LUNA MAI
Și nici nu mai știu ce mai este,
Mă simt și în jale și-n rai,
Aceeași mirată poveste,
Că iar a venit luna mai.
Și unii îmi spun că e pace,
Dar parcă nu am niciun grai,
Și lacrima veche îmi tace,
Și iată că suntem în mai.
Dorit-am lumina și noaptea,
Să-mi spună: Copile mai stai,
Aceasta ți-e dorul și partea,
Măcar să fi vesel în mai.
Că tot ce e muzică lină,
Și tot ce-ai cântat la un nai,
E operă blândă, divină,
Din cerul născut într-un mai.
Acum, liliacul mă cheamă,
Cu el să mai stau la un ceai,
Vorbind de speranță și teamă,
Că iar a sosit luna mai.
CATALIN DUMITREAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu