Bucuria Lacrimii

''Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui . Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina''.
IOAN 15, 10-11

Bucuria care a invaluit intreg Universul, vestind marea intalnire a omului cu Dumnezeu, a fost transmisa pastorilor prin mesajul ingerului Domnului,iar, prin ei, noua tuturor: ''Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David''.
Dar bucuria cea mai deplina, care a coplesit toata firea si fiinta omeneasca, a fost atunci cand Cel nascut din Fecioara Maria ''a iesit de sub infatisarea giulgiurilor, in chip minunat, ele ramanand pe loc, asa cum erau infasurate. A iesit prin piatra pecetluita. Abia dupa inviere piatra mormantului s-a dat la o parte, soldatii s-au inspaimantat si au ramas muti de uimire. Iisus, stand mai departe, astepta sa-i vina prietenii la mormant ca sa le vesteasca Invierea, sa vada mormantul gol, si sa-si desavarseasca astfel misiunea pe pamant, incredintandu-le apostolilor continuarea ei''.
Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca cel dintai cuvant adresat de Mantuitorul Iisus Hristos Mironositelor, a fost:'' Bucurati-va!''. De ce? Pentru ca fericirea este intensitatea cea mai vibranta, cea mai tonifianta si mai dulce a vietii. Moartea cu tenebrele ei a fost invinsa, iar iadul si-a deschis portile, eliberand sufletele damnate spre usa eternitatii, acolo unde le asteapta lumina cea neinserata si odihnitoare a Fiului lui Dumnezeu.
 ''Moartea nu mai este pentru crestin abisul si neantul infricosator, in care se prabusesc toate vietatile, toate visele si toate nadejdile noastre, ci este punte obligatorie catre o noua existenta, un ogor in care trupurile noastre, putrezind, rodesc crinul nemuririi spre unirea de taina cu Hristos. De pe aceasta pozitie, crestinul nu se mai sperie de moarte, ci a capatat puterea si cutezanta de a o infrunta: ''Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau?'' (1Corinteni15,55). De aceea , vechii crestini nu mai deplangeau pe cei morti, ci ii fericeau: '' Fericiti cei morti, cei ce de acum mor intru Domnul! Odihneasca-se de ostenelile lor, ca faptele lor vin cu ei''.(Apocalipsa14,13)
Adevaratul credincios trece hotarul vietii acesteia cu convingerea nestramutata '' ca nu este, Doamne, pentru robii tai moarte cand iesim din trup si venim la Tine, Dumnezeul nostru, ci mutare de la cele triste la cele bune si mai vesele, este odihna si bucurie''.
Invierea lui Hristos daruieste siguranta invierii noastre, umplandu-ne sufletele cu energia necreata a Duhului Sfant, anticipand starea paradiziaca despre care vorbeste Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in cartea Apocalipsei: ''Si nu vor mai flamanzii, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita; Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge lacrima din ochii lor''.
(Apocalipsa7, 16-17)
BUCURIA LACRIMII- PREOT MATEI POPOVICI-CLUJ