Iubirea lui Dumnezeu

Cine cunoaste iubirea lui Dumnezeu, acela va spune:,,N-am pazit poruncile. Desi ma rog ziua si noaptea si ma silesc sa savarsesc toata virtutea, n-am implinit porunca iubirii de Dumnezeu. Doar in rare minute ma ridic la aceasta porunca a lui Dumnezeu, desi sufletul meu vrea sa ramana tot timpul in ea,,. Cand in minte patrund ganduri straine, atunci mintea se gandeste si la Dumnezeu si la lucruri, iar aceasta inseamna ca nu este implinita porunca de-a iubi pe Dumnezeu din tot cugetul si din toata inima. Dar cand mintea e toata in Dumnezeu si nu in alte ganduri, atunci e implinita aceasta cea dintai porunca, desi nici atunci intru totul.
Iubirea de Dumnezeu e felurita. Cine se lupta cu gandurile rautatii, acela iubeste pe Dumnezeu in masura lui.
Cine se lupta cu pacatul si-l roaga pe Dumnezeu sa-i dea puterea de a nu pacatui, dar totusi cade in pacat din pricina slabiciunii lui si se intristeaza de aceasta si se caieste si se caieste, acela are harul in adancul sufletului si mintii lui, dar n-a biruit inca patimile. Iar cine a biruit patimile, acela nu mai are lupta, ci numai o atentie treaza asupra lui insusi intru toate, ca sa nu cada in pacat; al lui este harul cel mare si simtit. Dar cine simte harul si in suflet si in trup, acela e barbat desavarsit, si daca pastreaza acest har, trupul sau se va sfinti si se va preface in moaste.
Cuviosul Siluan Athonitul