VISUL
Visul care vine, visul care pleacă,
Mi-a fost frate dulce, poate și destin,
Soră mi-este noaptea, care o să treacă,
Poate ca mireasă, poate ca suspin.
Dar, mai greu mi-e mâine, dis de dimineață,
Când o să se uite tot ce am trăit,
Nimeni nu o să știe, dorul cu verdeață,
Cum mi-a fost durerea și cum am iubit.
Zilele trec repezi, zilele sunt scurte,
Nu mai știu calendul ultimei dorinți,
Căile spre ceruri sunt tot mai înguste,
Lacrimile milei sunt și mai fierbinți,
De va fi un zâmbet, pune-l în pereche,
Suflete de aur, nu mai aștepta,
Dumnezeu șoptește simplu la ureche,
Nu mai sta de-o parte dacă poți cânta.
Ochii mei sunt ageri, ochii mei adună,
Din puținul lumii tot ce e frumos,
Și dacă iubirea ar putea să spună,
Imnul bucuriei, el ar fi duios.
Deci, adu-ți aminte că mai e și mâine,
Vine veșnicia, cine poate ști,
Rupe o speranță sau un colț de pâine,
Poate la pomană Dumnenezeu va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu