este vorba sa intram in amanuntele drumului mantuitor? Ce-am facut noi pentru lumea aceasta- asta ni se cere!
O institutie ca si un neam, traiesc prin cei care tasnesc, care stau pe cruce fara sa cedeze. Oiubire mare pentru Dumnezeu cere o permanenta jertfire. Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii indreptate impotriva noastra!
Nu vedeti invatatura crestina? N-am venit sa aduc pace pe pamant, ci sabie... Dusmanii omului sunt casnicii lui.
Dar toate acestea nu trebuie sa descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar daca omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu inseamna sa renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tau, iar aceste suferinte te incearca pentru a te putea definii, pentru a merita sa fii incununat de Dumnezeu, caci El asta doreste.
Nu ne putem inchipui un om mantuit fara merite. De unde vin aceste merite? Din lupta cu suferintele, iar lupta fara jertfa nu se poate! Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci cand Iisus s-a rastignit, atunci a biruit satana. Mantuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era invins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru ca e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei! Nu este numaidecat o pedeapsa. Dar, chiar pedeapsa in sine, canonul inseamna putinta revenirii, a intoarcerii la bine.
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata ca tu esti Hristos. El nu intinde mana sa-i dai. El intinde mana sa-ti dea Imparatia cerului si tu nu observi. Si, de regula, oamenii cauta banutul cel mai mic.
Fratii mei, tineti minte: CERSETORII SUNT PERSONAJE BIBLICE! Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodata.
Incurcate sarbatorile de Pasti anul acesta. Catolicii au intrat in saptamana Mare, romano-catolici de fapt caci greco-catolicii desi tin de catolici totusi au Sarbatorile de Pasti odata cu ortodocsii. Complicat? Da, oarecum, daca vrei sa mergi in pas lu lumea asta pamanteasca, da, foarte complicat.
De ce oare? Nu stim, si nu vom sti vreodata. Pentru ca viata pe pamant trebuie sa fie complicata? Da, poate!
Ca noi sa aderam doar la lumea lui Dumnezeu? Poate?
Sigur!
Cu siguranta cel mai folositor lucru oricarui pamantean este a se lega la Dumnezeu.
Si ritualurile de pe pamant sa ramana un ghid de indreptare spre Dumnezeu.
Am cere si noi sarbatorile in acelasi timp, sa putem sa ne bucuram in acelasi timp de toata insemnatatea sarbatorii.
Se cere de atat de mult timp, dar se cere degeaba caci calendarele nu corespund.
De ce? Sunt explicatii, dar ce sens au? Nu-si au rostul, nu-si au sensul! Dar nici nu conteaza atat de mult, atat timp cat inimile noastre sunt legate prin acel Dumnezeu ce s-a facut om, ca pe noi sa ne faca fii de Dumnezeu.
De fapt sa ne reaminteasca asta caci stiam odata, stim si acum dar uitam.
Da, unirea in Dumnezeu conteaza mai mult decat data sarbatorilor.
Vorbesc de cele doua religii mai mari, nu pentru ca au mai mare insemnatate, nu pentru ca celelalte religii nu sunt la fel de importane, pentru mine toate au o insemnatate deosebita atat timp cat il slavesc pe Dumnezeu, doar ca cele doua au ritualurile mai pronuntate si mai stiute in lumea asta.
Dar noi trebuie sa pasim alaturi de toate religiile lumii spre Dumnezeu, cu Dumnezeu si in Dumnezeu.
Si unirea in Dumnezeu tine de iubire si fapte!
Nu uitati de fapte!
Cu iubirea parca ne-am mai dat pe brazda!
Sau nu?
Unele cazuri, da, altele nu.
Dar cu faptele?
La capitolul fapte stam mai putin bine!
Cel putin eu, poate voi nu, si m-as bucura sa fie altfel, caci este importanta orice persoana schimbata si datatoare de bine si lumina pe pamant, ca sa fie luminat si pamantul nostru.
Post cu folos in continuare!
Dumnezeu sa se indure de noi pentru indrumare!
Uniune cu DUMNEZEU PERSEVERENTA va doresc!
Dar ei? Contribuie la inaltarea pamantului?
Da, imputerniciti de Dumnezeu si cu puterea data de Dumnezeu
Si mai sunt multi in lume care desi traiesc printre noi nu tin de o religie cu ritualuri cu tot, dar duc greul pe umerii lor, nu se plang niciodata, nu spun la nimeni decat daca sunt intrebati, dar le este greu, foarte greu chiar, nu-si cer rasplata, dar si-o vor lua de la Cel care are cu ce rasplatii.
De la inceputurile omenirii, de cand Dumnezeu a creat, omul a cautat, a cautat a cunoaste, a cautat a sti, a cautat a afla adevaruri pamantesti, adevaruri ceresti, alti au cautat comori,averi si multe alte lucruri, dar cautam.
A cauta si a gasi pe Dumnezeu este un lucru partial adevarat, da, Dumnezeu este in noi, DA, noi suntem particica mica din Dumnezeu,Dumnezeu este tot, dar cautarea lui Dumnezeu nu se poate incheia niciodata.
Este slavita biserica caci acolo este intalnirea cu Dumnezeu, da este adevarat, acolo il intalnesti pe Dumnezeu, acolo este drumul care urca la Dumnezeu, si acolo il gasesti mai usor pe Dumnezeu, restul ispitelor nu se gasesc acolo. Dar Dumnezeu este pretutindeni, trebuie perceput si simtit la fel si la iesirea din biserica ca si in biserica, si intr-un cersetor ca si intr-un bogat.
In tot ce te inconjoara, fiind cuprins si invaluit de Dumnezeu, si fericirea va fi masura simtamintelor.
Acolo nu exista mizerie, foame, ura, viclenie, in special viclenie una din marile greutati al lumii de azi.
Dumnezeu, doar Dumnezeu, fiindca si noi suntem parte din El.
Dumnezeu este nesfarsit, la fel si cautarea noastra nesfarsita este!
De atunci tot cautam!
O saptamana incheiata cu mai mici sau mai mari bucurii, o saptamana la fel dusa de fiecare cum poate sau cum a putut-o duce.
O saptamana cu multe stiri spirituale aflate de la Inger.
Prima saptamana din postul Sfintelor Pasti la ortodocsi, un post pentru mantuirea si urcarea noastra care il intelege fiecare in limba lui, fiecare in puterea sa de a intelege.
Desii preotii nostri spun si iar spun la fiecare inceput de post, spun la fiecare intalnire cu crestinii ca postul cu folos se face cu schimbarea interiorului, suntem multi, destul de multi care nu intelegem mare lucru.
Vom intelege cand va fi tarziu, atunci cand putin vom mai putea schimba, daca acum, aici nu o facem.
Oricum, o saptamana de inaltare, de pocainta, a inceputului de fapte bune, in care bisericile au facut rugaciuni specifice Postului in centrul fiind Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.
Si biserica catolica a avut marea bucurie de a-si cunoaste noul Papa, noul Pastor.
Dumnezeu sa il binecuvanteze, si sa binecuvanteze intreg pamantul prin sfintenia Sa, si a tuturor fiintelor spirituale din biserici si din afara lor, a tuturor ce lucreaza pentru Imparatia Cereasca.
Cine cunoaste iubirea lui Dumnezeu, acela va spune:,,N-am pazit poruncile. Desi ma rog ziua si noaptea si ma silesc sa savarsesc toata virtutea, n-am implinit porunca iubirii de Dumnezeu. Doar in rare minute ma ridic la aceasta porunca a lui Dumnezeu, desi sufletul meu vrea sa ramana tot timpul in ea,,. Cand in minte patrund ganduri straine, atunci mintea se gandeste si la Dumnezeu si la lucruri, iar aceasta inseamna ca nu este implinita porunca de-a iubi pe Dumnezeu din tot cugetul si din toata inima. Dar cand mintea e toata in Dumnezeu si nu in alte ganduri, atunci e implinita aceasta cea dintai porunca, desi nici atunci intru totul.
