Trece iarna...
Pe undeva, pe lângă cer,
Aş vrea să scriu ceva frumos,
De primăvară, de mister,
De visul plânsului duios.
Şi chiar de iarna n-a trecut,
Într-o cabană, vreau să vezi,
O, Doamne dorul meu tăcut,
La uşa strânsă de zăpezi.
Şi noaptea să mă fac un ghem,
Lângă un foc din şemineu,
Ca un copil să mă mai tem,
Că poate va veni vreun zmeu.
Pe pernă să adorm apoi,
Şi brazii să îmi fie scut,
Că eu cu Dumnezeu, în doi,
De-o veşnicie ne-am născut.
Ceva firesc, să scriu pe blog,
Poate un vers despre un gând,
Şi după aceea să mă rog,
Ca voi să le citiţi plângând.
Şi să pornesc cu paşii stingheri,
Ducând pe braţ un felinar,
Şi vai, cu ultime puteri,
Să regăsesc pierdutul dar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu