Romania noastra intr-o situatie nu placuta pentru unii, intr-o situatie multumitoare pentru altii, iar pentru unele suflete aflate in nici o tabara, o durere, care nu vrei sa o vezi, un chin cu care nu vrei sa te identifici in nici un fel, cu care parca nu ai vrea sa intri in contact, decat in problemele strict necesare pentru ca stii ca poti exista inafara lor, pentru ca stii ca pe Dumnezeu il gasim si inafara lor, dar tot asa de frumos ar putea fi si exista si intre ei.
Da, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru tot ce hotaraste pentru noi, sa-i multumim ca ne da aceasta sansa de a fi liberi a alege, libertatea si constienta de a-l alege pe El.
Dar totusi in acesti ani de cand suntem liberi nu putem spune ca la un moment dat fiecare ne-am identificat cu unul din partide, sau ca nu am avut foloase direct sau indirect de la ele.
Din pacate de aici pornesc multe din problemele tarii, unii azi, alti maine si tot asa s-au facut multe lucruri la nivel de interes, la nivel de placere de o culoare sau alta, fara sa se gandeasca la binele tarii si in folosul sufletelor tarii.
De multe ori chiar reprezentanti ai lui Dumnezeu pe pamant au laudat si acceptat sume de bani pentru lacasurile noastre de rugaciune, care desigur ca era nevoie de acestia si ca ei s-au folosit pentru credinciosii apartinatori, dar poate ca si acolo corect ar fi fost sa se dea la toate la fel ca toti contribuim la fel, toti avem nevoie la fel de foloasele tarii indiferent in ce fel si sub ce forma, si nu a se aduce laude decat lui Dumnezeu in casa Lui, nu noua celor trecatori pe pamant.
Nu putem noi judeca, este un singur judecator asupra tuturor lumilor, noi ne putem face datoria de copii ai lui Dumnezeu, in folosul carora Dumnezeu a dat aceasta tara, acest pamant, aceasta lume, si putem aduce doar rugaciuni si laude lui Dumnezeu pentru indurarea Sa catre noi.
Sa nu mai spunem in folos personal, dar fiecare la timpul lui v-a da socoteala pentru tot, fiecare vom da socoteala pentru tot ce facem, caci toti avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, caci suntem in trup si multe slabiciuni se abat asupra omului, si multe incercari avem in viata peste care numai cu grija si voia lui Dumnezeu trecem, dar totusi cred ca aici este vorba de mai mult fiind in joc patrimoniul si foloasele unei tari.
Dumnezeu sa se indure de noi de toti!
Toate la timpul lor, si noi trebuie sa ne rugam in continuare pentru tara noastra, pentru toti locuitorii ei, pentru toti locuitorii acestui pamant, ca Dumnezeu in marea Sa indurare sa aiba grija de noi, sa ne ierte slabiciunile, sa ne dea intelepciunea si credinta in El si celor placute Lui. sa nu ne dea ce meritam, si in marea Sa bunatate sa ne dea apa vie asa cum Iisus o promite si o si da celor ce cu credinta si iubire ii urmeaza.
10.Daca ai fi stiut darul lui Dumneze si cine este Cel ce-ti zice: Da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.
12.Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?
13. Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o dau Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.
Ioan cap 4
Oricate valuri s-ar abate asupra noastra, sa incercam sa ramanem drepti ca Dumnezeu sa se indure de noi in toate cele trebuincioase lumii acesteia, dar mai de trebuinta lumii viitoare.
Avandu-l pe Iisus in noi, alaturi de noi nimic nu simti, nimic nu te supara, fie in toate Vointa lui Dumnezeu.
Nu numai cu paine se v-a hrani omul ci cu tot cuvantul ce iese din gura lui, ne spune Iisus.
Iisus fiind hrana vietii, fiind painea vietii, trebuie sa stim si sa credem asta.
Pacea, Iubirea si Lumina lui Dumnezeu este cu noi!
Cum puten noi oare ajunge si ramane prieteni cu Dumnezeu?
Cel mai drag si de folos prieten al omenirii este Dumnezeu.
Toata viata, un om este in cautarea camaraderiei, a prietenilor si a celor in compania carora te simti fericit, prieten care sa corespunda cererilor noastre.
Cine ar putea raspunde cel mai bine tuturor acestor cereri decat insusi Dumnezeu, decat insusi Fiul Sau pe care ni l-a trimis pe pamant sa ne fie tot, tata, mama, sot, prieten, iubit. fiu... tot.
Prietenia cu Iisus te-ai putea gandi ca este usor, El te asculta de cate ori ai nevoie si este la dispozitia ta atunci cand ai tu nevoie.
Nu este chiar asa, relatia de prietenie cu Dumnezeu este cea mai frumoasa si implinita relatie la care un suflet ar putea visa.
Dar aici avem nevoie prima data sa cercetam noul prieten, sa invatam si sa ascultam tot ce El ne cere, si apoi cu fiecare clipa a vietii noastre sa ii constientizam mai mult prezenta, prezenta Lui sa ne fie legea noastra, despartirea de prietenul nostru sa nu se produca niciodata de la constientizarea noastra pana in vecii vecilor.
Ascultarea invataturilor Lui si apoi punerea lor in practica, faptele noastre sa fie pe masura invataturilor primite. Nu ne v-a fi de nici un folos daca noi nu am lasa tot si am merge pe urmele Sale in viata noastra, sigur avand o intelegere cat mai aproape de ceea ce El ne transmite.
Avand vointa de a merge pe urmele Sale, El ne v-a conduce pe culmile cele mai inalte ale lumii Sale, ne v-a sta alaturi, ii vom simti prezenta, ii vom auzi calauzirea .
El ne v-a asculta rugaciunile, si ne v-a indrepta viata pe placul Tatalui Nostru Creator.
Avand un asemenea prieten vom putea fi si noi la randul nostru un altfel de prieten pentru cunoscutii nostrii, pentru cei care Dumnezeu ni-i v-a scoate in cale.
Ce lucru frumos cand vom ajunge sa fim prietenii lui Dumnezeu.
Pacea, Iubirea si Lumina lui Dumnezeu este cu noi!
12.Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13.Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul sau sa si-l puna pentru prietenii saIi.
14. Voi sunteti prietenii Mei daca faceti ceea ce va poruncesc.
15.De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
16. Nu voi M-ati ales pe Mine , ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-i veti cere in numele Meu.
Drumul ni aratat dintru inceputuri de Hristos, de Dumnezeu in marea lui iubire pentru fii Sai ne arata aceasta carare catre Eternitatea-i Cereasca.
O primim apoi de la parinti tot un fel de calauzire, pe parcursul vietii daca intelegem ceva, dar de cele mai multe ori si de cei mai multi dintre noi nu intelegem mare lucru ce ni se intampla, si de ce ni se intampla anumite lucruri.
Altfel daca am sti si am intelege viata noastra cu toate bucuriile si suferintele ei este un adevarat ghid spre Eternitate, spre acel Acasa dupa care tanjim cu toti sau multi dintre noi, casa Tatalui nostru Ceresc, sigur dupa ce ne vom fi incheiat tot ce avem aici si cand Bunul si Induratul Dumnezeu v-a fi hotarat asta.
Primim apoi calauzire si prin bisericile noastre fiecare in care a hotarat Dumnezeu a venii, sau din toate caci toate sunt ale Lui, cu cat vom intelege mai multe cu atat vom sti mai bine ca acelasi Duh salasluieste in toate, Duhul pe care Dumnezeu il trimite pentru al nostru ajutor si indrumator de folos sufletelor noastre oarbe in vederi launtrice.
Si apoi cautarile noastre continua, alte carari, cai de a merge acolo unde poate am fost meniti a ajunge sau acolo unde calauzirea cereasca ne poarta, si Dumnezeu la un moment dat si la cererea ta iti trimite un mentor, un calauzitor care stie de la inceput mai bine decat tine de ce ai tu nevoie, sigur sub indrumarea Invatatorului Cerului si pamantului, Domnul nostru Iisus Hristos, si in fiecare zi descoperi o alta lume in care cu teama pasesti spre a nu pierde parca minunatia ei.
Aceasta frumusete nu poate fi decat Frumusetea frumusetilor, Iubirea iubirilor, bunul si Eternul Creator.
Cum ar putea sa nu-ti fie frica de a nu pierde calea, o frica frumoasa, de ingrijire, de atentie, de a nu rataci drumul, de a pierde lumina ce curata si lasa drumul curat, dar noi cu patimile, pacatele noastre o intunecam din nou, si iar ajungem la Mangaietor spre indrumare, iar ajungem la Parinte spre o alta iertare si calauzire.
Drumul il stim, ni s-a aratat de atatea ori, ni s-a descoperit de atatea ori, sub indrumarea iubitilor nostri ingeri, sub indrumarea Domnului Iisus, sperand sa nu ratacim calea, si folosindu-ne de tot ce invataram pana aci.
Drumul e deschis, calea ne e trasata, altfel de mult de 2000 de ani si mai mult, El ne-a aratat-o, dar noi cu intelegerea am stat mai rau, de acum il rugam sa ne lase sa mergem la bratul sau, sa avem pe ce ne sprijinii sa nu cadem, sprea ne lumina calea cu lumina Sa, caci oricat am sti calea, fara puterea Lui suntem nimic, fara indrumarea Sa ratacim.
Ajuta-ne Iisuse in drumul nostru, ajuta-ne pe calea noastra aleasa, calauzeste-ne si ne indruma.
6.Fiindca Dumnezeu, care a zis: Straluceasca din intuneric Lumina, El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu pe fata lui Hristos.
7.Si avem comoara aceasta in vase de lut ca sa se adevereasca ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu, si nu de la noi.
8.In toate patimind necaz, dar fiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9.Prigoniti fiind, dar nu parasiti: doborati, dar nu nimiciti;
10.Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
2Corinteni cap 4
Pacea, Iubirea si Lumina lui Dumnezeu este cu noi!
Cu greu se ajunge la iubirea neconditionata, la aceea iubire care cere detasarea de tot ce ni se intampla, indiferent de ce ni s-ar intampla, indiferent ce ne-ar face o persoana noi sa ramanem in aceea iubire binecuvantatoare pentru ea.
Noi oamenii simpli, oamenii care doar Dumnezeu in bunatatea Sa ne trezeste, ne dam seama mai grei de unele lucruri dar sunt pe atat de frumoase pe cat de greu si anevoie le percepem.
Sunt lucruri care Dumnezeu in bunatatea Sa ni le daruieste, de ce sa nu ni le daruim si noi unii altora, intelegere, rabdare si binecuvantata iubire, care este o porunca a Celui ce in marea Sa Iubire ne daruieste daruri neasemuite pe acest pamant si noi trecem deseori pe langa ele fara sa stim macar ca ni le-a daruit dar sa le si mai apreciem nici nu se pune problema.
Suntem mult prea preocupati cu lumea noastra materiala nevazand si neacceptand divinul si splendoarea acestei lumii.
Dar ne trezeste Dumnezeu, rand pe rand depinde cred eu de puritatea sufletului nostru, de bunavointa de a ne accepta, de bunavointa ajutorului neconditionat daruit si iubirea cu care o putem descoperi in noi fiecare, caci in fiecare este semanata, doar de noi tine sa o putem scoate la suprafata.
Sau poate ca tine doar de Vointa Sa, de Planul Sau cu fiecare in parte, Vointa care sa se indeplineasca in viata noastra in vecii vecilor.
Asa este frumusetea sufletului nostru, asa este scanteia de Dumnezeu pusa in noi, in fiecare zi descoperim o alta fateta a ei, o alta parte care nu stiam de ea, si suntem ca si copii care-si descopera o jucarie noua, ne bucuram la fel ca si copii de ce-i face fericiti, de fapt bucuria e aceiasi, nevinovata, tematoare sa nu pierdem nimic si cu speranta ca si maine Tatal nostru ne v-a mai darui o jucarie.