Iubirea de Dumnezeu e felurita. Cine se lupta cu gandurile rautatii, acela iubeste pe Dumnezeu in masura lui.
Cine se lupta cu pacatul si-l roaga pe Dumnezeu sa-i dea puterea de a nu pacatui, dar totusi cade in pacat din pricina slabiciunii lui si se intristeaza de aceasta si se caieste si se caieste, acela are harul in adancul sufletului si mintii lui, dar n-a biruit inca patimile. Iar cine a biruit patimile, acela nu mai are lupta, ci numai o atentie treaza asupra lui insusi intru toate, ca sa nu cada in pacat; al lui este harul cel mare si simtit. Dar cine simte harul si in suflet si in trup, acela e barbat desavarsit, si daca pastreaza acest har, trupul sau se va sfinti si se va preface in moaste.
Cuviosul Siluan Athonitul
''Sensul si scopul vietii omenesti, scrie Georgios I. Mantzaridis, se afla in Dumnezeu. Dar lumea, rupandu-l pe om de Dumnezeu, il indeparteaza totodata si de sensul si scopul vietii lui. Ii pune in fata piedici care il ingreuiaza si il dezorienteaza. Daca omul se margineste la puterile lui, lesne e supus inrauririi lumii si se incovoaie sub povara ei. Dar, prin nadejdea in Dumnezeu, rezista si ramane statornic in orientarea lui. Primeste neplacerile si greutatile vietii, le rabda si le incadreaza in implinirea scopului celui dupa Dumnezeu''.
A trai in lume inseamna simultan si a suferi, caci suferinta este mereu in umbra vietii, dovada ca, adeseori, dureros este numai a te imbolnavi, dar si a te insanatosi.
De aceea, crestinul nu e, catusi de putin, surprins sa constate, practic adevarul marturisit de catre Sfantul Apostol Pavel: ''Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El''.
A simti durerea ta, a celui de langa tine si chiar a lumii in general, inseamna a pregusta din moartea care va veni.
Cu tine, Doamne, eu vorbesc, când scriu De ceea ce e rău sau este bine... Şi Ţie-ţi mulţumesc... Îmi spui să ştiu Că vremuri trec şi-o altă vreme vine!
Din scrisul meu, eu caut să-nţeleg De ce nu merg direct, ca glonţu-n ţintă... Şi chiar când unii-mi poruncesc să neg, Mă-ntreb de ce preferă să se mintă!
Mi-e gândul dus, şi scriu ce-mi este dat... Oricine poate pune la-ndoială Dar nu mă tem, spunând, nu-mi fac păcat Pe nimeni eu nu trag la socoteală.
Mi-e, Doamne, glasul stins, abia m-aud, De-aceea poate n-o să se-nţeleagă Şi ştiu că adevărul este crud Dar singurul ce lasă viaţa-ntreagă.
Am fost trecut şi astăzi sunt prezent, Şi pot să văd spre timpuri viitoare, Şi nu mă simt deloc inconştient Când spun că azi, fără de sens, se moare.
În întrebări mai stau, în zori de zi, Când văd că toţi se zbat în ignoranţă Găsind un vag motiv de a trăi O viaţă în absurd şi discrepanţă.
Cu tine, Doamne, eu vorbesc, şi scriu, Cuvântul e alt tău, nu-mi aparţine... Şi-mi e destul, de-ajuns îmi e că ştiu Că vremuri trec şi-o altă vreme vine!
''Durerea corecteaza, educa si disciplineaza sufletul. Infuzeaza mila in inima. Dezvolta puterea de indurare si rabdarea. Inmoaie inima dura. Dezvolta puterea vointei. Il face umil pe cel mandru. Purifica inima. Asa cum fierului i se da forma de nicovala prin loviri repetate, tot asa si caracterul omului este modelat prin lovituri, socuri si dureri. La fel cum aurul impur se transforma in aur pur daca este topit in creuzet de mai multe ori, tot la fel si omul ignorant devine pur prin arderea repetata in cuptorul durerii.''
