marți, 28 noiembrie 2017

,,IERTARE, tuturor acelor care
Ați nimerit pe ”cântărașul” meu
Și m-am făcut vouă judecătoare
Ca și când n-aș fi fost tot om și eu !
Duh de-ndrăzneală și obrăznicie
M-a-mpins, osândă să-mi adun la greu !
În loc să-mi văd de-a mea nimicnicie
Și-n lacrimi să mă scald, mereu, mereu …!
Iertare, că m-am semețit cu gândul
Si-am zis de rău și-am dat din mână…
Jilț de judecător de cer proptindu-l
Ca lutul, vai !… să judece țărână !
Judecător de tină și cenușă
Am ”cântărit dreptate” omenească !
Uitând că dincolo de-a vieții ușă
E Judecata cea Dumnezeiască !
Iertare, că mi-e mintea tribunal
În care-aduc ades noi vinovați,
Măcar că-n suflet n-am codul penal
Și, în final, mai toți sunt achitați !
Iertare, că păcatele eu vi le-am plâns
Uitând pentru-ale mele să jelesc…
Eu și mai multe și mai grele-am strâns
Și pentru toate mult am să plătesc !
Iertare pentru așa o îndrăzneală,
Iertare pentr-așa obrăznicie,
De iad amarnică agoniseală…
Și ușă-nchisă-n veci spre veșnicie ?
Da, nimeni nu m-a pus judecător –
Un vierme nu poate a judeca !
Adâncul păcatului, uit c-am să mor
Și c-am să vin la Judecata TA !!
– Ajută-mi, Doamne, să nu-Ți mai greșesc,
Să văd în om doar ce ai pus Tu bun !
Ajută-mă pe toți să îi iubesc
Fă-mi sufletul o iesle, de Crăciun !,,

duminică, 26 noiembrie 2017

ÎNALTA SOCIETATE
de Preot Sorin Croitoru
Cu toții azi visează înalta societate..
Ar vrea să-i aparțină și eu le dau dreptate.
Înalta societate la care EU nutresc
E lumea minunată a Tatălui Ceresc!
Visați, visați, prieteni, la case somptuoase,
La Tatăl meu în ceruri sunt case mai frumoase!
Visați, visați festinuri cu mese-'mbelșugate,
Pe mine mă așteaptă bucate mai bogate!
Visați, visați petreceri cu muzici pământești,
Pe mine mă așteaptă cântările-'ngerești!
Pe voi v-așteaptă valsuri și hore-amețitoare,
Pe mine, blânde coruri de îngeri și fecioare..
Doriți mâncări alese, șampanii spumegânde?..
La Tatăl meu în ceruri nicicând nu-'s guri flămânde!
Visați la promenade prin parcuri înverzite,
Dar ați văzut în ceruri grădinile-'nflorite?..
Înalta societate la care voi visați,
Cândva, la moartea voastră, aici o s-o lăsați.
Dar dacă eu ajung în Cer la Dumnezeu,
Cu îngerii și sfinții voi dăinui mereu!
amin

Fotografia postată de IUBIM ORTODOXIA.

vineri, 24 noiembrie 2017

"Trezeste-te, crestine mort, si vezi, Pelicanul nostru te stropeste cu sangele Sau si cu apa din inima Sa. Daca o primesti cum trebuie, vei fi pe loc viu si sanatos."

Pelicanul - Chip al Mantuitorului Iisus Hristos

duminică, 19 noiembrie 2017

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

“Când invitați pe cineva la voi să petreacă câteva zile, îi pregătiți un loc. Nu vă mulțumiți să spuneți: „Veniți, veniți” fără să știți cum îl veți instala. Și cu atât mai mult, când invitați un oaspete important! Înainte de a-i trimite o invitație, vă gândiți la cea mai bună modalitate de a-l primi.
Închipuiți-vă că ați primi vizita unui prinț: îi veți prezenta o sală murdară și în dezordine?…Ei bine, să mă ierte credincioșii dacă eu le spun că ei vor să procedeze cu Domnul ceea ce nu ar îndrăzni să facă nici măcar cu vecinii lor. Ei Îl roagă: „Vino, Doamne”. Oare Îi pregătesc un loc potrivit în ei înșiși, un loc sfânt? Nu, ei Îl invită într-o magazie, ei Îl invită pe o grămadă de gunoi. Apoi, ei se miră că nu a venit Domnul, ci unii diavoli care se simt bine în mijlocul murdăriilor.”
Fotografia postată de Maria Bodea.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Doamne Iisuse Hristoase ajuta la toate sufletele fara protectie umana, ajuta-i tu in marea ta dragoste ca schimbarile sa nu-i afecteze in nici un fel si fa-i Doamne constienti ca doar Tu le esti scut si aparare si in cele lumesti, binecuvanteaza-i Doamne ca pasii lor sa fie pe cararea nadejdii si sigurantei si dac ar trece ei pe langa gropile leilor si a serpilor sa nu fie afectati de ei ca Manuta Ta sa le fie arma impotriva a tot ce-i rau pe pamant Te rog Doamne! Te rog Maicuta Sfanta!

Fotografia postată de Θεόδωρος πιαγκος.

luni, 13 noiembrie 2017

Tu, Doamne, știi prea bine... Totdeauna
Din cât îmi e trecutul amintire,
M-am încrezut nu-n gânduri, ci-n simțire,
Știind că mult prea rar ne sunt totuna.
Și nu m-am plâns de soarta-mi vitregită
Cum unii îmi ziceau că-mi este viața,
Chiar dacă mă luptam mereu cu gheața
Să nu o las cumva prea mărginită.
Chiar de am zis că datul nu pot duce,
N-am plâns și nici nu m-am aprins ca para,
Mi-am acceptat, fără cârteli, povara
Ducând, înspre Golgota, sfânta-mi cruce.
N-am spus nicicând că-i fără de măsură
Trăirea ce părea sfâșietoare,
Sau că durerea poate să omoare
Iubirea neatinsă de vreo ură.
Așa, de-ai vrut, tristețea să m-apese,
Văzând în jur enorma suferință,
Am fost convins, în vorbă și conștiință,
Că vrei să-mi fie toate înțelese.
De mi-ai fi dat paharul cu otravă,
L-aș fi băut încet și pe-ndelete,
Ca să nu las regretul să mă-mbete
Ci să mai scriu, iubirii, imn de slavă.
Să-ți cer, știi bine, nu îmi stă în fire,
Nici să te mint, nici să mă pot preface,
O rugăminte însă am a-ți face,
Să nu mă vindeci, Doamne, de iubire. 

Daniel-Dumitru Darie

Fotografia postată de Ioan Cadari.

vineri, 10 noiembrie 2017

miercuri, 8 noiembrie 2017

La multi ani de ziua Ingerilor, protectia Lor sa fie asupra noastra in toata existenta noastra, imnurile Lor de slava pentru Tatal sa rasune in sufletul nostru si noi asemeni Lor sa-l slavim pe Atotputernicul si Iubitul nostru Creator!

Fotografia postată de Nu E Treaba Ta Sa Judeci, Treaba Ta E Sa Iubesti.

miercuri, 1 noiembrie 2017



CE NE MAI POATE DESPĂRȚI?
Autor Ioana Raluca Trandafir - pagina de poezie proprie
Poți cumva să-mi iei durerea ce mă sfâșie acut
Sau rămân pentru vecie doar un suflet ce-i tăcut?,
Ia-mă-n brațe și m-alină să mă simt din nou copil
Dojenește-mă de vină lacrima să-mi pară tril.
Oare unde-i ciocârlia, mierlele unde-au plecat?,
Aud codrul cum suspină, frunza-n lacrimi l-a lăsat,
Norii scutură pe cetini plumbi de jale și de dor,
Ceața împrăștie cu zloată ce-o așterne pe covor.
Dojenește-mă că-n lacrimi gândul tău am părăsit
Și alungă-mă departe lângă malul prăbușit,
Mă gândesc ades la tine cum îmi înșirai nimicuri
Iară eu zâmbeam la nouri printre boabele de picuri.
Timpul scutură nisipul printre frunzele căzute
Cuprinzând în brațe frigul, crengile devin zalude,
Gândurile îngălbenite scrijelesc prin încăpere,
Visele foșnesc aiurea amintindu-mi de durere.
Simt tăcutele dureri cum revin și mă-mpresoara
Ca să pot trimite celor care acuma liber zboară
Picuri dulci din lacrimi calde și -mbrățișări distante
Căci și timpu-i iluzoriu și nimic nu ne desparte.
31 octombrie 2017
Fotografia postată de Ioana Raluca Trandafir.