Splendid, vremuri frumoase care multi le traiesc de mult timp, care ni le-au insuflat si noua dar nu ne sosi-se timpul nostru, Cel care ne-a creat stie cand sa ni le dea, pentru asta ii multumim in orice clipa de binecuvantare si trezire.
Mai presus de tot si toate ce ni se intampla Iubirea pentru Dumnezeu, asta sa nu ne-o pierdem niciodata.
Pacea, Iubire si Lumina lui Dumnezeu este cu noi!
16.Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat Fiul Sau Cel Unul- Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17.Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea.
18.Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu.
19.Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume, si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele.
Daruirea de sine lui Dumnezeu, daruirea fiintei noastre in care Dumnezeu sa lucreze atat pentru noi ca fiinta dar si pentru cei apropiati noua si spre folosul intregului pamant.
Puterea divina din noi ne calauzeste intotdeauna dar noi nu intotdeauna avem starea si vibratia pentru a asculta si a urma aceea calauzire, si de foarte multe ori nu stii sigur daca ala este drumul corect trasat de insusi Dumnezeu pentru tine.
Vibratiile oamenilor de multe ori te influenteaza si de aceea este cateodata destul de greu in a te regasi intr-o legatura frumoasa si libera cu Dumnezeu si cu intreaga creatie.
Dar avem rugaciunile, avem ingeri de chemat in ajutor, avem arhanghelii nostri dragi, Fecioara si pe Dragul nostru Iisus, care desi s-a ridicat din omenire ne-a promis ca ne trimite Duhul Sfant ca si ajutor, nu ne lasa niciodata singuri ci doar ne pregateste locul alaturi de Tatal in ceruri.
23.Eu intru ei si Tu intru mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu m-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei precum m-ai iubit pe Mine.
24.Parinte, voiesc ca unde sunt Eu sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care mi i-ai dat, ca sa vada Slava Mea pe care mi-ai dat-o, pentru ca TU m-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25.Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu m-ai trimis.
26.Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit Tu sa fie in ei si EU in ei.
ioan cap 17
Ce am putea dori mai mult ca noi sa ne daruim cu dragoste si cu puritate Lui, cand El ne egaleaza in iubire in fata Tatalui ceresc?
Ce inima ar putea salaslui in noi, ce suflet sa nu primim iubirea Lor datatoare de viata vesnica, sa o incorporam in fiinta noastra venita tot din Dumnezeu, dar prea pamanteasca in ale lumii lucruri si aparente greutati?
Sa cerem lui Dumnezeu calauzirea inimii, calauzirea mintii ca in drumul nostru sa intelegem cuvintele Mantuitorului, sa intelegem cuvintele Evangheliei.
Te iubim Tata coboara in inimile noastre si transforma-le dupa Scumpa Vointa Ta, vindeca-le de toata viclenia, neiubirea si neiertarea, intareste-ne slabiciunile intru credinta si dragostea Ta, fa-ne ucenicii Tai.
13.Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14.Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii.
15. Citinand adevarul in iubire, sa crestem intru toate pentru El, care este capul- Hristos.
16.Din El tot trupul, bine alcatuit si bine incheiat prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea potrivit lucrarii masurate fiecare din madularele si se zideste intru dragoste.
Efeseni cap 4
Pacea, iubirea si Lumina lui Dumnezeu este cu noi!
În vârful copacului Tău sunt o floare... Pe cea mai înaltă ramură a lumii Mă leagăn în talazul de azur şi soare. Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii, Ci slobodă, spre cer, înfloritoare Inima mea nu mai întârzîie: Zbucneşte afară în limpezi petale Să lege rod tainic, bob de poezie Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale. Petala mi-e cu aripa rudă, Miresme, cântec gata să s-audă. Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele, Beau apele lunii, se umflă în ele Păunii nopţii cu cozile-n stele. ...Scuturaţi-mă vânturi mladii ori haine, Singură moartea e o dincolo de fire Prăpastie cu adânc de fericire. Furtuna extazului mă va urca, poate, Peste vamile şi stavilele toate, Într-o pală de parfum, Doamne, pâna la Tine, Cerul arunce-mi înapoi jos ruina. Floarea căzută din împărăţie A vazut Cerul şi a sărutat Lumina.