Cine a cunoscut iubirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant, acela nu cunoaste odihna nici ziua, nici noaptea si chiar daca trupul lui e neputincios si doreste sa se intinda pe pat, chiar si pe pat sufletul lui neobosit este atrasa cu toata puterea spre Dumnezeu, Tatal lui.
Domnul ne-a inrudit cu EL. '' Tu, Parinte, in mine, si eu in Tine, ca si ei sa fie una intru Noi''. Asa, prin Duhul Sfant, Domnul face din noi o singura familie cu Dumnezeu-Tatal.
Cuviosul Siluan Athonitul
Cand sufletul e in iubirea lui Dumnezeu, cat de bune, cat de placute si vesele sunt atunci toate. Dar, chiar si in iubirea lui Dumnezeu sunt intristari si, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt intristarile. Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu un singur gand, nici n-a pierdut vreodata harul, dar si in ea au fost mari intristari; iar cand statea langa cruce, atunci intristarea ei a fost nemasurata ca oceanul, si chinurile sufletului ei au fost neasemanat mai mari decat chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru ca iubirea ei era neasemanat mai mare decat iubirea lui Adam in rai.
Si daca a ramas in viata, e numai pentru ca a intarit-o puterea Domnului, fiindca Domnul a vrut ca ea sa vada Invierea Lui si, dupa Inaltarea Lui, sa ramana pe pamant spre mangaiere si bucurie apostolilor si noului popor crestin.
Noi nu ajungem la deplinatatea iubirii Maicii Domnului si de aceea nu putem intelege pe deplin intristarea ei. Iubirea ei era desavarsita. Ea iubea nemasurat de mult pe Dumnezeu si Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire si norodul. Si ce n-a trait ea atunci cand oamenii pe care-i iubea atat de mult si a caror mantuire o dorea pana la capat, au rastignit pe Fiul ei preaiubit?
Nu putem pricepe aceasta, pentru ca in noi iubirea de Dumnezeu si de oameni e mica.
Asa cum iubirea Maicii Domnului e nemasurata si neinteleasa, asa si intristarea ei e nemasurata si neinteleasa pentru noi.
Cuviosul Siluan Athonitul
Doamne, indrepteaza-ne cum indrepteaza pruncii ei o mama iubitoare. Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria venirii Tale si puterea ajutorului Tau. Rascoleste sufletele chinuite din poporul Tau si invata-ne pe noi toti sa te cunoastem prin Duhul Sfant. Se chinuie pe pamant sufletul omenesc, Doamne, si prin minte nu se poate intari intru Tine cu mintea, pentru ca nu te cunoaste pe Tine si bunatatea Ta. Mintea noastra e intunecata de grijile pamantesti si nu putem simti plinatatea iubirii Tale. Lumineaza-ne Tu! Toate sunt cu putinta milostivirii Tale! Tu ai zis in Sfanta Evanghelie'' ca mortii vor auzi glasul Fiului Omului si vor invia'' Fa acum asa ca sufletele noastre moarte sa sa auda glasul Tau si sa invie in bucurie.
Zi Doamne, lumii: ''Iertate sunt voua, tuturor, pacatele voastre'', si iertate vor fi.
Sfinteste-ne, Doamne, si toti se vor sfinti prin Duhul Sfant, si toate noroadele Tale Te vor slavi pe pamant si voia Ta va fi pe pamant ca si in cer, caci la Tine toate sunt cu putinta.
Cuviosul Siluan Athonitul
Sfanta Maria Magdalena este omul prin excelenta inaltat miraculos de la iad la rai. Ea a atins culmile fericirii, inca fiind in adancul pacatului si in genunea fara fund a scarbirii de viata, precum si a deprimarii ucigatoare de speranta. Vibrand din toata fiinta sa la adierea iubirii dumnezeiesti, s-a aprins ca o candela in geana serii de dorul Mirelui indelung asteptat, Care, doar printr-o privire duioasa si plina de compasiune, a invatat-o ce inseamna dragostea pura, feciorelnica, suava, complet lipsita de intinarea dorintelor trupesti... si inca pe cine?! pe ea, cea care traise zvarcolindu-se ca o reptila in mocirla desfatarilor trupesti, pangarita de oroarea prostitutiei care vinde ''temple ale Duhului Sfant'', pe banii murdari ai barbatilor spurcati, lipsiti de sentimente.
Tu, dispretuita urbei si batjocura copiilor de pe ulita satului, tu cea curatata in secunda de gratie a fulgerarii divine prin ochii albastri, de culoarea cerului dumnezeiesc ai lui Hristos, tu,
''Sfanta Maria Magdalena,
Ai venit la izvorul milei, Hristos...
Cum pot gasi cuvinte care sa vorbeasca
Despre dragostea arzatoare cu care Lai cautat
Plangand la mormant si ai plans pentru El in cautarea Ta?...
Iar El Care nu s-a aratat amaraciunii lacrimilor, S-a aratat dulcetii iubirii''.
BUCURIA LACRIMII- PREOT MATEI POPOVICI
''Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui . Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina''.
IOAN 15, 10-11
Bucuria care a invaluit intreg Universul, vestind marea intalnire a omului cu Dumnezeu, a fost transmisa pastorilor prin mesajul ingerului Domnului,iar, prin ei, noua tuturor: ''Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David''.
Dar bucuria cea mai deplina, care a coplesit toata firea si fiinta omeneasca, a fost atunci cand Cel nascut din Fecioara Maria ''a iesit de sub infatisarea giulgiurilor, in chip minunat, ele ramanand pe loc, asa cum erau infasurate. A iesit prin piatra pecetluita. Abia dupa inviere piatra mormantului s-a dat la o parte, soldatii s-au inspaimantat si au ramas muti de uimire. Iisus, stand mai departe, astepta sa-i vina prietenii la mormant ca sa le vesteasca Invierea, sa vada mormantul gol, si sa-si desavarseasca astfel misiunea pe pamant, incredintandu-le apostolilor continuarea ei''.
Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca cel dintai cuvant adresat de Mantuitorul Iisus Hristos Mironositelor, a fost:'' Bucurati-va!''. De ce? Pentru ca fericirea este intensitatea cea mai vibranta, cea mai tonifianta si mai dulce a vietii. Moartea cu tenebrele ei a fost invinsa, iar iadul si-a deschis portile, eliberand sufletele damnate spre usa eternitatii, acolo unde le asteapta lumina cea neinserata si odihnitoare a Fiului lui Dumnezeu.
''Moartea nu mai este pentru crestin abisul si neantul infricosator, in care se prabusesc toate vietatile, toate visele si toate nadejdile noastre, ci este punte obligatorie catre o noua existenta, un ogor in care trupurile noastre, putrezind, rodesc crinul nemuririi spre unirea de taina cu Hristos. De pe aceasta pozitie, crestinul nu se mai sperie de moarte, ci a capatat puterea si cutezanta de a o infrunta: ''Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau?'' (1Corinteni15,55). De aceea , vechii crestini nu mai deplangeau pe cei morti, ci ii fericeau: '' Fericiti cei morti, cei ce de acum mor intru Domnul! Odihneasca-se de ostenelile lor, ca faptele lor vin cu ei''.(Apocalipsa14,13)
Adevaratul credincios trece hotarul vietii acesteia cu convingerea nestramutata '' ca nu este, Doamne, pentru robii tai moarte cand iesim din trup si venim la Tine, Dumnezeul nostru, ci mutare de la cele triste la cele bune si mai vesele, este odihna si bucurie''.
Invierea lui Hristos daruieste siguranta invierii noastre, umplandu-ne sufletele cu energia necreata a Duhului Sfant, anticipand starea paradiziaca despre care vorbeste Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in cartea Apocalipsei: ''Si nu vor mai flamanzii, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita; Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge lacrima din ochii lor''.
(Apocalipsa7, 16-17)
BUCURIA LACRIMII- PREOT MATEI POPOVICI-CLUJ
